La alegerile din Ungaria de pe 6 aprilie, partidul naționalist Jobbik a obținut nu mai puțin de 21% din voturi, cu 5% mai mult decât la precedentele alegeri, devenind a doua forță politică din țară, având în vedere că stânga ungară a obținut 25% din voturi doar constituind o alianță.

Succesul remarcabil al Jobbik nu a constituit o surpriză, odată ce presa ungară a remarcat că partidul extremist a avut o finanțare foarte mare în raport cu cât ar fi putut colecta de la simpatizanții maghiari și de la guvern. Rusia și Iranul au fost menționate printre posibilele surse de finanțare ale naționaliștilor unguri.

O postare recentă pe blogul lui Anton Șehovțov, intitulată ”Vulturii fasciști ai Jobbik și conexiune rusă” include un discurs al parlamentarului naționalist ungur Tamas Gaudi Nagy în care acesta susține anexarea Crimeii de către Rusia, pentru a legitima astfel o anexare a regiunii ucrainene Transcarpatia (ce include Maramureșul de nord) de către Ungaria. Pe tricoul purtat la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de naționalistul ungur stă scris ”Crimeea aparține legal Rusiei! Transcarpatia aparține legal Ungariei!”

Același Anton Șehovțov susține că liderul Jobbik, Gabor Vona, a fost invitat în Rusia de politologul Alexandr Dughin, profesor la Universitatea din Moscova, promotorul doctrinei euroasianismului, puternic asezonată cu o viziune teosofică pravoslavnică. Catolicul Vona nu a fost deloc deranjat și a susținut o prelegere intitulată ”Rusia și Europa”, în care a numit UE drept ”organizație perfidă” și a arătat că pentru Ungaria ar fi mai bine să se alăture Uniunii Eurasiatice, la prima ocazie.

În Rusia, Vona s-a întâlnit și cu președintele comisiei pentru energie din Duma de Stat, cu vicepreședintele comisiei de politică externă, Leonid Kalașnikov, unul dintre liderii Partidului Comunist.

Liderul Jobbik, Gabor Vona, a întreprins două vizite la Moscova încă înainte de 2009, în vederea deschiderii Ungariei către piețele estice – Rusia, Iran, China – în dauna pieței europene. Încă de pe atunci, naționaliștii unguri doreau extinderea capacității nucleare a tarii lor cu sprijinul Rosatom, un acord pe care actualul premier Viktor Orban l-a semnat, fără vreo consultarea opoziției, la finalul anului 2013, îndatorând Ungaria față de Rusia pe următorii 30 de ani.

Problema se îngroașă în momentul în care intră în scena Bela Kovacs, eroparlamentar din partea Jobbik, un politician despre care se știu foarte puține, dar despre care opoziția ungară susține că ar fi agent rus. Pe scurt, Kovacs s-a mutat în Japonia la vârsta adolescenței, tatăl făcând parte din serviciul diplomatic al Ungariei socialiste. A revenit în Ungaria în 1986 și după doar doi ani pleacă la Moscova, pentru a lucra în comerțul exterior…Revine în țară abia în 2003 și se lansează în mici afaceri, eșuate. În 2005, este sedus de ”tinerii străluciți și entuziaști din Jobbik” și în scurt timp ajunge să gestioneze finanțele partidului, iar apoi ajunge europarlamentar la Bruxelles și un lobby-ist al Rusiei pe culoarele PE.

Deloc lipsit de importanță, Bela Kovas este unul dintre extremiștii europeni invitați de Rusia să monitorizeze referendumul pentru independența Crimeii ce a avut loc luna trecută. La fel ca și în cazul jalnicului referendum din Găgăuzia, din luna februarie, observatorii străini erau membri ai unor dubioase partide separatiste din Europa.

Un articol despre Bela Kovacs postat pe site-ul partidului neonazist ungar Zorii Maghiari susține că în 2010 acesta era falit, însă după doi ani a ajuns să ducă o viață opulenta. Potrivit lui Jozsef Gulyas, fost membru al comisiei parlamentare pentru siguranță naționala de la Budapesta, trecutul lui Kovacs este aproape impenetrabil, iar Jobbik este ”un fals partid naționalist, care servește interesele Rusiei.”

O criză economică care a afectat nu numai Occidentul, ci și Rusia (dependenta masiv de Vest), au trezit segmente sociale importante din statele UE din ”visul european”. Creșterea șomajului, în special în rândul tinerilor, limitarea veniturilor și curele de austeritate impuse de UE și FMI au alimentat puternic curentele politice extermiste. Este fondul pe care doctrina eurosceptică a Rusiei lui Putin s-a intalnit cu antieuropenismul tradițional al extremei-drepte din țările UE.

Mai multe rapoarte apărute în presa letonă, acolo unde aproape necunoscutul partid Centrul Armoniei a ajuns să evolueze suspect de repede și să câștige alegerile parlamentare cu spriji rusesc, Moscova ofera sprijin politic partidelor și organizațiilor prietene din statele UE. Presa letonă a arătat că acest sprijin se traduce exact prin ceea ce Putin interzice în Rusia: ONG-uri care susțin interese rusești în alte state, sprijin pentru organizațiile separatiste și think tank-uri care promoveaza interesele rusești. Aceleași rapoarte din presa letonă arată că Rusia sprijină presa favorabilă Moscovei, fie susținând instituții de presă deja existente, fie participând financiar la crearea lor. Iar aici colosul Gazprom, prin brațul sau din sistemul bancar și mediatic, este vârful de lance.

Presa occidentală a scris, în anii ce au precedat criza economică, despre posibile conexiuni între partidele de extremă-dreapta din statele UE și Rusia. Se vorbea de pe atunci de partide din Ungaria, Bulgaria, Slovacia. Acum legăturile par a fi și mai puternice.

În Bulgaria, partidul naționalist Ataka a susținut și susține puternic acorduri energetice cu Rusia, deși țara depinde în proporție de 90% de gazele ruse. În urmă cu o săptămână, Ataka a susținut modificări legislative profunde, astfel încât Bulgaria să poata participa în continuare la constructia gazoductului ruso-italian South Stream, fentând legislația europeană. Ca si Jobbik în Ungaria, Ataka susține că Bulgaria ar trebui să se orienteze către piețele extracomunitare, către Rusia, Libia sau Irak.

Potrivit unui studiu ce poate fi gasit aici, marea majoritate a partidelor de extremă-dreapta din UE au o pozitie favorabilă Rusiei, România și Letonia fiind singurele state în care formațiunile naționaliste sunt prin definiție anti-ruse (Informatia nu este la zi. Exista grupuri foarte active, mai ales in spatiul online, axate pe pretinsa “dreapta nationalista” din Romania, unele infiltrate si in manastiri din Moldova, care fac o propaganda desantata “eliberatorilor” “orto-dughinisti” si care, mai nou, si-au extins aria de intoxicare “otodoxista” si in Ardeal. Aceasta situatie, monitorizata de serviciile romanesti de informatii, a declansat recent si un scandal intr-o manastire importanta, din pricina provocatorilor de pe statele de plata ale Rusiei si Bisericii KGB din Republica Moldova. – Nota Z.O.)

Printre extremistii europeni ce sustin pozițiile Rusiei și se bucură, la rândul lor, de susținerea Moscovei se numără cei din Ungaria, Grecia, Bulgaria, Slovacia, Franța, Italia, Polonia, Cehia, Marea Britanie.

Cum intenția de vot a europenilor la alegerile din 25 mai se îndreaptă mai mult ca niciodata către formațiunile naționaliste eurosceptice, se așteaptă ca vocea acestora să fie mult mai puternică în noul Parlament European, suficient cât, în momente esențiale, aplicarea politicilor menite să reducă dependența UE față de Rusia sau sa apropie UE de SUA să fie tergiversată.

În statele ex-sovietice, influența rusă asupra partidelor extremiste și a presei este mult mai mare. Georgia și Republica Moldova (cu provinciile separatiste Abhazia, Osetia de Sud si Transnistria) cunosc cel mai bine această realitate. În Republica Moldova, doctrina ”moldovenismului” a fost promovată copios în timpul regimului Voronin, atunci când agentia de stiri Moldpres prezenta o hartă a republicii ce includea și Moldova din dreapta Prutului si când înalt reprezentant al UE la Chișinău era ungurul Kalman Mizsei.