Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2013, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea. Celebrez moartea. Întunericul. Groaza. Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.
În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele? Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave. Ce vreţi să faceţi voi din noi?
De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea? De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor. Nu vrem să ne mai trezim noapte plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween. Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm. Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii. Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate. Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi! Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori! Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!
Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns.
Sursa: Doxologia via Ziaristi Online
Dăm Halloween la tot poporu’, de la mic la mare!
Ce mi se pare simptomatic pentru halul in care suntem ca neam, este ca sarbatorile crestine sunt ignorate in scolile romanesti, in schimb o sarbatoare pagana, care are trimiteri directe la vrajitorie si satanism, este serbata ca fiind ceva cu totul special in aproape toate scolile din țară. Imaginati-va la Iasi ca orele s-ar intrerupe in scoli si s-ar face o serbare legata de Cuvioasa Parascheva. Sau la Bucuresti in ziua de 27 octombrie, de Sf. Dimitrie cel Nou, sarbatoarea creștină a orașului. Cum ar sari in sus secularistii lui Soros si “elitele”, care scriu “Dumnezeu” cum il simt, adica invariabil cu “d” mic, si cărora le pute ca poporul sta la coada ca sa “pupe morti” sau ca mai exista creștini (inca) intr-o tara inglobata in UE si NATO! Craciunul este de fapt un Mos Craciun zglobiu, grasut si cu barba mare alba, nu Nasterea Mantuitorului; Pastele e “scutit” de jertfa de pe Cruce si Inviere, dar decorat in rozul pufos al iepurasilor care se ascund dupa oua mari vopsite in culori de curcubeu. Am devenit o colonie economica buna de exportat forta de munca ieftina si de exploatat resursele naturale pe bani putini si distrugand mediul, adica, in ambele variante, sacrificand viitorul tarii. Dar sa faci din Halloween o sarbatoare nationala mi se pare cu totul iesit din comun, pentru ca iti sacrifici viitorul spiritual al tarii. Desi, daca ma gandesc la sangele celor 22 de milioane de victime inocente, de prunci ucisi – un popor nenascut sacrificat -, cred ca ne meritam pe undeva si sarbatoarea macabră.
Totusi, asa cum suntem, daca nu reactionam si lasam ca aceasta pandemie demonica sa prolifereze, nu vad cum am mai putea scoate capul in Vesnicie. Daca nu o sa luam atitudine, ne meritam soarta de mancurti veseli, care vor intra de buna voie pe poarta hiperstatului care se deseneaza deja pe plansetele oligarhiei mondiale. Suntem direct responsabili de viitorul copiilor nostri! E dreptul lor sa traiasca in normalitate, hraniti de seva Traditiei acestui neam crestin!
Iulian Capsali/FB via Ziaristi Online
