Incepand de azi vom publica mai des din materialele primite la redactie, cum este cel de mai jos, in cadrul unei noi rubrici, intitulate Cititorii Ziaristi Online:
Finalizarea cu surdină, după 13 ani, a primului dosar de corupţie din privatizările româneşti.
Vânzarea căminului parlamentarilor români – Hotelul Bucureşti, o afacere penalo-„politică“
Marţi 14 ianuarie 2014 are loc ultimul termen de judecată al procesului prin care fostul preşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat (agenţia de stat care a făcut privatizarea întreprinderilor româneşti), Radu Sârbu, a vândut SC Bucureşti-Turism SA (Hotel Bucureşti – azi Radisson -, restaurantul CINA şi apartamentele din strada Luterană)
Procesul 42002/3/2012 se desfăşoară la Tribunalul Bucureşti (vizibil la link-ul:http://portal.just.ro/ 3/SitePages/Dosar.aspx?id_ dosar=300000000505343&id_inst= 3) şi îi mai are ca inculpaţi pe fostul director general al F.P.S. Emil Alin Giurgiu, pe fosta juristă a F.P.S. Jianu (fostă Şchiopu) Olimpia Mihaela şi pe israelienii Rasin Eliahu şi Bandner Robert.
Tergiversarea uriaşă a dosarului (care va face ca, probabil, nici un inculpat să nu execute vreo pedeapsă) se datorează instituţiilor statului şi tertipurilor israelianului Eliahu Rasin, căci cauza se afla pe rolul TMB din 2002, cu nr.3422/2001 (nr. nou 590/3/2002), când instanţa a decis în 13.01.2005 întoarcerea dosarului la Parchetul General pentru audierea inculpatului israelian Rasin, care însă, ca şi în alte cauze penale din România, s-a sustras sau se sustrage prezentării în faţa procurorilor sau a instanţelor (aşa cum a fost cazul şi privind MO-ul cum a obţinut şi marele Hotel Sinaia din centrul staţiunii prahovene).
Deloc inexplicabil, dosarul nu a ajuns la Parchetul General, ci a fost pierdut – sau uitat – într-un colţişor al arhivei Secţiei a II-a Penale a Tribunalului Bucureşti, până când, după 2 ani, în anul 2007, cu ajutorul procurorului Robert Cazanciuc (pe atunci purtător de cuvânt al Parchetului General) el a fost dezgropat şi înaintat Departamentului Naţional Anticorupţie, pentru finalizarea procedurii audierii inculpatului Rasin Eliahu. Nici de această dată, însă, Rasin nu a binevoit să se prezinte, prin urmare DNA-ul condus de Daniel Morar, reface expertiza şi constată lipsa prejudiciului adus statului român, contrazicând prima expertiză de la dosar, şi dispune NUP şi SUP pentru toţi inculpaţii.
Soluţia DNA a fost însă contrazisă de judecătoarea Trancă Ana Maria de la Secţia a I-a a Tribunalului Bucureşti, care în dosarul 47852/3/2009 a admis plângerea împotriva ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată şi a reţinut cauza spre judecare faţă de inculpaţi sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, precum înşelăciunea şi abuzul în serviciu, dar şi din acest dosar a fost disjuns dosarul 42002/3/2012, ce se judecă în prezent, urmând ca pe 14 februarie 2014 să fie audiat ca ultim martor, care nu s-a prezentat până în prezent, ex-parlamentarul PDL Dan Radu Zătreanu, acesta fiind la data săvârşirii faptelor (2000) administrator al firmelor lui Eliahu Rasin, dispunând şi de sumele plătite statului român ca şi de cele din care s-au plătit comisioanele de privatizare într-un cont londonez.
Totodată, Zătreanu Dan Radu este cel care, mandatat de Rasin Eliahu, a semnat din partea cumpărătorilor israelieni, cu directorul FPS Giurgiu Alin Emil, Actul Adiţional al contractului de privatizare al SC Bucureşti-Turism SA, act în care preţul de vânzare nu a fost actualizat cf. Cod Civil.
Dan Radu Zătreanu este în prezent reprezentantul pentru Diaspora al Mişcării Populare (după ce a părăsit PDL-ul), dar a fost şi consilier general al capitalei între 2004 şi 2008. Grupul Sitraco (mega trust de construcţii şi afaceri imobiliare din România), unde D.R. Zătreanu este director (din 1993) iar E. Rasin preşedinte, a fost înfiinţat în România în 1992 de „companii americane şi irlandeze“, dar „controlat de investitori israelieni“ (cum se auto-defineşte pe site-ul companiei). De la începutul activităţii sale Sitraco a preluat de la Primăria Bucureşti structurile unor blocuri neterminate în perioada ceauşistă pe care le-a finalizat, fie pentru Primărie, precum blocurile gemene de lângă Operetă, fie pentru a le vinde. (La câteva luni după ce Dan Radu Zătreanu a plecat de la primăria Capitalei – în 2008 -, au apărut şi nişte scandaluri legate de deturnări de fonduri în care ar fi fost implicat personal, precum afacerea „Ultrasport“).
Numele trustului Sitraco este asociat şi de controversatul Alexandru Bittner, persoană care s-a insinuat ca fiind unul din acţionarii din umbră ai Sitraco, şi care a tras sforile privatizării SC Bucureşti-Tursim SA (Hotelul Bucureşti) alături / sau pentru Eliahu Rasin. Firma Sitraco Conimpex (condusă de Zătreanu) a apărut în anii ’90 chiar şi asociată în afaceri cu Midas SA, asumată public drept „coordonată“ de A. Bittner (când firma Midas a ridicat o construcţie pentru mătuşa premierului Adrian Năstase, Tamara Cernaşov, pe strada Mircea Vodă, numărul 35), deşi public D.R. Zătreanu a negat că l-ar cunoaşte personal pe Alexandru Bittner.
În ciuda negaţiilor lui Zătreanu, presa anilor ’90 îl arăta pe Alexandru Bittner ca fiind un patron al firmei Sitraco, condusă de Eliahu Rasin, firmă care a primit un important spaţiu din partea Primăriei Bucureşti în timpul mandatului lui Crin Halaicu, al cărui consilier la capitală era chiar Bittner. Astfel, presa centrală din anul 2000 (articolele „Bittner, Omul Păianjen“ şi „Imperiul Bittner“ din Ziua nr. 1910 din 25 septembrie 2000), scria că „Sitraco, firma lui Bittner, a primit cadou de la Halaicu un bloc în buricul Bucureştiului“.
Bittner a apărut adesea şi în culisele privatizării SC Bucureşti-Turism SA.
ô
În esenţă, cauza penală se referă la faptul că pentru a participa la licitaţia organizată de Fondul Proprietăţii de Stat, Eliahu Rasin a folosit o serie de acte false (scrisoare de bonitate, faptul că firma Noni Voiaj nu avea datorii faţă de statul român, acceptate de Direcţia privatizare a FPS, deşi fusese avertizată de structurile autorizate – Direcţia control – din aceeaşi instituţie, privind situaţia de neacceptat a participării la privatizare a firmei), dar şi că şefii F.P.S. au admis, la un an de la semnarea contractului de privizatizare (24.12.1999), când acesta era rezoluţionat (desfiinţat) de drept, să semneze la 5 decembrie 2000 un act adiţional (neprevăzut de legea privatizării) prin care să îi dea încă o şansă lui Rasin Eliahu să plătească pachetul majoritar de acţiuni al SC Bucureşti-Turism SA, dar fără să actualizeze preţul exprimat în lei, într-un an cu inflaţie galopantă. Însuşi inculpatul Sârbu Radu Ovidiu recunoaşte (în declaraţia de inculpat, la pag.83 din vol.I a dosarului penal TMB nr.42002/3/2012) că „inflaţia în acel an [2000] a fost 44%, leul s-a devalorizat în procent de 42%, iar majorările calculate pe întreg anul ar fi fost de 109,5%“, dar a aplicat o penalitate de numai 0,3%.
În aceste condiţii, anchetatorii iniţiali din cauza penală au stabilit că din banii alocaţi de banca creditoare a privatizării (Leumi Le Bank-Israel) mai multe milioane USD au fost doar aduşi în acte prin România, în conturile firmei cu care Rasin cumpărare Hotelul de la statul român, şi transferaţi apoi în contul unei firme terţe la Londra (UK) a numitului Eliahu Rasin, statul român înregistrând astfel un prejudiciu de 5 cca milioane USD.
â
Nimic din ceea ce a însemnat „spălarea“ sau îngroparea acestui dosar penal nu este străin de jocurile politice, de bani şi de corupţie, chiar dacă traficul de influenţă pare să se fi practicat chiar pe culoarele instituţiilor cele mai importante ale statului român, inclusiv la Palatul Cotroceni.
Privatizarea însăşi a Hotelului Bucureşti este, după cum pretinde inculpatul Rasu Sârbu, una politică, căci în Consiliul de Administraţie al F.P.S. din 29.11. 2000 acesta îi încuraja pe membrii C.A. să aprobe semnarea unui Act Adiţional (o nouă privatizare, de fapt) deoarece el personal i-a cunoscut pe israelieni „la ei acasă“ şi aceştia „sunt tari“. Fiind interogat de instanţă privind acest aspect, Radu Sârbu a declarat că: „îi cunoşteam pe cumpărători în sensul că în ianuarie-februarie [2000], am participat la o vizită în cadrul de legaţiei preşedinţiale în Israel, unde printre altele am avut întâlnire şi cu oamenii de afaceri evrei vorbitori de limba româ; în această conjunctură l-am cunoscut şi pe dl. Rasin Eliahu, pe care însuşi ataşatul comercial în Israel mi l-a prezentat…“ (declaraţie de inculpat, pag.83, vol.I, dos.pen. nr.42002/3/2012). În declaraţia martorului Boariu Alexandru, dată în faţa instanţei la data de 17.12.2013, arată că Radu Sârbu pretindea că jocurile sunt politice, făcute la nivel foarte înalt (ceea ce sugera implicarea preşedintelui Emil Constantinescu): „Am studiat dosarul [civil al privatizării SC Bucureşti-turism SA] care s-a aflat în judecată la Î.C.C.J. [în 2000] şi am constat că nu sunt depuse toate actele la dosar, aspect care m-a determinat să îl contactez iarăşi pe preşedintele F.P.S., dl. Radu Sârbu Ovidiu… acesta a motivat că nu poate da înapoi, întrucât sunt raţiuni de natură politică în menţinerea contractului“ (declaraţie de martor, pag.302, vol.I, dos.pen. nr.42002/3/2012).
ô
Vizita oficială a preşedintelui României Emil Constatinescu în Israel a avut loc în perioada 3-7 ianuarie 2000, când s-a întâlnit cu preşedintele Israelului Ezer Weizman, chiar în momentul când preşedintele israelian se afla în mijlocul unui scandal de corupţie, procurorul general al statului cerându-i lui Weizman să justifice pentru ce a primit 450.000 dolari SUA („a large financial gifts“) de la afaceristul evreu Edouard Seroussi, de ce nu a raportat această sumă şi nu a impozitat-o; Weizman a demisionat în scurt timp (în 13 iulie 2000) din funcţia de preşedinte al Israelului, urmare acestui scandal. [Mituitorul Seroussi a dispărut în timpul anchetei, într-un incendiu provocat, dar fratele acestuia, Joseph Seroussi, a devenit „regele confecţiilor“ în România (cf. Forbes), după ce, în 1993, a luat, prin fabrica sa de la Botoşani, un credit nerambursat de la Bancorex de 14 miliarde de lei vechi, ajungând să aibă, apoi, fabricile de confecţii Ikos Conf (trei milioane de dolari profit anual) şi Norada din Odorheiul Secuiesc, Serconf din Botoşani, Serca din Călăraşi, TJR Industries din Tulcea şi altele. Anii 1998-2000 au reprezentat pentru familia Seroussi explozia afacerilor din România, culminând cu lansări de noi linii de producţie. Întreaga afacere Seroussi cu confecţii din România valorează 180 milioane USD, deţinând şi lanţul de magazine No.36, în Bucureşti şi în ţară.]
Acesta era mediul putred moral al înalţilor oficiali israelieni care i-au primit pe preşedintele României, E. Constantinescu, şi pe preşedintele F.P.S., Radu Sârbu, prezentându-l acestora pe Eliahu Rasin, ca şi pe alţi afacerişti (precum Sorin Beraru) ca pe investitori serioşi, care trebuie sprijiniţi politic.
ô
De instrumentarea dosarului penal al privatizării SC Bucureşti-Turism SA s-au ocupat în România nume importante, precum poliţistul Constantin Duvac sau procurorul Adrian Miclescu, înlăturaţi din sistem. Toţi au simţit, la un moment dat, protecţia politică, respectiv mafiotica, de care se bucurau cei implicaţi în dosar.
Poliţia şi procuratura (IGP şi Parchetul General al României) s-au lovit de opoziţia făţişa a noilor şefi de la agenţia privatizării, numită atunci, mai nou, APAPS (ex-FPS), adică de refuzul preşedintelui acesteia, Ovidiu Muşetescu (mort strategic, parcă, ulterior, după ce comisese şi el o serie de privatizări frauduloase), care a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă ale statului, protejându-l astfel pe predecesorul său Radu Sârbu. Ovidiu Muşetescu a refuzat să îl primească pe procurorul de caz, Adrian Miclescu, şi să îi permită acestuia accesul la actele deţinute de APAPS. Acest fapt s-a întâmplat şi când celebrul procuror a fost însoţit la sediul APAPS de către şeful său, procurorul-şef Tănase Joiţa. Ulterior, procurorul-şef Joiţa i-ar fi declarat procurorului Miclescu (poveste cunoscută în umele medii ale magistraţilor) că a fost vizitat la birou de dna Dana Năstase, soţia premierului, care era aşteptată în anticameră de către numitul Alexandru Bittner, aceasta cerându-i procurorului-general Tănase Joiţa să o lase mai moale cu ancheta şi să nu mai fie deranjat Eliahu Rasin.
‡
În prezent dosarul se judecă la Tribunalul Bucureşti sub numărul 42002/3/ 2012, fiind evidentă intenţia reprezentantului Departamentului Naţional Anticorupţie, procuroarea de a îi proteja pe inculpa şi privatizarea SC Bucureşti-Turism SA, după ce tot DNA-ul a oprit cauza prin SUP şi NUP prin rezoluţia 50/P/2007. Astfel, la nivelul DNA, în data de 28 martie 2007 procurorul Cristina Fota-Bărbulescu a citat părţile inculpate şi părţile civile, cu insistenţă pe israelianul Eliahu Rasin, direct ca şi prin ambasada Israelului, dar nici de această dată pe Rasin nu l-a interesat cauza, deşi pentru el întorsese judecătorul Cristian Jipa dosarul la Parchet.
Faţă de anul 2002, când fusese finalizată prima anchetă, părţile civile acţionari minoritari ai SC Bucureşti-Turism SA (Asociaţia Acţionarilor Hotel Bucureşti), au documentat o serie de alte fapte penale comise cu ocazia privatizării societăţii, şi au propus noi obiective expertizei penale, astfel că iniţial DNA a acceptat introducerea punctului b.5: „Care a fost provenienţa sumei de 479.064.098.952 ROL cu care s-a plătit şi achiziţionat pachetul de acţiuni deţinut de Fondul Proprietăţii de Stat la SC Bucureşti Turism SA la data de 08.12.2000 şi dacă această sumă de bani a fost obţinută prin garantarea cu titlurile de proprietate asupra activelor SC Bucureşti-Turism SA sau a acţiunilor ce urmau să fie cumpărate.“
Până la finalizarea expertizei, însă, procuroarea de caz Fota-Bărbulescu a fost transferată la Craiova şi înlocuită cu procuroarea Diana Stăncele, iar noii experţi ai DNA nu au răspuns în nici un fel acestui punct, ceea ce a lăsat-o indiferentă pe procuroarea DNA Stăncele.
Sfidând concluziile primei expertize (ceea ce a devenit o modă în interiorul DNA în ultimii ani, noii experţi desemnaţi de DNA în anul 2007, au refăcut absolut formal întreaga expertiză, copiind-o pe prima, dar excluzând tot ceea ce acuza „investitorii“ şi conducerea F.P.S., concluzionând că statul român nu a fost deloc prejudiciat. Mai mult, în timp ce prima expertiză din dosarul penal al privatizării, din 2002, stabilise un prejudiciu adus statului român de 126.984.193.973 lei vechi (echivalentul sumei de 4.988.772 USD la data de 08.12.2000) ca urmare a faptului că „F.P.S. nu a procedat la actualizarea sumei datorate de cumpărător cu rata inflaţiei din perioada aprilie-noiembrie 2000“ (prin Actul Adiţional semnat la 5.12. 2000), expertiza finalizată la 7.02.2008 la comanda DNA-ului, eludând cu rea credinţă faptele, a constatat că „nu există nici un prejudiciu adus bugetului de stat“ prin „încheierea actului adiţional întocmit la data de 05.12.2000“ la contractul de vânzare-cumpărare (privatizare) din 24.12.1999.
l
La termenul din 17.12.2013 reprezentanta DNA a fost înlocuită cu procuroarea Gligan Ana Maria, care a fost avansată la DNA în 23 mai 2013, provenind de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (după ce, mai înainte, a fost procuror-şef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Valenii de Munte).
Această procuroare a încercat să îl intimideze pe martorul Boariu Alexandru, acuzându-l că nu a depus plângere penală faţă de cele pe care arată că le ştie (deşi chiar acesta depusese plângerea penală iniţială în numele ziarului Adevărul, alături de şefii săi, Dumitru Tinu şi Cristian Tudor Popescu), că nu are studii (deşi este absolvent ASE). Astfel s-a ajuns să nu fie consemnată declaraţia dată de ziaristul Boariu Alexandru în faţa instanţei la 17.12.2013, cum că ştie că inculpatul Rasin Eliahu a împrumutat o sumă uriaşă de bani (1 million USD) în noiembrie 2000 de la Fathi Taher pentru a-i face cadou inculpatului Radu Sârbu în scopul de a-l face pe acesta să impună FPS semnarea Actului Adiţional la contractul de privatizare, fapt care s-a şi îndeplinit (dl. Boariu Alexandru ştie această împrejurare de la Dumitru Tinu, care îl frecventa pe Fathi Taher la hotelul acestuia din capitală, Marriott, acelaşi hotel de la care se deplasa Dumitru Tinu cu autoturismul atunci când, l-a scurt timp după instrumentarea dosarului penal al privatizării SC Bucureşti-Turism SA – Hotelul Bucureşti, a pierdut direcţia vehiculului auto şi a decedat.)
Material primit de Ziaristi Online
Pingback: Demisa şefului SRI. Daniel Morar – George Maior: 1 – 1? Adriana Duţulescu, la rece. Sorina Matei, încinsă la maximum-publicat de Victor RONCEA in Ziaristi Online- RadioMetafora.ro