Trei ani de la moartea Leului Ardealului, Parintele Mitropolit Bartolomeu Anania, fost detinut politic si luptator al Bisericii Ortodoxe Romane biruitoare

ACTIVENEWS: ÎPS Bartolomeu Anania s-a născut pe 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, fiu al părinţilor Ana şi Vasile Anania.

După urmarea şcolii primare în satul natal, cursul secundar l-a făcut la Bucureşti, acolo unde s-a înscris la Seminarul Teologic Central, între 1933-1941. În acelaşi timp, a frecventat şi cursurile de la liceele “Dimitrie Cantemir” și “Mihai Viteazul din capitală, luându-și bacalaureat în urma examenului susținut la liceul “Mihai Viteazul” (1943).

În tinereţe a activat în cadrul “Mănunchiului de prieteni” şi apoi a “Frăţiilor de Cruce”, organizaţii de tineret ale Mişcării Legionare. Iată ce spunea ÎPS Bartolomeu despre acest episod: “Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal și altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani) , “Frăția de Cruce” din Seminarul Central a fost desființată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legionare, dar și după aceea, mi-a fost dat să văd și reversul medaliei, adică fața neștiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în “Frăția de Cruce” din Seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educație, și că nu am avut de învățat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam și de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.”

În 1941, pentru participarea întâmplătoare la funeraliile unui legionar, a fost arestat de regimul Antonescu. A fost eliberat după trei săptămâni, dar în 1942 a fost arestat din nou, sub pretextul că ar fi ascuns arme şi materiale legionare în podul Mănăstirii Cernica.

În 1944 se înscrie la Facultatea de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, iar în calitate de preşedinte al studenţilor din Centrul Studențesc “Petru Maior” a organizat și condus greva studențească anticomunistă şi antirevizionistă contra guvernului Petru Groza.

În urma acestei acţiuni este exmatriculat în 1947. Ulterior și-a continuat studiile la “Facultatea de Teologie” din București și la “Academia Andreiană” din Sibiu, obținând titlul de “licențiat în teologie” (1948).

Între 1948 şi 1958 a deţinut diferite funcţii în administraţia patriarhală, bucurându-se de protecţia patriarhului Justinian.

În 1958 a fost arestat sub acuzaţia de activitate legionară înainte 1944 şi a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică. A trecut prin reeducare, fiind închis la Aiud.

În 1964 a fost eliberat odată cu decretul pentru deţinuţii politici. În 1966 a fost trimis în SUA, unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române.

În 1982 se retrage la Mănăstirea Văratec pentru a dedica scrisului. A făcut parte, în 1990 din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiș, Toader Crâșmariu și de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu.

La 21 ianuarie 1993 a fost ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar în 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopul Bartolomeu la rangul de mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Această nouă mitropolie, înființată canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005, a fost trecută în Statut și i s-a stabilit denumirea de către Adunarea Națională Bisericească pe 1 martie 2006. A fost instalat oficial ca mitropolit la 25 martie 2006 de către un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Teoctist.

Portalul Ziaristi Online aminteste si faptul ca, in septembrie 2007, la initiativa unui grup de tineri jurnalisti si in urma unui apel public semnat de zeci de personalitati, multe trecute prin inchisorile comuniste, IPS Bartolomeu Anania a acceptat inscrierea la alegerile pentru pastorirea Patriarhiei si a Bisericii Ortodoxe Romane.

ÎPS Bartolomeu Anania s-a afirmat şi ca dramaturg, acesta publicând dramele: Miorița” (1966); “Meșterul Manole” (1968); “Du-te vreme, vino, vreme!” (1969); “Păhărelul cu nectar” (fantezie pentru copii-1969); “Steaua Zimbrului” (1971); “Poeme cu măști” (1972).În anul 1982 a obținut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.

I-au apărut volumele de poezii “Geneze” (1971); “Istorii agrippine” (1976); “File de acatist” (1981); Anamneze” (1984); “Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi” (1992); “Poezie religioasă românească modernă” (1992). La acestea se adaugă volumele de proză și de eseuri: “Greul Pământului” (1982), “Rotonda plopilor aprinși” (1983), albumul “Cerurile Oltului” (1990), “Amintirile peregrinului Apter” (1991), romanul exotic “Străinii din Kipukua” (1979)[14] și multe altele.

În 2001, ca o reparaţie morală pentru exmatricularea sa din anii ’40, Valeriu Anania a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj (7 iulie 2001). Tot în 2001 a văzut lumina tiparului şi Biblia diortosită după Septuagenta, muncă începută cu zeci de ani în urmă, după propriile mărturisiri. A pus bazele Fundaţiei care-i poartă numele, care oferă anual burse elevilor şi studenţilor merituoşi, dar fără posibilităţi materiale.

A murit pe 31 ianuarie 2011, în timp ce se afla internat într-o rezervă specială a Secţiei de Terapie Intensivă din cadrul Clinicii de Chirurgie nr. I din Cluj-Napoca.

Sursa: ActiveNews, unde puteti urmari mai multe filmari cu vrednicul de pomenire Parinte Anania

Vedeti si: http://bartolomeuanania.blogspot.ro