Pornind de la Asimov: iluzia cunoaşterii absolute
Un articol de GEORGE CRISTIAN MAIOR
Visul unei „teorii unificate”, definitive a relatiilor internationale, o teorie care sã explice limpede natura universului international şi care, mai ales, sã poatã prognoza evolutiile viitoare va bântui multã vreme, poate pentru totdeauna, gândirea umanã. Cine nu şi-ar dori sã ştie precis ce se va întâmpla cu statele, cu societatea, cu indivizii în 5, 10, 100 sau 500 de ani, dacã va fi pace sau rãzboi, dacã vom parcurge crize sau instabilitate, dacã va fi ordine sau haos în universul global?
O astfel de teorie este, desigur, foarte departe de a fi construitã. Limitele unei atari întreprinderi sunt date de vulnerabilitãtile şi slãbiciunile – epistemologice, în principal – ale ştiintelor sociale în general, cãrora le apartine şi ramura, încã relativ tânãrã, a relatiilor internationale. Bineînteles, progrese importante s-au realizat în cercetare şi analizã în traseul academic şi intelectual, dar drumul spre o teorie universal acceptatã este foarte lung şi nu se ştie dacã va fi parcurs vreodatã pânã la capãt. Dar care ar trebui sã fie de fapt capãtul? În ce ar consta structura, elementele fundamentale ale unei teorii finale a politicii şi relatiilor internationale? O teorie care sã explice, pânã la urmã, baza de plecare în demersul de a întelege în mod absolut de ce se întâmplã lucrurile în acest fel în relatiile internationale, în geopoliticã, în diplomatie şi rãzboi: comportamentul uman şi, mai departe, comportamentul statelor, al imperiilor, al aliantelor, al organizatiilor etc. ce coexistã în acest univers.
Eu cred cã acest lucru nu este posibil, la modul absolut, decât, poate, la nivelul utopiei sau în literatura ştiintifico-fantasticã.
Un exemplu bun în acest din urmã caz ni-l oferã seria Fundatiei imaginate de scriitorul Isaac Asimov. Hari Seldon, eroul romanelor din aceastã serie, este un cercetãtor relativ necunoscut, care propune, la o conferintã galacticã desfãşuratã în capitala Trantor a marelui imperiu universal ce cuprindea cvasitotalitatea lumilor galaxiei, o teorie generalã de întelegere a lumii (suntem în plinã fictiune, la zeci de mii de ani în viitor). Ea este, în mod evident, şi o teorie a comportamentului uman, aplicabilã într-adevãr doar maselor mari de indivizi, dar care ar putea prognoza cu precizie evoluŢia imperiului şi a lumilor care îl compun. La data prezentãrii sale, teoria nu este completã şi trebuie perfecŢionatã, lucru pe care Seldon tine sã-l precizeze cu obstinatie atunci când fortele politice conducãtoare, în frunte cu Împãratul galaxiei, se intereseazã imediat de aceastã descoperire uluitoare.
Interesul puterii politice „galactice” pentru teoria lui Seldon este uşor de înteles. Dacã o asemenea teorie a universului s-ar afla la îndemâna guvernului imperial, în frunte cu Împãratul, atunci directia strategicã de guvernare, de control al evolutiilor politice, strategice şi sociale ar fi clarã în sensul prezervãrii imperiului (aflat oricum într-o fazã accentuatã de declin intern şi turbulente) şi, bineînteles, în scopul conservãrii puterii imperiale. Ştiind în avans ce urmeazã sã se petreacã, ar putea fi luate exact mãsurile necesare pentru consolidarea ordinii imperiale şi chiar pentru sporirea forŢei sale sau s-ar putea preîntâmpina evenimente grave de genul celor care mãcinau deja regimul şi ordinea galacticã (mişcãri sociale de amploare, crize economice, rãzboaie civile izbucnite în anumite colturi ale imperiului). Pe de altã parte, dacã o asemenea teorie ar încãpea pe mâna duşmanilor imperiului, tot mai multi şi mai puternici în ultimele milenii, ea s-ar putea transforma într-o armã politicã totalã împotriva regimului imperial. Mai mult, simpla deconspirare a teoriei la nivelul opiniei publice galactice, sã-i spunem, ar constitui un pericol fatal în orice analizã rationalã: pe de o parte, şi-ar pierde automat din eficacitatea politicã şi strategicã, pe de altã parte, am avea de-a face cu riscul folosirii sale de cãtre diverse forte ostile ordinii imperiale. Iatã de ce, încã din debutul romanului, aflãm de interesul stringent legat de pãstrarea cu strictete a secretului cercetãrii din acest domeniu, un lucru considerat esenŢial pentru liderul imperiului şi pentru însuşi Hari Seldon, analistul genial (fie şi din motive de securitate personalã).
Integral in Revista Cultura
Semnalat de Ziaristi Online
Foto: Serviciul Roman de Informatii
