Nu demult a ieşit de sub tipar o carte (234 pag. – foto sus) intitulată Istoria Secuilor, concepută şi realizată de 11 autori: istorici, arheologi, ziarişti, profesori de istorie, în frunte cu Hermann Gustav Mihaly, asistent universitar la Secţia din Odorheiu-Secuiesc a Universităţii ,,Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
După cum precizează autorii, cartea vrea să fie un ,,manual şi ghid”, ,,destinat elevilor din clasele a VI-a şi a VII-a, de la şcolile generale (precum şi tuturor celor interesaţi)“. Şi mai departe: ,,indiferent dacă au vreo legătură directă sau indirectă cu predarea istoriei, indiferent dacă trăieşte în Ţinutul Secuiesc sau oriunde se vorbeşte limba maghiară”.
Multe şi mari sunt semnele de întrebare referitoare la conţinutul acestui ,,manual şi ghid de istorie a secuilor”. Ele încep chiar din primele pagini şi nu se mai sfârşesc. Şi se nasc din precizările făcute de autori, precum şi de modul în care au conceput şi realizat un manual de istorie, care nu poate fi altceva decât o carte cu conţinut ştiinţific. Altfel nu mai poate fi manual!
Cum anume s-a născut acest manual? Din iniţiativa cui? S-a născut oare din nevoia şi din dorinţa cadrelor didactice de a avea un instrument de lucru pe care să-l folosească în procesul de învăţământ? Nu, iniţiativa nu a fost a celor care semnează ca autori. O recunosc chiar aceştia:,,Acest manual a fost realizat la cererea şi din grija liderilor politici din judeţele Harghita şi Covasna”!!! Cu alte cuvinte, manualul a fost realizat la o comandă politică, avându-l ca iniţiator principal pe Borboly Csaba, belicosul preşedinte al judeţului Harghita, care s-a evidenţiat şi până acum prin numeroase acţiuni antiromâneşti. El este şi cel care semnează ,,cuvântul introductiv”.
Acum, când ,,manualul” a intrat în atenţia Ministerului Educaţiei, care vrea să vadă cât de legală este folosirea lui în şcolile din România, Borboly Csaba o dă cotită, cum se spune, susţinând sus şi tare că respectiva carte nu este manual, ci doar ,,o carte ce se foloseşte la disciplinele opţionale”, care ,,nu trebuie aprobată de Bucureşti” (De Budapesta o fi fost aprobată, oare?). Pe cine vrea să prostească Borboly Csaba? Sau, probabil, crede că noi toţi cei de pe aici nu mai ştim să citim ceea ce a scris chiar el în ,,cuvântul introductiv”, anume că elevii ,,să îşi amintească că sunt prima generaţie de elevi secui care pot ţine în mână un manual despre istoria secuilor”! Se vede că a uitat – dacă l-a ştiut! – dictoul latin ,,Verba volant, scripta manent”! Aşa că Borboly Csaba nu mai poate nega, prin vorbe, ceea ce a scris şi a semnat pe o filă a unei cărţi, oricât ar vrea să ne determine să-l credem. Nu putem, fiindcă minciunile sale le cunoaştem prea bine.
Trecând mai departe, la ,,Prefaţa” autorilor, cititorii pot afla un lucru absolut senzaţional, scris negru pe alb, într-un paragraf, în care se afirmă: ,,În primul rând mulţumim elevilor din clasa a VII-a (anul şcolar 2011-212) din Liceul Pedagogic Benedek Elek: Tamas Barbara, Gal Orsolya, Sebestyen Bettina şi Sebestyen Tamas, care în vacanţa de vară au citit textul şi au realizat multe adnotări şi care au fost primii critici şi sfătuitori ai autorilor”! Dacă înţelegem bine, elevii mai sus amintiţi, sunt nişte adnotatori, adică nişte persoane avizate asupra a ceea ce citesc şi îşi permit, pe baza pregătirii şi a cunoştinţelor pe care le au, să facă <b.adnotări< b=””>. Să vină deci cu nişte însemnări pe marginea unui text, să întregească textul respectiv. Cu alte cuvinte, elevii respectivi sunt un fel de consultanţi ştiinţifici, cărora autorii le-au încredinţat textul lor, ca să facă ,,multe adnotări”, devenind deci ,,primii critici şi sfătuitori ai autorilor”!
Citind asemenea enormităţi nu poţi să nu ,,zâmbeşti a râde”, vorba lui Sadoveanu, şi să te întrebi care profesor ce se respectă, cât de cât, şi care se pretinde a fi un profesionist în materia pe care o predă, poate accepta ca elevii săi să devină adnotatori ai unui text pe care-l scrie, să fie,,critici şi sfătuitori” ai acestuia?! Şi asta cu atât mai mult când este vorba de nişte elevi ai ciclului gimnazial!
Surprizele nu se opresc însă aici, ele continuă de-a lungul întregului conţinut. Astfel, ,,manualul de istorie” se deschide – după Cuvântul introductiv al lui Borboly şi după Prefaţa autorilor – cu un text de geografie, amestecată cu puţină mitologie: ,,Legenda Lacului Sfânta Ana”, după care urmează o poezie, de Kanyadi Sandor, ,,Prolog”! Este adevărat că autorii ţin să precizeze că,,un manual însumează cunoştinţele în domeniul unei anumite ştiinţe”, dar sunt de acord şi cu faptul că acesta ,,trebuie să cuprindă tradiţiile, legendele, miturile, care deşi au o autenticitate istorică incertă şi chiar pot fi câteodată unanim dezminţite, se găsesc în memoria secuimii”. Da, numai că ştiinţa istorică este una, iar ,,legendele şi miturile” cu totul altceva. Dacă ele se amestecă, nu mai vorbim nici de ştiinţă, nici de mitologie. Din păcate, din câte am constatat, ceea ce au realizat cei 11 autori nu prea are de-a face cu ştiinţa istorică, ci mai mult cu ,,tradiţiile, legendele şi miturile ce se găsesc în memoria secuimii”. Fiindcă este greu să scrii o istorie adevărată, reală, bazată pe dovezi şi documente, atâta timp cât tu nu ştii cine ai fost, cine eşti şi de unde vii. Atunci, desigur, în locul acestora, sunt folosite tradiţiile, legendele şi miturile.
Din cap. I aflăm astfel că ,,Ţinutul Secuiesc este o regiune a Europei” – nicidecum nu face parte dintr-o ţară ce se numeşte ROMÂNIA! – ,,unde din punct de vedere peisagistic (!) sunt îndeplinite toate condiţiile necesare dăinuirii şi dezvoltării unui grup etnic”. Probabil că acest ,,grup etnic” trebuie să fie secuii, care, din cele afirmate de istoricul ungur Karacsony, în 1903, ,,nu sunt câtuşi de puţin unguri”, fiindcă ,,şi-au păstrat caracterul nealterat de popor liber”. Dacă şi-ar fi ,,păstrat caracterul nealterat de popor liber”, atunci nu ar fi devenit unguri. Însă, iată, istoria se mai schimbă. Fiindcă, între ceea ce se scria la începutul secolului 20 despre secui şi ceea ce afirmă autorii manualului la care ne referim, deosebirea este ca de la cer la pământ. Aceştia afirmă că secuii nu au fost niciodată… secui! De ce? Pentru că,,Istoria secuiască este o parte a istoriei maghiare” şi ,,de când lumea, secuimea vorbitoare de limbă maghiară este o parte organică a poporului maghiar”. Probabil, aşa a apărut noua etnie, cea de ,,secui-maghiari”, pe care o promovează cu atâta trudă generaţia actuală de politicieni unguri din România. Iar autorii manualului de istorie a secuilor, răspunzând unei comenzi venite din partea liderilor politici, nu au făcut altceva decât să se alinieze şi să respecte această comandă.
Capitolul II al cărţii, ,,Ţinutul Secuiesc înaintea stabilirii secuilor”, debutează cu afirmaţia,,Înaintea stabilirii secuilor, regiunea a fost cămin pentru diferite popoare şi culturi”. Se pare că în acest ,,cămin” şi-au găsit adăpost, între alţii, sciţii, celţii şi dacii. Oare şi aceştia din urmă să fi venit de undeva? Nu se ştie. Cert este totuşi că ,,în sec. I î.Hr., regele Burebista a unit triburile dacice şi a înfiinţat un stat puternic. În timpul lui Burebista şi a urmaşilor acestuia, dacii au purtat frecvent războaie împotriva coloniilor greceşti aflate de-a lungul (?!) Mării Negre, apoi împotriva provinciilor romane” (?). Câteva rânduri mai jos se vorbeşte însă despre ,,Imperiul Roman, care şi-a retras graniţa pe linia Dunării şi a evacuat Dacia, în 271″. De aici înainte, Transilvania a intrat sub stăpânirea ,,Regatului vizigoţilor”. Dacii au dispărut cu totul şi pentru totdeauna din istorie! Fiindcă după vizigoţi au venit hunii, apoi gepizii, apoi avarii, apoi slavii. Însă cum au venit, aşa s-au şi dus. Vremurile i-au spulberat pe toţi. Transilvania a rămas pustie. Vechea teorie imigraţionistă a lui Robert Roesler este repusă pe tapet.
Şi-atunci a venit, ca o salvare cerească, ,,Descălecatul maghiar”! Despre daci, nici un cuvânt! Dar nici despre români, în paginile care urmează! Pentru cei 11 autori, nici noi nu existăm! Câtă intoleranţă şi răutate! Nici un singur cuvânt despre convieţuirea, aşa bună, rea, paşnică, sau mai puţin paşnică, dintre români şi secui! Nici un singur cuvânt! Pentru ei există doar un ,,ţinut secuiesc” (O formulare lipsită de sens, din moment ce autorii susţin că ,,secuimea vorbitoare de limbă maghiară este o parte organică a poporului maghiar”!) şi nimic altceva.
Prof Ilie Şandru (foto st)
P.S.: Ne oprim aici cu ,,adnotările” referitoare la manualul de Istorie a Secuilor. Ele se referă la numeroasele semne de întrebare ce trebuiesc puse în legătură cu cele scrise doar în primele 30 de pagini. Ca să ne referim la celelalte din cele 234 de pagini ale ,,manualului” ar trebui să facem un serial cu multe zeci de articole.
Sursa: Informația Harghitei via Dan Tanasa
Vedeti și: COMUNICAT. CESCH: ”Manualul Istoria Secuilor – o provocare jignitoare antiromânescă pe bani publici”
