Reacţii la prima vedere

Securitatea naţională, între teza preşedintelui Camerei Deputaţilor şi antiteza preşedintelui Curţii Constituţionale

“Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a declarat (15.01.2015) că Legea “Big Brother” (Legea 82/2012) şi Legea cartelelor prepay sunt urgente şi necesare pentru ca sistemul de siguranţă naţională să funcţioneze.”

“Preşedintele Curţii Constituţionale a României (CCR), Augustin Zegrean, a afirmat (15.01.2015) că aşa numitele legi “Big Brother” au fost deja verificate în vara anului 2014, fiind declarate neconstituţionale, iar reglementările în acest domeniu ar trebui să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale”.

Pripeala preşedintelui Camerei Deputaţilor ne “bagă la idei”. La idei serioase, care pot avea consecinţe grave. Musai, spune dânsul, în luna februarie să fie adoptate legile suspendate de Curtea Europeană de Justiţie. Sugerează ce să faca CSAT-ul, vede procedura de urgenţă, asumarea răspunderii guvernului, deşi nu ar fi de dorit.

O sumară revistă a presei străine ne indică, intr-adevăr, actualitatea dezbaterilor în legătură cu controversata chestiune, dar nicăieri nu este atâta grabă. Dimpotrivă.

Aşa cum anticipam, într-o luare de poziţie anterioară, tragedia franceză nu îşi are cauzele neprevenirii atentatelor în existenţa ori inexistenţa unor legi de natura celor în discuţie. Reputatul publicist Jean Guisnel specializat în materia serviciilor secrete (“Le Point”, 15.01.2015, “Manuel Valls a blocat interceptările privind ‘clanul’ Kouachi?”) invocă ingerinţa decidentului politic, care, folosindu-se de lege, perturbă activitatea serviciilor: “Înainte de 7 ianuarie 2015, interceptări antiteroriste solicitate de Direcţia Generală pentru Securitate Externă (DGSE) şi Direcţia Generală pentru Securitate Internă (DGSI) din Franţa ar fi fost blocate. De mai multe săptămâni, afacerea afecta relaţiile între conducerea Executivului şi cele două servicii principale franceze, DGSI şi DGSE. Chiar înainte de atentatele de la sediul redacţiei ‘Charlie Hebdo’ şi de la supermarketul din Porte de Vincennes, şefii celor două servicii – Patrick Calvar (DGSI) şi Bernard Bajolet (DGSE) – şi-au exprimat nemulţumirea. Cauza, potrivit unor surse concordante, este reprezentată de interdicţiile de a recurge la interceptări ale comunicaţiilor în interiorul şi în afara teritoriului francez, emise de o colaboratoare apropiată a premierului Manuel Valls, responsabilă cu autorizarea sau interzicerea acestora, după avizul consultativ al Comisiei Naţioanle Consultative a Interceptărilor de Securitate (CNCIS). Aceste interdicţii prealabile au afectat interceptarea comunicaţiilor la nivelul a cel puţin unei ambasade străine în Franţa şi în cazul unor ‘ţinte’ de naţionalitate franceză aflate pe teritoriu străin. (…) Serviciile ar fi cerut ca interceptările care le-au fost aprobate cu privire la ‘ţinta’ Kouachi să fie extinse la persoane din anturajul său. Această solicitare ar fi fost refuzată. (…)”.

Securitatea cibernetică este o prioritate absolută, în condiţiile în care internetul a devenit un câmp de luptă pentru extremişti, terorişti şi spionaj. Sub acest aspect nu există vreun dezacord. Controversele sunt generate de competiţia pentru partajarea controlului asupra acestui teatru al noilor războaie, ştiut fiind că există un supervizor la nivel planetar şi magistrale informatice de care depind suveranitatea statelor şi libertăţile individului.

La Berlin a avut loc (14 ianurie 2014) un Forum de Securitate Cibernetică organizat de Academia Federală pentru Politica de Securitate (BAKS). Cu acest prilej, Catrin Rieband, vicepreşedinte al Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (BfV), a declarat: “Serviciile de securitate din Germania, Marea Britanie şi SUA sunt, probabil, de acord în privinţa faptului că Internetul constituie un câmp de luptă pentru extremişti, terorişti şi spionaj. Acest consens ia sfârşit, însă, cu siguranţă, cel târziu când vine vorba de spionaj, întrucât de la dezvăluirile lui Edward Snowden este clar că britanicii şi americanii văd în Germania nu doar un partener, ci şi o ţintă a supravegherii”.

Catrin Rieband a subliniat “flexibilitatea enormă de care se bucură în reţea extremiştii şi teroriştii (…) De aceea, este important să existe o cooperare la nivel internaţional, dar şi o supraveghere a diverşilor actori, scop în care trebuie create resurse”.

La fel ca şi în Marea Britanie, nici în Germania nu există un consens politic în legătură cu legile suspendate prin Directiva Uniunii Europene, iar poziţia Franţei, exprimată de Jean-Marie Delarue, preşedintele Comisiei Naţionale de Control al Interceptărilor de Securitate/ CNCIS, iterează că “nu este nevoie de interceptări poliţieneşti fără control”.

În Franţa, interceptările în cauze judiciare se realizează pe calea deciziei administrative a prim-ministrului, pe baza avizului consultativ al comisiei menţionate. În materia prevenirii terorismului, însă, Legea din 2006 privind terorismul stabileşte ca un magistrat să autorizeze comunicarea datelor de conexiune, în special listele apelurilor telefonice, fără avizul CNCIS. Din anul 2014, Legea Programării Militare stipulează că asemenea date pot fi solicitate şi din raţiuni ce privesc securitatea naţională, criminalitatea organizată, protejarea intereselor economice fundamentale (…), mai exact, la fel ca în cazul interceptărilor.

În Franţa pot fi interceptate maximum 2.190 de persoane, la un moment dat (n.n. România – 38.884 acte de autorizare a interceptărilor în anul 2013!). Nu ni s-a spus niciodată că este insuficient, a declarat preşedintele CNCIS. În cazuri speciale, serviciul trebuie să justifice această atingere adusă libertăţilor civile. (…)

Aşadar, cazul Franţei nu poate servi drept argument. Atentatele nu au putut fi prevenite din cu totul alte cauze. Nici Germania, nici Belgia, nici Marea Britanie nu par a fi grăbite în adoptarea de noi legi, înainte ca de la Bruxelles să fie emisă o nouă directivă în acest sens.

Angela Merkel, deşi personal doreşte crearea bazelor de megadate, a subliniat că mai întâi trebuie să se dezbată la nivel european problema stocării datelor. Este improbabil, totuşi, ca la nivelul UE să înceapă prea curând o astfel de dezbatere.

Ministrul federal al Justiţiei este categoric împotriva stocării preventive a datelor. După ministrul federal al Justiţiei, Heiko Maas, un alt social-democrat german de rang înalt se pronunţă împotriva introducerii stocării preventive a datelor: “Trebuie să analizăm cu atenţie dacă şi ce consecinţe trebuie trase din atentatele de la Paris. Eu mă opun unui acţionism febril”. Acest lucru este valabil şi pentru stocarea datelor, a declarat (15.01.2015), pentru “Spiegel Online”, liderul fracţiunii parlamentare a Partidului Social Democrat (SPD), Thomas Oppermann. Oppermann a respins solicitările legate de elaborarea unui proiect german de lege în această privinţă: “În acordul de coaliţie am convenit că vom pune în aplicare directiva UE. În prezent, implementarea acesteia nu mai este însă posibilă”. (…) Oppermann a cerut Comisiei Europene să prezinte o nouă variantă a directivei UE: “Deocamdată este treaba Comisiei să vină cu o nouă directivă. Noi ar trebui să aşteptăm liniştiţi ca acest lucru să se întâmple”.

Comisarul european pentru Economie şi Societate digitală, Günther Oettinger, a afirmat, miercuri (14.01.2015), în faţa Comisiei juridice a Bundestag, că “(…) nu există nicio grabă în acest sens. La Bruxelles se afirmă, oficial, că se doreşte elaborarea unei noi directive în acest an. Nu există, însă, o agendă fixă”.

În consens cu “valul internaţional” (din care se exclud SUA, China, Rusia, Coreea de Nord…) este şi opinia unui cunoscător autohton în materie. Astfel, a reţinut atenţia media abordarea profesionistului, consacrat de o activitate de peste trei decenii, din care mai bine de jumătate la conducerea şi coordonarea tehnică a sistemului naţional antiterorist, general-maior (r) ing. Ion Ştefănuţ: “Aceste legi, fără a fi o soluţie definitivă, un panaceu miraculos, ar aduce un plus de avantaj profesional ofiţerilor de informaţii. Dar să nu cădem în greşeala de a ne imagina că munca operativ-infomativă în domeniul antiterorismului se leagă exclusiv de telefoane, de apeluri. Munca este infinit mai complicată şi se plasează pe alte coordonate.

În orice lege elaborată de o minte omenească veţi găsi un sâmbure al unor viitoare abuzuri. Pe de altă parte nici nu poţi încredinţa unor calculatoare sarcina de a elabora legi, pentru că mâine calculatoarele îi vor trimite pe toţi la execuţie ca fiind imperfecţi, ineficienţi.

Ştiu despre ce e vorba în temerile publicului. Cred că aceste temeri sunt justificate. Plec de străvechiul adagiu: «Puterea corupe, puterea absolută corupe absolut»”.

Fostul comandant al antiteroriştilor a avut contacte cu combatanţii de azi ai frontului antiterorist şi a discutat cu aceştia despre preocupările profesionale:

“După spusele lor – am avut în urmă cu aproximativ un an mai multe discuţii cu tinerii din această unitate şi una dintre temele discuţiilor a fost tocmai aceasta – nu am am sesizat că ar fi carenţe uriaşe sau hiatusuri de neacoperit în legislaţie. De aia am şi spus că aceste legi vor aduce un plus profesional, fără a ne imagina să ele vor rezolva miraculos toate problemele”.

Greu ne mai încearcă imaginaţia această grabă a preşedintelui Camerei Deputaţilor!

L-am putea înţelege pe preşedintele vreunei comisii parlamentare de control a serviciilor, dar este probabil în vacanţă.

L-am putea înţelege, mai mult, pe secretarul unei astfel de comisii, care a deţinut, până la deputăţie, compania de IT care a achiziţionat, ca intermediar, o variantă de soft „PRISM”, scoasă din uz de serviciul secret.

Nu comentăm interesul partenerului strategic special, generat de conjuncturi, acum exploatate în scopuri geostrategice.

Acceptăm şi susţinem, suportăm cu stoicism orice îngrădire a libertăţilor noastre, dacă este necesară apărării Constituţiei României, chintesenţa securităţii noastre, dar faceţi jocurile cinstit, înlăturaţi-ne suspiciunile induse prin practici de legiferare incorecte, amatoristice, generatoare de viziuni kafkiene asupra realităţii.

Dar, mai înainte, vă rog, citiţi-l pe Kafka, domnule Zgonea!