SCRISOARE DESCHISĂ privind „educația sexuală” în școala românească

În atenţia:

domnului Remus Pricopie, ministrul Educaţiei Naţionale
şi a domnului Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătăţii

SCRISOARE DESCHISĂ

privind „educația sexuală” în școala românească

Domnilor miniștri,

De mai bine de 10 ani, un grup de organizații civice și persoane publice exercită periodic presiuni asupra instituţiilor statului pentru a introduce în programa școlară obligatorie, fără consultări și indiferent de voinţa majorităţii, o materie numită „educaţie sexuală”.

Acest grup se folosește de orice ocazie pentru a-și relua presiunile, așa cum a făcut-o și zilele trecute[1], motivând prin cazul într-adevăr foarte grav de la Segarcea, unde un tânăr a infectat intenționat cu HIV numeroase femei.

După cum am precizat în memoriile și scrisorile pe care la rândul nostru vi le-am trimis în ultimii ani pe acest subiect[2], ca organizații non-guvernamentale care reprezintă interesele părinților și copiilor din România, considerăm că numai o educație morală serioasă, conformă principiilor creștine, este calea și către adevărata sănătate trupească a copilului și adolescentului. Dar această educație trebuie să rămână în primul rând în sfera şi de competenţa familiei. Dacă ea se va face totuși în școli, materia trebuie construită pe premisele oferite de valorile și criteriile morale în abordarea sexualității și în nici un caz nu trebuie să constea în predarea mecanicii actului sexual și a unei iluzorii „protecții” față de sarcină și de bolile cu transmitere sexuală. În orice caz, în virtutea dreptului constituțional^{^[3]} conferit părinților de a asigura „potrivit propriilor convingeri” educaţia copiilor lor, trebuie prevăzută posibilitatea părinților de a decide dacă minorii aflați în grija lor urmează aceste cursuri sau nu.

Vă rugăm să observați că semnatarii scrisorii deschise pro-„educație sexuală” datată 6 noiembrie 2014 sunt, cu excepțiile de rigoare, organizații cu o componentă ideologică pronunțată, care promovează o viziune ce favorizează promiscuitatea, sub aparența așa-numitelor „drepturi sexuale”. În urmă cu un an, asociaţia „Accept”, una dintre semnatarele scrisorii deschise, l-a invitat în România pe profesorul olandez Gert Hekma[4], care susţine că relaţiile sexuale adulți-copii sunt normale. Credem că aceasta spune totul despre ce fel de „educaţie sexuală” se vrea a fi aplicată asupra copiilor noştri!

În acest moment, la nivel mondial, nu există niciun indicator care să garanteze eficienţa unui program de educaţie sexuală în școli, ci mai degrabă dimpotrivă. În Marea Britanie, ţară cu experienţă de 30 de ani în domeniu, situaţia s-a înrăutăţit în urma introducerii acestei materii. Conform datelor UNICEF şi ONU, în Polonia, o ţară apropiată României, unde educaţia sexuală este absentă din şcoli, rata natalităţii la adolescentele între 15-19 ani este mult mai mică decât în SUA, Canada sau Marea Britanie, acolo unde se predă această materie de zeci de ani[5] [6].

Ne permitem să subliniem că insistența pe introducerea unei asemenea materii obligatorii, în absența consultărilor publice și fără a ține cont de interesul real al copiilor (nu de mașinațiile ideologice ale unor ONG-uri), este de natură să declanșeze conflicte majore între autorități și societatea civilă, așa cum s-a întâmplat în alte țări din Europa, în ultimii ani. Croația, Slovacia, Germania, Spania și Elveția au experimentat, prin introducerea orelor de sexualitate, scandaluri publice majore, din cauza caracterului semipornografic al acestei „educații”. În Croația, programul a fost oprit de Curtea Constituțională[7], care a constatat încălcarea drepturilor parentale; în Spania, materia a fost eliminată de guvern la presiunea părinților[8]; în Elveția[9] și Slovacia[10] sunt programate chiar referendumuri pe această temă; în Germania[11], mai mulți părinți execută pedepse cu închisoarea din cauza opoziției lor față de aceste ore, impuse printr-o lege draconică, de tip nazist.

Domnilor miniștri,

Premisa unor generații viitoare responsabile este revigorarea și readucerea la statutul de participant major la viața cetății a instituției esențiale a Familiei. Încercările de a înlocui rolul firesc al acesteia prin etatizarea educației și a copilului (așa cum constatăm că se încearcă și prin scăderea continuă a vârstei minime de școlarizare obligatorie, de la 7 la 6 ani, acum de la 6 la 5 ani și în viitor la 3 ani) nu pot duce la nimic bun. Noi, cel puțin, NU dorim repetarea unor experimente istorice nefaste pe copiii noștri.

Sexualizarea copiilor prin mass-media, accesul neîngrădit la violenţă şi pornografie, lipsa unei educaţii moral-religioase solide sunt adevăratele motive pentru care apar nenorociri precum cea de la Segarcea. Nu putem combate viteza excesivă prin campanii de folosire a centurii de siguranţă! Mai exact, cea mai bună protecție în cazul precizat ar fi fost NU „utilizarea prezervativului”, așa cum promovează proponenții „educației sexuale”, ci o educație despre înfrânarea trupească a adolescenților și despre relația intimă numai în cadrul căsătoriei. Acestea sunt argumente suficiente pentru ca bolile cu transmitere sexuală să nu se răspândească. Iată de ce copiilor trebuie să li se insufle importanța unor noțiuni preum fidelitate, castitate, reținere – fără teama de a părea vetuști sau anacronici.

Domnilor miniştri,

În calitate de părinţi şi reprezentanți ai familiilor din România, vă transmitem dorinţa comună de a avea un sistem educaţional care să asigure dezvoltarea firească a individului, spre prosperitatea familiei și binele societăţii.

Pentru împlinirea acestui deziderat, vă solicităm:

Decizia introducerii „educației sexuale” în școli să se facă doar cu respectarea principiului democratic al consultării efective și consistente a cetățenilor în soluționarea problemelor de interes public.
În numele majorității cetățenilor, care se declară creștini, acest curs să fie construit pe principii moral-creștine. În acest sens, vă stăm la dispoziție cu propunerea noastră de curiculă.

Vă rugăm să ascultaţi glasul majorităţii, încă, tăcute a acestei ţări.

Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Semnează,

Alianța Familiilor din România
Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România (13 ONG-uri)
Fundația Romanian’s Children Appeal
Asociația Familia Tradițională, Iași
Asociația Medicilor Catolici, București
Asociația Generală a Românilor Uniți (Greco-catolici)
Asociatia HomeSchooling România
Asociaţia Părinţilor din Şcoala Nicolae Popoviciu, Beiuș
Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR)
Asociația Ortodoxia Tinerilor, Galați
Habitat pentru Umanitate, Piteşti
Asociația pentru Libertatea Românilor
Asociația Bărbaților Creștini din România
Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public, București
Asociația pentru Revigorarea Tradiției (ART), București
Asociația Tradiția Românească, București
Asociația PROVITA Media, București
Asociația Darul Vieții, Timișoara
Centrul de Consiliere și Informare pentru Femei cu Sarcină Nedorită „Puls”, Oradea
Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, Iași
Asociatia Ieromonah Arsenie Boca, Arad
Fundația Creștină „Părintele Arsenie Boca”
Fundația Creștină Elim, Beiuș
Asociaţia Bunul Samaritean, Beiuş
Asociația Prologos Timisoara și Asociația Prologos Oradea
Asociația Civic Media