Tokes in fusta si Tokes in izmene
de Grid Modorcea
Sa te fereasca Dumnezeu de fanatismul patriotilor! E plina diaspora romaneasca de astfel de personaje. Cunosc o doamna care arata candva a critic literar, acum e un patriot in flacari. Este un fel de Tokes in fusta. Nu intelege nimic, nu stie nimic, e departe, paste mari si tari, dar ea tot face politica. E fiara Nuti din Plescoi la tribuna parlamentului. Tot ce emite e sentinta. Da mereu cu mucii in bunatatea de fasole. Cine o intreaba pe ea ce parere are despre acarul lui Paun? N-o intreaba nimeni, dar ea isi da cu parerea. E libera. E libera sa injure pe cine vrea si cand vrea. E patriotarda cat trompeta lui Goe! E “vocea patriotului nationale”.
Insusi numele ei, Jigna, jigneste hartia. In 30 de ani de cand e in America, a invatat numai sa urasca, pe oricine a realizat ceva aici il uraste, nu a luat nimic bun din imensa energie pozitiva a americanilor. Ea este curat amartaloi, satanizata, boala nevindecabila. Ura a desfigurat-o. Daca ati vedea-o, nici la balamuc nu mai exista asemenea pocitanii. Mereu crispata, gata de dat cu bata la scafarlie. Si cel mai tragic e ca nu are pic de umor.
Nu se poate lasa de politica, face clabuci la gura, de cate ori declara ca ii este greata de Sergiu Nicolaescu, Tismaneanu, Patapievici si altii ca ei, asa cum am auzit-o deunazi. A-l amesteca pe Sergiu Nicolaescu cu acesti mici kaghebisti, si chiar cu Iliescu, este o grava eroare si o oroare.
Am intrebat-o, cate filme a vazut din cele 45 realizate de Nicolaescu, plus 27 de coproductii internationale? Ea a ramas la Dacii, cand au dus-o cu scoala la film. Pana la Osanda, Ciuleandra, Orient Express, Carol I si alte zeci de filme memorabile, care au facut din Sergiu Nicolaescu cel mai popular regizor roman, mai va! Si totusi ea il judeca, isi da cu parerea, il taxeaza de criminal si scrie asta la gazeta, domnule, nu se lasa! Ce vrea sa demonstreze, cui, ca e total pe din afara, ca e o voce in pustiu, ca vrea sa ne fie mila de ea, s-o ascultam si pe ea, ca e si ea “fomeie”!? Ori vrea sa faca un curent de opinie, sa-i determine si pe cititori sa le fie greata? Si mie mi-e greata, dar de ea. De fanatismul ei prostesc.
Fanatismul se defineste prin acumularea de enorme prejudecati. De la faptul ca Nicolaescu a fost nepotul generalului Cambrea, numit, zice ea, de Stalin in persoana sa faca divizia “Tudor Vladimirescu”, prin care a tradat pe ici pe colo, prin partile esentiale, prejudecata ca nepotul ii seamana, se transforma intr-o imensa hazna. Si se produce inevitabilul, daca Nicolaescu a fost nepotul lui Cambrea, nu poate fi nici bun rezigor! In acest fel, politicul se suprapune peste arta, se extrapoleaza la toate faptele omului. Un astfel de fanatic nu mai poate deosebi bobul de neghina, e condamnat la paralizie logica.
Ideea ca omul trebuie sa fie una cu artistul e discutabila, fiindca se cunosc cazuri de mari artisti, genii, care au fost niste ticalosi. Dar acest fapt nu ne impeidica sa-i iubim ca artisti. Si am sa va dau doar un singur exemplu: Chaplin. Star-sistemul e doldora de criminali de geniu.
Oricum, e aici o falsa problema, iar Tokes in fusta nu e usa de biserica, nu reprezinta idealul simbiozei om-artist, pentru simplul motiv ca ea nu a lasat nici o urma. Adica nu are opera. Insa nu se sfieste, nu-i este rusine sa dea cu barda peste o valoare a Romaniei, care a dus numele tarii departe, care a creat industria filmului romanesc, dandu-le de munca la mii de oameni. Dar cu tzatza te pui, cu fanatismul patriotard? Si situatia e generala, Romaina e plina de alde Mita Baston care isi dau cu parerea. Datul cu parerea se traduce prin lipsa de responsabilitate. Acesti fanatici forumisti, asa cum am aratat in articolul Pentru o Lege a presei “prea libere”, fac mare rau Romaniei, ca si mediului in care traiesc, fiindca fanaticul nu poate fi rational, el mereu aluneca, se impiedica, si loveste in dreapta si stanga, e iresponsabil. E ca orbul lui Bruegel.
Ce ne facem cu orbii, domnilor? Asa a ajuns sa fie rastignit Iisus. Iar Tokes in fusta se poate lua de mana cu Tokes in izmene. Veti afla acum pana unde poate ajunge fanatismul.
Ce credeti ca am citit in marele “New York Times”? Articolul A Romanian Team Gives Ethnic Hungarians a Voice, aparut in nr. din 7 februarie, 2013, care incepe la pag. B10 si se continua la pag. B 12. Este vorba despre Hoki Sport Club Csikszereda, fosta S.C. Miercurea Ciuc. Si se face referire la meciul de hochei din 2011, dintre Romania si Ungaria, de la Miercurea Ciuc, meci cu scantei nationaliste. Se ia un punct de vedere lui Attila Goga, capitanul echipei Csikszereda, si lui Marius Gliga, presedintele Federatiei romane de hochei, care arata cum se petrece politizarea sportului.
In acest context, apare Laszlo Tokes. Ce cauta el in aceasta poveste? Dar fanaticul de aia e fanatic, fiindca se baga numai acolo unde nu-i fierbe oala. Considerand ca e un sport cu care maghiarii se identifica (“it is the people of Hungarian identity”), hocheiul devine un prilej de a lovi in Romania, unde “Our culture was oppressed”. Parca il si aud pe Sergiu Nicolaescu, care adesea imi spunea: E opresata cultura maghiarilor in Romania, cand ei au fost continuu la guvernare, cand au avut un ministu al culturii din ograda lor?!
Si oare de ce maghiarii se identifica cu hocheiul!? Fiindca oamenii de afaceri unguri investesc in aceasta echipa, o transforma in port-drapel pentru autonomia Tinutului secuiesc.
Tokes se plange americanilor ca in Romania “suntem considerati romani care vorbim maghiara. Nu e adevarat. Noi suntem in intregime unguri (We are full Hungarians), in adevaratul inteles al cuvantului”.
Si acum face saltul mortal al fanatizarii: “Even if we lived on the moon, we would be Hungarian” (chiar daca am trai pe luna, am fi maghiari).
Cat de deplasat suna acest extremism in “New York Times” si intr-o tara multinationala! Nu discut de faptul ca e un articol platit, fiindca autorul lui, James Montague, transmite acest reportaj chiar de la fata locului, de la Miercurea Ciuc (avand-o drept “contributoare” pe unguroaica Alina Totti). Va dati seama, autorului i s-au platit deplasarea si alte drepturi banesti, ca sa ajunga la Miercurea Ciuc si sa i se serveasca de catre Tokes et co unde trebuie sa bata. Semnificativ este si faptul ca pe Montague, un nume cu rasunet shakespearian, il mai cheama si Piotr. O fi cu radacini de la Rasarit. El, ca orice american care nu a auzit de Miercurea Ciuc, prezinta intai localitatea, renumita prin trei lucruri: e locul cu temperatura cea mai rece din Romania; are renumita bere Ciuc si se mandreste cu echipa de hochei. Ba el si cititorii lui mai afla de la gazde ca aceasta localitate, de doar 38 000 locuitori, s-a numit Szekely Land si facea parte din The Kingdom of Hungary. Si cica Szekely era un trib, inca din evul mediu, pe care romanii cotropitori l-au cucerit.
Iata de ce, tot cu fanatism, un grangur politic local, Papp Elod, spune ca echipa de hochei este simbolul lui Szekely Land, o echipa de luptatori, si ca “noi avem nevoie de luptatori” (“needs varriors”). Deci el sugereaza o batalie, pentru revendicarea Tarii secuilor (Szekely Land).
Ce anomalie, sa reinvii The Kingdom of Ungary! Iata unde duce fanatismul, la darea inapoi a istoriei. Sigur, e un fapt profitabil pentru unii, dar e o realitate care este inacceptabila cu civilizatia, care nu mai presupune revendicari absurde. Romanii, prin daci, locuiau acel tinut cu o mie de ani inainte de a veni hoardele barbare.
Oricum, ungurii stiu sa-si faca lobby. Au stiut intotdeauna, bravo lor, iar noi am privit spectacolul facut de ei ca spectatori. Iar autorul articolului a fost, indiscutabil, influentat de gazde, fiindca nu faci campanie lui Tokes et co. in cel mai mare ziar american fara rasplata!
Dar Tokes et co. nu banuiesc ca articolul ii compromite pe ungurii care traiesc aici. Articolul e un document rusinos pentrru politica subterana pe care o fac ungurii in tara noastra.
Oare ce sunt ungurii din SUA? Ganditi ca se duc la magazin si vorbesc maghiara, cer painea in limba materna, asa cum ungurii ii obliga pe romanii din Miercurea Ciuc? Auziti ce spune Tokes: “Even if we are living in Transylvania, Romania, we consider our selves Hungarians”. Oi fi ungur, d-le Tokes, dar pe pamant romanesc trebuie sa respecti legile Romaniei. Aici, la New York, sunt sute de natii, dar toate respecta legile americane si vorbesc aceeasi limba.
Ce fel de erou o fi fost Tokes in ’89, la Timisoara? Sigur, un fel de Leonida, care s-a trezit in izmene la bubuiturile unor cheflii! Ganditi-va numai cum a involuat acest om! Te pomenesti ca a facut revolutie ca sa-i salveze pe unguri de sub “jugul romanesc”!?
Dar fanatismul nu are nimic a face cu logica.
Daca Tokes in fusta ia opera artistica a unui om si o amesteca irational cu balele politice, Tokes in izmene baga politicul in sport. Asa avem niste laturi pe care sigur nu le pot mesteca decat porcii.
Articolul este ilustrat cu harta Romaniei, in care este indicat punctul ei fierbinte, Miercurea Ciuc, la care face referie autorul cumparat. Nu m-as mira sa apara si Tokes in fusta, care sa-l puna pe Sergiu Nicolaescu in aceeasi luntre cu Tokes in izmene. Ba chiar sa strige: Eu am scris acest articol!
Corespondenta de la New York
Cititi si Szekely Land – the other side of the story. A reply to The New York Times by Dan Tanasa.