Justiţia spune, din nou, “nu” retrocedării proprietăţilor confiscate de la autorii crimelor împotriva umanităţii

de Aurel I. Rogojan

O asociaţie de acţionari, constituiţi în “DomeniulSilvic Gudeamesterhaza”, care au susţinut că sunt moştenitorii foştilor grofi Banffy Daniel, Banffy Laszlo, Banffy Ioan şi Banffy Ioan junior, a revendicat şi obţinut iniţial retocedarea a peste 25.000 de hectare de pădure din comunele Stânceni, Lunca Bradului, Deda şi Răstoliţa din judeţul Mureş.

Deşi este de notorietate publică internaţională că Banffy Daniel a fost judecat şi condamnat definitiv pentru instigarea la crime împotriva umanităţii (în perioada 1940-1944), fiindu-i confiscată întreaga avere, această realitate juridică, statuată în acte oficiale, nu a fost constatată şi luată în considerare de către primele instanţe de judecată.

Mai mult chiar, au fost de “negăsit” arhivele instanţei care a judecat crimele împotriva umanităţii săvârşite în România de horthyştii unguri şi naziştii germani.

Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Mureş de pe lângă Instituţia Prefectului, în demersurile ei active şi meritorii, a găsit dovada situaţiei juridice reale a proprietăţilor care au aparţinut familiei Banfy la… Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Documentele identificate în arhivele de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au atestat că averea lui Banffy Daniel nu a fost preluată în mod abuziv de regimul comunist, aşa cum au pretins cei care au revendicat şi obţinut domeniul forestier, ci în baza unei sentinţe care îl condamna pe Banffy Daniel pentru instigare la crime împotriva umanităţii, pluralitate de infracţiuni în formă continuată.

Numai în primii doi ani ai “Diktatului”, autorii crimelor împotriva umanităţii au săvârşit, în Ardealul ocupat, peste 22.700 de atrocităţi, din care 919 omoruri individuale, 4.124 răniri, 1.126 torturaţi, 15.893 arestaţi, 525 devastări, 124 profanări de morminte, 218.919 refugiaţi. De asemenea, 140.000 de evrei, din cei 160.000 deportaţi în lagăre, au dispărut fără urmă.

Menţionăm că sentinţele tribunalelor din România, pronunţate în procesele autorilor, instigatorilor, complicilor şi favorizatorilor crimelor şi atrocităţilor săvârşite în Ardealul de Nord, în anii 1940-1944, au fost confirmate de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război.

După 70 de ani, în România justiţiei reformate de tripleta politică “Băsescu-Boc-Macovei” se găsesc magistraţi care să conteste istoria. Dar se mai găsesc şi profesionişti ai legii, care au studiat temeinic istoria, ca disciplină de cultură juridică fundamentală, chiar şi în şcolile juridice în care, sub masca apologiei “dreptului socialist”, se învăţa, totuşi, carte şi, chiar daca unora nu le pică bine, calitatea juriştilor de “şcoală nouă” este, încă, mai mult un deziderat decât o realitate afirmată.

Distinsul profesor Ioan Sabău-Pop, din Târgu Mureş, şi-a câştigat înalta reputaţie de temerar, neobosit şi competent avocat, în multe situaţii “pro bono”, în cauzele în care urmaşi ai foştilor criminali de război au pretins şi a treia oară (!) retrocedări sau despăgubiri pentru consecinţele unor sentinţe definitive, dispuse în conformitate cu legislaţia internaţională de urmărire şi judecare a vinovaţilor de ”crime de împotriva păcii şi omenirii”. Fără militantismul civic al acestui brav român, care i-a dublat prestaţia juridică, greu s-ar fi ajuns la impunerea curentului de opinie naţională care să stopeze, măcar în parte, marile rapturi din patrimonul public, săvârşite “în memoria” unor odioşi criminali. Rapturi abil drapate în argumente false şi antinaţionale, admise de magistraţi, paradoxal în numele unei justiţii independente, dar şi oarbe!

Când justiţia a fost ajutată să nu mai fie oarbă, adevărul a triumfat. Aşa a fost posibil ca prefectul judeţului Mureş, Liviu Vasile Oprea, să anunţe, vineri, 10.10.2014, că procesul de revizuire, care a fost judecat la Brăila, s-a încheiat în urmă cu o zi, iar prin decizia civilă numărul 228/09.10.2014, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată cererea de revizuire depusă de Domeniul Silvic Gudeamesterhaza.

Urmarea firească a acestei sentinţe este că, în mod irevocabil, suprafaţa de 25.377 hectare de pădure, solicitată la reconstituirea dreptului de proprietate de către SC ‘Domeniul Silvic Gudeamesterhaza’ SA, rămâne în proprietatea statului român, în administrarea Direcţiei Silvice Mureş.

Cazul la care ne-am referit nu este singular. Aşa cum au demostrat-o investigaţiile jurnalistice bine documentate, întreprinse de Marcel Bărbatei de la cotidianul.ro, precum şi de alţi profesionişti ai presei aflate în serviciul interesului public, situaţia retrocedărilor ilegale, din această categorie, a “foştilor” condamnaţi pentru crime împotriva umanităţii, este departe de a fi în întregime cunoscută şi adusă în faţa instanţelor pentru revizuire.

Este vorba şi de presiuni externe, dar mai intervine şi aşa-zisa onorabilitate a unor organizaţii neguvernamentale, care acoperă implicarea unor culte religioase în revendicarea şi spălarea originii proprietăţilor retrocedate cu încălcarea legii.

Sugerăm autorităţilor îndrituite, şi vizăm direct Ministerul Justiţiei, să dispună măsurile cuvenite înfăptuirii justiţiei, în pofida strâmbării politice a legilor, deci cu atât mai mult necesare funcţionării statului de drept, pentru ca persoanelor fizice, dar şi celor juridice, care înţeleg să tragă foloase din asumarea moştenirii patrimonului fostelor partide, organizaţii, asociaţii sau persoane individuale, intrate sub incidenţa legislatiei privind urmărirea şi judecarea crimelor împotriva păcii şi omenirii, să le fie opozabilă imprescriptibil, sub toate aspectele, legislaţia menţionată.