Spre deosebire de romani, ungurii i-au ucis salbatic pe evreii din Transilvania ocupata. In imagine cimitrul ridicat pe locul masacrului infaptuit de horthyisti in Sarmas

Evreii n-ar trebui sa-l uite pe generalul T. C. Orezeanu

de Tesu Solomovici

Mi-a telefonat din Laussane, unde traieste, Ion Cristescu Orezeanu, fiul generalului de brigada Tudor Cristescu Orezeanu, fostul director general al Cailor Ferate Romane in anii guvernarii maresalului Ion Antonescu. M-a rugat sa ne intalnim. Ca are ceva important sa-mi povesteasca. Ne-am intalnit.

Orezeanu – fiul are 90 de ani. Provine dintr-o familie de vechi boieri romani, care au pus zdravan umarul la ctitoria Romaniei moderne. Un unchi a lui Orezeanu a fost fiul lui Pavel Vladimirescu, fratele lui Tudor Vladimirescu, conducatorul Revolutiei din 1821. Tudor Cristescu Orezeanu a mostenit averea Vladimireștilor. Istoria Romaniei e plină de Orezeni. Generalul T.C. Orezeanu, militar de cariera, a fost specialistul nr 1 al „cailor ferate romanesti”. Ii gasesti numele inscris in filele cronicilor marilor razboaie ale romanilor. Pentru fapte eroice de arme in primul razboi mondial a primit din partea Reginei Angliei Medalia de Aur a Imperiului Britanic, si a fost distins cu cele mai inalte ordine si medalii romanesti. Inscris e și în cronica celui de-al doilea razboi mondial. Maresalul Ion Antonescu l-a numit responsabil pe caile ferate. Cu studii politehnice in Germania, 28 de ani profesor la Academia Militara din Bucuresti, comandant al unor unitati de elita ale Armatei Romane, generalul Orezeanu a contribuit enorm la dezvoltarea transporturilor romanesti. Dezrobirea de sub jugul bolsevic a Basarabiei si a Bucovinei i s-a parut generalului Orezeanu o fapta sfanta. Si a facut si imposibilul ca trenurile sa mearga ca un ceas elvetian. Daca ceva mergea perfect in acei ani, erau trenurile. Dar uite dracie, tocmai cand capeteniile naziste Himmler și Eichmann aveau nevoie de trenurile romanești ca sa-i deporteze pe toti evreii din Romania la Auschwitz, generalul Orezeanu nu a mai avut trenuri si nici mecanici de locomotiva. „Generalul cailor ferate romanesti” a fost somat de capeteniile naziste sa se prezinte la Berlin la sedinta care trebuia sa stabileasca numarul trenurilor si harta circulației feroviare pe ruta Arad – Belzec și Adjud – Auschwitz. Dar Orezeanu a ignorat invitatia si nu a plecat la Berlin. Si-a periclitat viața sa si a familiei sale? Fara indoiala! In cele din urmă, deportarea evreimii-romane spre lagarele de exterminare din Polonia a fost anulată (13 octombrie 1942). Ramane sa pastram in neuitare gestul extraordinar al generalului Orezeanu. Germanul Oskar Schindler a salvat cu „Lista” sa 1200 de evrei polonezi si „Yad Vashem” l-a onorat cu titlul de „Drept al Popoarelor”? Generalul roman Tudor Cristescu Orezeanu a salvat 500.000 de evrei-romani si nimeni nu stie de curajul si omenia sa…

Exista documente care atesta prezenta generalului T.C. Orezeanu la unele sedinte ale guvernului antonescian, in care au fost discutate problemele economiei naționale dar și chestiuni evreiești. Stenogramele Consiliului de Ministri din perioada 1940 – 1944, nu ni-l arata pe generalul Orezeanu un responsabil activ. Tacerea lui in sedintele guvernamentale poate spune multe. Specialistul lua cuvantul doar cand era vorba de transporturi, si in special de circulația trenurilor. O singura data constatam ca ia atitudine, cand a fost vorba de trenurile care trebuie sa asigure deportarea populatia evreiasca din Romania in lagarele de exterminare din Polonia. Orezeanu semnează o scrisoare a Regiei Autonome a Căilor Ferate Române, al carui director-general era, catre Consiliului de Ministri. Adică maresalului Ion Antonescu, presedintele Consiliului de Ministri. Generalul Orezeanu aducea la cunoștinta urmatoarele: „Directiunea Cailor Ferate Germane Ost Berlin a convocat in ziua de 26 septembrie 1942 la Berlin o Conferinta pentru stabilirea trenurilor speciale cu evrei din Guvernamantul General, precum si pentru expedierea evreilor din Romania in Guvernamantul General. Neavand nici o cunostinta despre aceasta chestiune… am cerut Cailor Ferate Germane amanarea Conferintei”. Eichmann l-a injurat pe roman si a tinut totusi Conferința fara reprezentantul Cailor Ferate Romane. Generalul Orezeanu mai face cunoscut in scrisoarea sa urmatoarea decizie a nemtilor inscrisa intr-un proces-verbal privind evacuarea evreilor din Romania: „va circula la fiecare 2 zile cate un tren special compus din 50 de vagoane marfa si 1 vagon persoane (pentru insotitori) pentru transportul a 2000 persoane. Stația de plecare va fi Adjud, iar stația de destinație Belzec…” In realitatile unei Romanii aliate cu Germania nazista aceasta decizie luata la Berlin il obliga pe generalul Orezeanu sa coopereze pe deplin cu Adolf Eichmann si cu reprezentantul acestuia, Gustav Richter, consilierul in problema evreiasca la Ambasada Germana din București. Dar generalul roman a trenat lucrurile, n-a participat la Conferința de la Berlin, si a facut astfel practic inoperanta decizia germana de distrugere a evreimii-romane. Pentru a nu putea fi conectat, generalul T.C. Orezeanu a parasit Bucurestiul, refugiindu-se la conacul de pe mosia sa din Traian-Braila. Generalul lasase porunca ca de va fi cautat de Adolf Eichmann sau de ambasadorul german Manfred von Killinger sau de oricare neamt din Berlin sa li se spuna ca e bolnav. Conducătorului Statului, mareșalului Ion Antonescu, i-a raportat cum stau lucrurile si cum i-a tot pacalit pe nemti. Era insa momentul ca nemtii sa cunoasca adevarata intentie a maresalului visavi de deportarea evreilor. Chiar pe raportul generalului Orezeanu, a fost notata decizia maresalului Ion Antonescu: „Consiliul de Miniștri la 13 oct. 1942 a sistat deportarile de evrei”.

Acesta-i motivul pentru care mi-a telefonat din Elvetia si s-a intalnit cu mine, fiul generalului. Mi-a marturisit ca ar fi grozav de fericit daca evreii n-ar uita fapta tatalui sau. M-a emoționat demersul fiului aceluia care a fost generalul T.C. Orezeanu. Am inteles ca nu e vorba de un simplu gest inimos filial, ci de o reparatie a unei dreptati istorice.

Pe „Aleea Dreptilor” din Padurea Ierusalimului, „Yad Vashem” are datoria sa planteze un pom al recunostiintei, „Pomul generalului roman Tudor Cristescu Orezeanu”. I s-ar cuveni generalului distinctia de „Drept al Popoarelor” cu asupra de masura. Si recunostiinta noastra intru eternitate.

Sursa: CorectNews via Ziaristi Online