Interviu Exclusiv cu Marea Soprană Mariana Nicolesco. Doi tineri români au câştigat primele locuri pe podium la Concursul Internaţional de Canto al Chinei - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Interviu Exclusiv cu Marea Soprană Mariana Nicolesco. Doi tineri români au câştigat primele locuri pe podium la Concursul Internaţional de Canto al Chinei

Triumf în China: Mariana Nicolesco împreună cu tenorul Adrian Dumitru, laureatul Premiului I al Concursului Internaţional de Canto al Chinei, şi cu mezzosoprana Emanuela Pascu, laureata Premiului II

Triumf în China: Mariana Nicolesco împreună cu tenorul Adrian Dumitru, laureatul Premiului I al Concursului Internaţional de Canto al Chinei, şi cu mezzosoprana Emanuela Pascu, laureata Premiului II

Interviu cu

Marea soprană Mariana Nicolesco

Regină la Teatrul alla Scala  din Milano, Regină în Belcanto, Regină în China

 

– Doamnă Mariana Nicolesco, vă reîntoarceţi din China după un strălucit succes românesc în domeniul artei cântului.

– Am fost invitată, într-adevăr, să fac parte din juriul Concursului Internaţional de Canto al Chinei de la Ningbo. Presupun că nu aţi auzit până acum de Ningbo, aşa cum nu auzisem nici eu înainte de a merge acolo. Ei bine, este un oraş cu 7 milioane de locuitori, la Sud de Shanghai, are vestigii istorice de 7000 de ani, un templu budist extraordinar din anul 1013 şi cea mai veche bibliotecă din China. După ce Concursul Internaţional de Canto a fost creat la Beijing, în cadrul unei politici de dezvoltare regională în planul culturii şi artei, acest Concurs a fost transferat la Ningbo, onorând astfel şi personalitatea proeminentă care este dirijorul Yu Feng, directorul Operei Naţionale, originar din acest oraş care, în treacăt fie spus, este al cincilea port al lumii.

 

– Artiştii români au obţinut un adevărat triumf la această competiţie…

– Au ieşit pe primul plan în fiecare etapă a competiţiei, în timp ce eu trăiam cele mai mari emoţii la fiecare gest al lor, la fiecare arie, la fiecare măsură. Tenorul Adrian Dumitru, laureatul Premiului I, care în ultima vreme a dobândit o siguranţă extraordinară în controlul mijloacelor vocale excepţionale pe care le are, a reuşit să domine psihic toate momentele competiţiei, lucru esenţial într-un context în care atâţia alţii se pierd cu firea. Modul în care a cântat în etapa finală a Concursului aria lui Calaf Nessun dorma din Turandot de Puccini a declanşat spontan până şi aplauzele orchestrei, nu doar ale publicului.

La fel Emanuela Pascu, laureata Premiului II, de departe cea mai bună mezzosoprană din Concurs. Dincolo de frumuseţea apariţiei, a vocii, şi de măiestria cântului, era atât de pătrunsă de misiunea ei de a se apropia de perfecţiune încât aproape că a uitat să zâmbescă auzind ropotele de aplauze. Pregătisem la Bucureşti, cu ea, ca şi cu Adrian, cu o imensă dăruire şi cu o rigoare extremă fiecare detaliu, începând cu alegerea repertoriului, cu intrarea în scenă, şi totul a fost respectat cu religiozitate în planul muzical. De unde şi acest triumf. Modul în care Emanuela a cântat Vivaldi a fost desăvârşit, iar în Habanera din Carmen de Bizet pronunţia a fost atât de bună, şi prin urmare expresia, încât mă gândeam că şi pentru asta ar trebui să fie invidiată de artistele venite din Franţa.

Fiind vorba de un Concurs Internaţional de Canto la care au participat 430 de concurenţi din 41 de ţări, putem să ne bucurăm din inimă de succesul tinerilor artişti români, ca şi de roadele Cursurilor de Măiestrie Artistică, Master Class, pe care le ofer în cadrul manifestărilor Darclée.

Cu două zile în urmă am celebrat împreună cu Emanuela şi cu Adrian marile lor împliniri. Şi amândoi mi-au spus că deşi, în timpul Concursului, eram în sală, la pupitrul juriului, ei citeau pe faţa şi în respiraţia mea toată pulsaţia care acompania cântul lor, ceea ce le aducea o încredere absolută în ceea ce făceau.

 

– Aţi fost marea personalitate invitată la acest Concurs Internaţional, aflată în atenţia generală prin presa scrisă, radio şi televiziune…

– Nu există soprană în lume care să nu dorească să cânte rolul Violettei din La Traviata de Verdi. Lucru valabil şi pentru tinerele soprane din China. Ei bine, spre surprinderea mea, de la mic la mare, toată suflarea lirică pe care am întâlnit-o era marcată pe viaţă de interpretările mele în acest rol extraordinar. La punctul că întreaga companie de canto a Operei Naţionale din Beijing a cerut, după câte am înţeles, să vină la Ningbo cu o zi înainte de data prevăzută, pentru a mă întâlni.

Ne vom revedea pe îndelete în primăvară, când am fost invitată oficial să dau Cursuri de Măiestrie Artistică în Arta Cântului la Opera Naţională din Beijing celor mai promiţătoare talente ale Chinei.

 

– Dispune China de talente importante pentru muzica de operă occidentală?

– Cred că a fost o mare surpriză şi o considerabilă revelaţie pentru toată lumea enumerarea adevăratelor talente excepţionale ale Chinei, aşa cum mi s-au revelat, şi pe care le-am făcut publice după încheierea Concursului. Pe talentul lor se poate bizui China, cu o totală încredere, pentru a ridica spectacolul de operă la cel mai înalt nivel internaţional.

 

– Se poate spune că are succes în continuare opera chinezească? Se bucură de succes spectacolul de operă de tradiţie europeană?

– Cred că opera chinezească are şi va avea întotdeauna succes în China, face parte din patrimoniul cultural al ţării. Cât despre muzica de operă, aşa cum o înţelegem noi, aceasta are un viitor foarte interesant dacă ţinem cont de vocile frumoase pe care le-am ascultat, dar şi de însuşirea tradiţiilor noastre în arta cântului, care uneori m-au surprins şi m-au încântat. O tânără soprană, de pildă, a interpretat o arie de Mozart cum n-am auzit pe nimeni s-o cânte atât de frumos de la Elisabeth Schwarzkopf încoace.

 

– Revenind la atenţia extraordinară de care aţi fost înconjurată de mijloacele media…

Radio China Internaţional mi-a luat un lung interviu în care am vorbit de această experienţă nouă pentru mine care a fost descoperirea Chinei, ca şi de artă bineînţeles. Ziarul Shanghai Daily mi-a dedicat o pagină întreagă, interogându-mă asupra carierei şi repertoriului meu în muzica preclasică, în baroc, romantism, verism şi în muzica contemporană. Toate astea începând, bineînţeles, cu La Traviata, mica obsesie lirică a oricărui chinez care se respectă.

În fine, televiziunea din Shanghai mi-a luat un interviu de o oră, în cadrul programului Celebrităţi Mondiale. Nu mai puţin de 15 minute din acel interviu au fost preluate imediat de principalul jurnal de ştiri de la orele 9 seara. Una dintre întrebări suna cam aşa: – Doamnă Mariana Nicolesco, toată lumea ştie de cei trei tenori: Luciano Pavarotti, Placido Domingo şi José Carreras. Cum se explică faptul că nu există o situaţie similară privind sopranele? Răspunsul meu a căzut ca un trăsnet: – Aveţi dreptate, am zis: da, şi nu. Este adevărat că oricui îi place vocea de tenor. Adăugaţi asta la enormul abataj publicitar pe numele celor trei artişti pe care i-aţi menţionat, şi lucrurile sunt clare. Dar să ştiţi că avem şi noi, sopranele, revanşa noastră. Faima reunită a celor trei tenori e nimica toată pe lângă gloria Mariei Callas. De exemplu. Aici s-a încheiat extrasul senzaţional de 15 minute din emisiunea care a fost difuzată integral în săptămâna care a urmat.

 – Vă mulţumim foarte mult!

A consemnat Victor Roncea pentru Ziaristi Online

Ascultaţi şi interviul de la Radio China International – Mariana Nicolesco: Opera lirică are un viitor remarcabil în China

From Ziaristi Online

După marele succes al artiştilor români la Concursul Internaţional de Canto al Chinei, alături de Mariana Nicolesco şi de istoricul de artă Dr. Radu Varia, tenorul Adrian Dumitru, laureatul Premiului I şi mezzosoprana Emanuela Pascu, laureata Premiului II

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.