Asociaţia “VICTORIA” a Luptătorilor în Revoluţie, din Timişoara
Consiliul Director
SC Nr.278/08.05.1990
Judecătoria Timișoara
Sediul: Timişoara, b-dul Iuliu Maniu, Nr. 11/1
E-mail: asociatia.victoria@gmail.com
Telefon: 0256/446595
Nr. 3/28.05.2013
DESPRE CUM SE DEZNAȚIONALIZEAZĂ UN TEATRU NAȚIONAL CU AJUTORUL UNIUNII DEMOCRATE A MAGHIARILOR DIN ROMÂNIA (UDMR), AFLATĂ, VEȘNIC, LA GUVERNARE
1- La inceputul anului 2005, doamna Tender, sotia miliardarului Ovidiu Tender, a sposorizat-o pe Lucia Nicoara, directoarea de atunci a Teatrului National ”Mihai Eminescu” din Timisoara ca s-o invite pe anonima Ada Lupu Hauswater sa faca un spectacol, iar apoi sa-i faca o caracterizare excelenta pentru dosarul cu care aceasta s-a inscris la concursul pentru functia de director general al Teatrului National (fost) ”Mihai Eminescu” din Timisoara, Lucia Nicoara anuntandu-si in acelasi timp demisia.
2- In aceasta perioada si dupa castigarea concursului, aproximativ un an, familia Hauswater a fost cazata, gratuit, in hotelul familiei Tender, din Timisoara. La inceputul anului 2006 , prin aceleasi “ sponsorizari” ale “tenderilor” , “hauswaterii” au primit un apartament de la Primaria Timisoara, prin viceprimarul Orza, in conditiile in care oameni din teatru si mii de timisoreni asteptau, de ani de zile, un apartament.
3- Concursul, sponsorizat de familia Tender, la care anonima Ada Lupu Hauswater s-a inscris fara sa aiba dreptul (fara CV si fara sa fi avut pana atunci un istoric profesional, un loc de munca) l-a castigat la “concurenta“ cu actorul si profesorul universitar Paul Chiributa, fost director al Teatrului Lucia Sturza Bulandra (cu o caracterizare facuta de regizorul Silviu Purcarete, cu care a creat si condus, 11 ani, in Franta, un teatru si un Institut de teatru). Comisia de examinare (Cornel Todea, Cristina Modreanu, Mihai Manutiu,Florica Ichim si Nicolae Scarlat), sponsorizata, substantial, de doamna Tender, a fost selectata de Demeter Andras si Marius Zarafescu, angajati ai Ministerului Culturii.
4- Dupa acest concurs, Cristina Modreanu, Mihai Maniutiu si Florica Ichim, au fost sponsorizati in permanenta: Ichim prin revista pe care o conduce, Modreanu prin functia de selectioner unic al Festivalurilor din Timisoara, iar Manutiu pentru functia de conducator al doctoratului tinerei directoare, la Universitatea din Iasi, si prin spectacolele pe care le-a facut la Teatrul National ”Mihai Eminescu”, din Timisoara, condus de “hauswateri”.
5- Pentru ca Ada Lupu nu avea CV dar a uimit breasla prin “succesurile” ei, inexplicabile, Demeter Andras, familia Tender si comunitatea evreilor au demarat confectionarea, urgenta, a unei imagini de succes a tinerei anonime Hauswater. Astfel, profesorul Victor Neumann, familia Tender , sprijiniti de echipa de profesori de la revista Orizont (sponsorizata de sotia domnului Mircea Mihaies, presedinta Fundatiei Soros, din Romania), au introdus-o pe Ada in Senatul Universitatii de Vest, din Timisoara. Ministerul Culturii, prin Demeter Andras , printr-o permanenta indrumare manageriala si finantare la discretie: bani cati cerea Ada, masini, tipografie, revista, colaborari internationale, etc, au muncit, cu perseverenta, la imaginea necunoscutei, dar care avea o sarcina deosebit de importanta: deznationalizarea programului Teatrului National ”Mihai Eminescu”, din Timisoara.
6- Prima decizie “culturala” a managerului, desantat pe malurile Begai, a fost sa ma anunte ca : “va trebui sa invat limba maghiara, ca sa ma pot descurca la Timisoara”. Ungurii din Banat (7%) vorbesc romaneste mai corect decat Alexander Hauswater, pentru ca minoritatea germana, majoritara pina la regretabila ei plecare, a fost loiala fata de Romania si a contribuit, substantial, prin atitudinea ei, la crearea unui climat interetnic, armonios, in Banat.
7- Apoi “hauswaterii”, in cadrul aceluiasi proiect “managerial”, au aruncat la gunoi portretul lui Mihai Eminescu din biroul directiunii, au desfiintat stampila si antetul institutiei, cu chipul lui Mihai Eminescu, inlocuindu-l cu o imagine “gay”, in cromatica drapelului “gay”, a actorului Ion Rizea, director artistic. Au desfiintat o Galerie-muzeu cu imagini din spectacolele de patrimoniu, istorice, iar cu cei de la revista Orizont (a sotului ICR-ist a fostei directoare Soros, Mircea Mihaies, care a publicat un material, semnat de Daniel Vighi, in acest scop), au declansat actiunea de schimbare a denumirii teatrului. Mihai Eminescu a fost mereu “un sovin” pentru anumiti evrei, mai ales pentru rabinul timisorean Ernst Neumann.
8- Apoi, Ada Hauswater a desfiintat Festivalul Dramaturgiei Romanesti, cu o vechime de 30 de ani, pastrandu-i denumirea ,dar modificandu-i continutul si scopul. In “Regulamentul festivalului”, aprobat de Guvern, in 1980, se precizeaza ca “Festivalul este bianual si se pot reprezenta numai spectacole montate, cu piese romanesti, noi, puse, in scena, in ultimii doi ani”. “Hauswaterii”, finantati de Demeter si Kelemen, la discretie, in goana dupa evenimente, pentru imaginea lor, fac festivalul anual, renunta la valorificarea dramaturgiei romanesti, noi, si tabloidizeaza evenimentul, acceptand spectacole diverse. Apoi modifica data de desfasurare a Festivalului, consacrata istoric (2-8 octombrie), si-l fac international, dar nu pentru dramaturgia romaneasca, cum era, deja, din 1996, cand , spre exemplu, s-au adus, la Timisoara, 17 spectacole cu piese de Matei Visniec, ci pentru dramaturgia straina, de preferinta evreiasca. Astfel dramaturgia noastra a devenit un apendice al unui eveniment national, deznationalizat.
9- Consecventi cu programul pentru care au fost inscaunati, “hauswaterii” modifica componenta Consiliului Artistic, populandu-l cu reprezentantii minoritatilor nationale. Sa retinem ca ne aflam intr-un oras, din Romania, populat, in proportie de 85%,cu romani, in care exista un Teatru German, un Teatru Maghiar, o Opera, cu un repertoriu international, si un ansamblu folcloric sarbesc. Masura “hauswaterilor” este in consecventa cu ceea ce, la UNESCO, delegatia SUA propunea, ca statele Lumii sa renunte, in productiile lor artistice, la specificul national. Propunerea a obtinut doar votul Israelului.
10- Pentru ca regizorii importanti refuzau invitatiile tinerei Ada, de a-i face spectacole de succes, aceasta ii ispiteste, oferindu-le contracte fabuloase , subventionate de Ministerul Culturii. Uimita, regizoarea Catalina Buzoianu, care a refuzat-o un an de zile, povesteste cum a cedat in clipa in care Ada a zis: ”Nici nu stiti cat de bine pot sa va platesc”. La fel a procedat si cu Radu Afrim, Sandu Dabija, sau regizori si scenografi adusi din Ungaria, Canada, Franta, etc… Aceste colaborari se transformau in “succesuri” pentru Ada si Alexander, dar banii veneau de la Ministerul Culturii, de la “sponsorii“ Kelemen Hunor si Demeter Aandras.
11- Proiectul, mai vechi, al directorului Stefan Iordanescu, de a se construi o fabrica de decoruri, a primit automat bani si s-a realizat sub “hauswateri”. La fel, proiectul, mai vechi, al Luciei Nicoara, de a se construi o noua sala de spectacole, in locul manejului din spatele Hotelului Continental , ca prin farmec , a primit, bani, peste noapte, prin aceeasi “tehnica” si in acelasi scop: valorificarea imaginii “managerului” Ada Hauswater si a programului ei neokominternist, formulat de Soros, in“Societatea deschisa”, iar ICR-ul lui Patapievici a fost mereu prezent prin prestigiul , banii , “PR”-ul si autoritatea sa culturala , “incontestabile”. Pina si Uniunea Teatrala Europeana si pasiunile “gay” ale presedintelui Ely Malka, au fost sponsorizate si cointeresate, cu spectacole, precum si cu cativa tineri , la fel de pasionati, in acelas scop : imaginea europeana a managerului “timisorean”. Astfel Ada Lupu Hauswater , o autentica “Eba a tetrului”, doldora de “succesuri “, a devenit, fara sa fi apucat sa faca ceva important, in Teatrul Romanesc, “Cavaler al Artelor“, in Franta , precum Ion Caramitru, Silviu Purcarete, Sandu Dabija, etc.
12- In Timisoara, cu o populatie evreiasca de numai, aproximativ, 450 de suflete, majoritatea batrani, exista 3 sinagogi, dezafectate, si, pe una dintre ele, toti directorii anteriori ai Teatrului National au incercat sa o inchirieze si sa o adapteze pentru spectacole, dar n-au reusit. Sprijiniti de comunitate, “Hauswaterii” au obtinut-o, au mutat spectacole si evenimente in sinagogi, au sarbatorit, in cadrul asa zisului Festival al Dramaturgiei Romanesti, pina si anul nou evreiesc, prilej care l-a facut pe Alexander Hauswater, entuziasmat de victorie, sa urle: “Suntem puternici! Suntem puternici! Vom cuceri Timisoara!”. Ceva mai jos de sinagoga respectiva, peste podul de pe Bega , exista, in Timisoara, un bulevard lung (Bratianu) , populat de arabi si afacerile lor, caruia timisorenii ii ziceau “Fasia Gaza”. Coincidenta bizara, sau o confirmare ?! Deocamdata, cu toate ca nu-s arab, Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara (Dosar nr.11870/P/2011), m-a anchetat, in baza unei reclamatii, a aceluiasi “manager” , ca “Vrea sa-mi distruga familia”. Credeti ca este o declaratie antisemita adevarul ca “Descendentii celor care au adus Comunismul-totalitar, in Romania, s-au intors, dar nu pe tancurile sovietice, ci blindati cu bani, si cumpara tot : functii, convingeri, paduri, lacuri,localitati, propovaduind “biblia” lui Soros: “Pentru o societate deschisa”, ademenindu-i pe cei saraci cu gesturi filantropice , uneori impresionante. Cat de deschisa este societatea pe care o vor, daca apostolii de la revista Orizont refuza sa publice numele celor 9 (noua) informatori ai Securitatii, care ma turnau in perioada dictaurii comuniste?
13- Si uite asa , tanara venita, la Timisoara, sa invete limba maghiara si care, in primii doi ani, de “management“, nu indraznea sa ia o hotarire, sa semneze un act, fara sa tipe, isterizata: “Sa vina contabila sau juristul!”, a invatat sa joace rolul de manager si a fost promovata, de Demeter Andras, pina si in comisii care verifica competenta unor personalitati ale Teatrului Romanesc precum, Ion Caramitru si altii.
14- Ca nu cunoaste, respectiv nu respecta cultura si traditiile Teatrului Romanesc, o dovedesc si tratamentul pe care l-a aplicat unui director si prim-regizor al teatrului pe care-l conduce. In octombrie 2005, dupa instalare, mi-a comunicat, in scris, ca-s pensionat. I-am cerut o audienta ca sa cer sa ma lase sa fac un ultim spectacol, inainte de-a pleca, asa cum se obisnuieste in Teatrul Romanesc. S-au bucurat de aceasta onoare toti fostii “informatori” din teatru. Am asteptat , precum in Kafka, cinci ani, din 2005 pina in 2010 , sa fiu primit in audienta , dar “hauswaterii”, consiliati, in permanenta, de Demeter si Kelemen ,nu mi-au acordat-o. In semn de protest , in aprilie 2010, am intrat in greva foamei , in Balconul in care, in decembrie 1989, am protestat si am participat la confectionarea istoricei scenografii revolutionare . “Hauswaterii” au chemat politia, mintind ca “ Ieremia vrea sa arunce in aer Balconul Teatrului National”. Am stat 17 zile in greva foamei, dar “hauswaterii” nu m-au primit. Sant convins ca in cel mai primitiv teatru, din Lume, n-as fi “ beneficiat” de un asemenea tratament .
15- La cererea mea , repetata, adresata ministrului Culturii: Kelemen Hunor, for tutelar si ordonator de credite, sa dispuna conducerii teatrului sa-mi acorde acest drept si sa reinfiinteze Festivalul Dramaturgiei Romanesti, ministrul Kelemen raspundea ca “Nu e de competenta noastra. Adresati-va managerului!”.
16- Precizez ca acest tratament i se aplica unui “Societar de onoare al Teatrului National “Mihai Eminescu”, din Timisoara, teatru in care am muncit 40 de ani , in care am fost prim-regizor, director, am facut ,de mai multe ori , cel mai bun spectacol, din Romania, am adus multe premii, am infiintat Festivalul Dramaturgiei Romanesti. In 1977,in calitate de prim-regizor al Teatrului Mic, din Bucuresti, am semnat CARTA 77 – protestul scriitorului Paul Goma impotriva lui Ceausescu, motiv pentru care, in 1982, am fost dat afara , din Teatrul National Timisoara, unde functionam, atunci, pentru “spectacole antipartinice si antistatale”. In 1990 am renuntat sa candidez pentru a intra in “primul Parlament liber” si am plecat in Basarabia, m-am inscris in Frontul Popular din Moldova , si am participat la toate actiunile Frontului, organizate pentru Limba romana si pentru Unire, inclusiv la conflictul de pe Nistru, din primavara anului 1992.
17- Proiectul UDMR (ca partid politic, aflat mereu la guvernare), a fost unul neokominternist, de deznationalizare a Teatrului National, din Timisoara. Ca sa evitam “supozitiile”, va dau un singur exemplu: dupa Revolutie prestigiul pastorului Laszlo Tokes a fost urias, iar la Timisoara veneau, de peste tot, din Lume, inalti demnitari, si se crease falsa impresie ca ne aflam intr-un oras preponderent maghiar . Demeter Andras ajunsese directorul Teatrului Maghiar, din Timisoara, si punea panouri mari , maghiare, pe frontispiciul Teatrului National . Era o neloiala si chiar nerusinata concurenta, ca sa ma exprim eufemistic. Apoi, ca sa convinga Europa ca Timisoara este un puternic centru cultural, maghiar ( 7% unguri), a infiintat un “Festival al Saltimbancilor”, cu un afis in care, pe un fond rosu ,galben si albastru , a aplicat un saltimbanc si a scris , ungureste: Csepurago, care, in maghiara, inseamna mancator de calti si saltimbanc. In secolul trecut, Ducso Andras a scris o carte “celebra”: “Ninci kegyelem”, adica “Fara indurare,” in care asa ii numea pe romani: csepurago, adica mancatori de calti, si ii indemna pe unguri: “Calcati-i in picoare, spintecati-i , pe acesti mancatori de calti” etc.! L-am dat in judecata pe Demeter, iar procesul a durat doi ani si a fost judecat de singurul judecator maghiar, din Judecatoria Timisoara. Demeter nu s-a prezentat niciodata la proces, dar a fost, in permanenta, aparat de “elita intelectuala”, de la revista Orizont , “ elita” care , inainte de 1989, facea “dizidenta” si “rezistenta prin cultura”, apreciindu-mi spectacolele pentru care am fost dat afara din teatru .
18- In timp ce scriu, il vad pe Alexander Hauswater flatandu-l pe Ludovic Orban, pe un canal TV, asa cum facea, in urma cu un an, cu Traian Basescu. Farsor talentat, in viata si in teatru , este de fapt un cameleon patriotard , megaloman, care se lauda ca, la sapte ani, facea opozitie sustinand ca nu rusul Popov, ci Marconi a inventat radioul, precum si ca Basescu il va pune director la Teatrul Odeon, etc. Nu l-a pus pentru ca, neavand studii superioare, n-a avut dreptul sa se inscrie la concurs, asa ca si-a luat, si in Romania, precum in Canada, o soata, cu studii. Cartea scrisa, despre el, de Cristina Modreanu, sponsorizata tot de el, este plina de mistificari precum: “Tata a fost un industrias, dar a fost obligat sa emigreze, din cauza persecutiilor comuniste.” Adevarul este ca bietul ovreu Hauswater , dupa ce a fugit de pogromul din Galitia, vindea haine vechi in cartierul evreiesc din Bucuresti, iar Joli-jokerul Alexander a facut, in permanenta, conspirativ, “curte”, tuturor partidelor din “careul de asi”, politic, trimitandu-le invitatii la spectacolele sale . Stia ca gheseftu-i gheseft ,oricand si oriunde , atat inainte, cat si dupa campaniile electorale.
Ioan Ieremia
Societar de Onoare al Teatrului National “Mihai Eminescu” Timisoara
Membru al Asociatiei “VICTORIA” a Luptatorilor in Revolutie, din Timisoara
(Telefon-0729060708)
Pentru conformitate:
Preşedinte
Lorin Fortuna
