” Se trăgea nebuneşte. Soldaţii cădeau ca seceraţi. Apa Prutului era roşie de atâta sânge. La mici distanţe, pe Prut se formaseră poduri din trupurile ostaşilor români împuşcaţi de sovietici. Pentru că era în mijlocul verii, aerul din împrejurimi era îmbâcsit cu putoare de cadavre…”

“Acordul privind regimul juridic al mormintelor de război româneşti situate pe teritoriul Republicii Moldova reglementează situaţia mormintelor militarilor români căzuţi pe cîmpurile de luptă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înhumaţi în peste 240 de cimitire militare aflate pe teritoriul Republicii Moldova şi care, în mare parte, au fost desfiinţate după anul 1945”, se arata într-un comunicat transmis Agerpres de Biroul de presă al Guvernului. Concret, prin aplicarea prevederilor Acordului, vor fi identificate, reconstruite şi amenajate aceste locuri de înhumare, astfel încît eroilor de război români să li se poată acorda onorurile cuvenite. Maestrul Ion Cristoiu a reusit sa obtina Acordul integral si Istoricul negocierilor, pe care Ziaristi Online le publica in exclusivitate, de Ziua Unirii Basarabiei cu Tara, insotite de mai multe fotografii de epoca cu cimitirul de la Tiganca, in timp ce erau inmormantati eroi cazuti pentru apararea Unirii la invadarea rasaritului romanesc de catre Armata Rosie a Rusiei sovietice. Desigur, ar fi minunat ca Acord sa fie valabil si pe teritoriul Transnistriei, unde succesorii sovieticilor au distrus Cimitirul eroilor romani General Dragaliana (foto sus) cat si sa fie extins pentru cealalta parte a Basarabiei si pentru Bucovina si Herta, aflate in prezent in Ucraina. De Ziua Unirii sa nu uitam Eroii Romaniei Mari!

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova

privind regimul juridic al mormintelor de război româneşti situate

pe teritoriul Republicii Moldova

          Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, denumite în continuare Părţi Contractante,

Considerând că militarii români, inclusiv cei care au fost luaţi prizonieri, şi alte persoane române care au fost ucise sau au murit, atât în timpul celor două războaie mondiale, cât şi în perioada postbelică, şi care au fost înhumaţi pe teritoriul Republicii Moldova au dreptul la locuri de odihnă veşnică demne, care, în conformitate cu Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 cu privire la victimele de război, Protocoalele adiţionale din 8 iunie 1977 şi alte norme de drept internaţional, trebuie înfiinţate şi întreţinute în mod corespunzător,

Au convenit asupra următoarelor:

  Articolul 1

Definiţii

           În conformitate cu prezentul Acord, termenii enumeraţi mai jos au următorul înţeles:

a) „militari români căzuţi în luptă“ – cetăţeni români care au făcut parte din Forţele Armate ale României care au fost ucişi, au murit şi au fost înhumaţi pe teritoriul Republicii Moldova în timpul acţiunilor de război, în prizonierat sau ca urmare a acestora, precum şi în perioada postbelică;

b) „victime civile române ale războiului“ – cetăţeni care sunt, conform legislaţiei României, asimilaţi militarilor români, căzuţi în luptă şi care au fost ucişi, au murit şi au fost înhumaţi pe teritoriul Republicii Moldova ca urmare a războaielor, inclusiv deportaţi;

c) „morminte de război româneşti“ – locuri de înhumare a militarilor români căzuţi în luptă şi a victimelor civile române ale războiului, inclusiv morminte individuale şi morminte comune, cimitire sau părţi din cimitire, precum şi monumente sau alte construcţii cu caracter memorial ori comemorative, aflate pe teritoriul Republicii Moldova;

d) „amenajarea mormintelor de război“ – delimitarea locurilor de înhumare, inclusiv a celor dispărute şi nou-descoperite, instalarea şi restabilirea însemnelor comemorative, a însemnelor de căpătâi, a monumentelor sau altor construcţii memoriale, precum şi alte măsuri necesare;

e) „întreţinerea şi îngrijirea mormintelor de război“ – asigurarea protejării şi conservării locurilor de înhumare de război, precum şi efectuarea reparaţiilor necesare.

 Articolul 2

Domenii de colaborare

 1. Guvernul Republicii Moldova garantează protejarea mormintelor de război româneşti şi dreptul la odihnă veşnică al militarilor români căzuţi în luptă şi al victimelor civile române ale războiului.

2. Guvernul României este îndreptăţit să amenajeze, pe cont propriu, mormintele de război româneşti situate pe teritoriul Republicii Moldova.

3. Părţile Contractante se vor informa reciproc cu privire la acţiunile neconforme normelor de drept faţă de mormintele de război şi vor lua măsuri în vederea readucerii acestora într-o stare corespunzătoare şi prevenirii, pe viitor, a unor astfel de acţiuni.

4. Părţile Contractante vor colabora pentru descoperirea locurilor de înhumare dezafectate precum şi pentru obţinerea informaţiilor privind listele mormintelor de război şi a datelor de identificare a militarilor români, victimelor civile ale războiului înhumaţi pe teritoriul Republicii Moldova şi a militarilor şi victimelor civile ale războiului originare de pe teritoriul actual al Republicii Moldova înhumaţi pe teritoriul României, în vederea schimbului reciproc de infomaţii.

 Articolul 3

Amplasarea mormintelor de război

 1. Guvernul Republicii Moldova va pune la dispoziţia Guvernului României, pentru folosinţa gratuită şi pe o perioadă nelimitată, suprafeţele de teren pe care sunt sau au fost amplasate mormintele militarilor români. Utilizarea respectivelor parcele pentru amenajarea mormintelor de război nu afectează drepturile de proprietate asupra terenurilor utilizate în acest scop.

2.  În cazul în care parcela de teren – pusă la dispoziţie în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol – va fi necesară autorităţilor Republicii Moldova pentru un scop de utilitate publică, Guvernul Republicii Moldova va pune la dispoziţia Guvernului României o nouă parcelă de teren şi îşi asumă cheltuielile de exhumare şi reînhumare a rămăşiţelor pământeşti, inclusiv cele pentru mutarea monumentelor comemorative şi amenajarea noului loc de înhumare.

3. Alegerea noii parcele de teren, mutarea şi reînhumarea rămăşiţelor pământeşti se vor efectua cu acordul ambelor Părţi Contractante.

4. Amenajarea noilor morminte de război româneşti din Republica Moldova şi reconstrucţia celor dezafectate se vor face pe locul în care se află rămăşiţele pământeşti sau, dacă acest lucru nu este posibil, în alte locuri demne de memoria celor dispăruţi. Aceste locuri vor fi stabilite prin acordul Părţilor Contractante.

5. Dacă prin înţelegerea Părţilor Contractante terenurile pe care au fost amplasate morminte de război româneşti încetează a mai fi folosite potrivit scopului prevăzut, această modificare va avea pentru Guvernul României drept consecinţă pierderea dreptului utilizării lui.

 Articolul 4

Exhumarea şi reînhumarea rămăşiţelor pământeşti

 1. Exhumarea rămăşiţelor pământeşti în scopul reînhumării sau predării către Guvernul României se va face exclusiv la cererea acestuia, cu acordul Guvernului Republicii Moldova, solicitarea şi răspunsul fiind transmise în scris.

2. În cazul existenţei unei hotărâri de exhumare, reînhumare sau predare a rămăşiţelor pământeşti, în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, Părţile Contractante vor conveni asupra procedurii referitoare la organizarea exhumării, reînhumării şi predării rămăşiţelor pământeşti către Partea Contractantă română.

3. Pentru fostele locuri de înhumare de război româneşti de pe teritoriul Republicii Moldova, desfiinţate prin modificarea în timp a infrastructurii şi unde exhumarea rămăşiţelor pământeşti nu mai poate avea loc, Guvernul Republicii Moldova va permite părţii române ridicarea în acel loc a unui însemn comemorativ corespunzător. În acest scop, Guvernul Republicii Moldova va pune la dispoziţie terenul adecvat.

 Articolul 5

Asigurarea financiară şi materială

 1. Cheltuielile pentru amenajarea, întreţinerea şi îngrijirea mormintelor de război de pe teritoriul Republicii Moldova se suportă de către Partea română.

2. La realizarea lucrărilor ce rezultă din aplicarea prezentului acord, Partea română apelează, în măsura posibilităţilor, la forţa de muncă şi materialele locale în condiţiile liberei concurenţe.

3. Partea română poate introduce în Republica Moldova – cu dreptul de a le scoate ulterior – utilaje, mijloace de transport, materiale şi accesorii necesare efectuării lucrărilor menţionate în prezentul Acord.

4. Pentru efectuarea procedurilor vamale, în aceste cazuri, se va proceda astfel:

a) Utilajele şi mijloacele de transport introduse temporar în Republica Moldova vor fi admise fără plata taxelor vamale, cu condiţia de a fi retrase din ţară după încheierea lucrărilor.

b) Materialele şi accesoriile destinate amenajării, întreţinerii sau îngrijirii mormintelor de război (însemnele de căpătâi, plăcile comemorative, troiţele, însemnele comemorative etc.) vor fi scutite de taxe de introducere în ţară (taxe vamale, taxe pe valoare adăugată şi alte categorii de obligaţii către stat) dacă, în afara declaraţiei vamale de rigoare, se vor prezenta autorităţilor din Republica Moldova:

– o listă a mărfurilor introduse în ţară;

– un angajament, semnat de o persoană împuternicită în acest scop, cuprinzând asigurarea că materialele şi accesoriile menţionate urmează a fi utilizate exclusiv în scopurile prevăzute în prezentul Acord.

 Articolul 6

Modalităţi de aplicare a Acordului

 

1. Guvernul României însărcinează Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, denumit în continuare Oficiul, cu efectuarea tehnică a sarcinilor ce revin Părţii Contractante române din prezentul Acord.

2. Guvernul Republicii Moldova însărcinează Ministerul Apărării cu efectuarea tehnică a sarcinilor ce revin Părţii Contractante moldovene din prezentul Acord.

3. Oficiul îşi asumă responsabilitatea ca, în cazul lucrărilor de construcţie, să respecte toate normele sanitar-igienice, medicale, tehnice şi juridice prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.

4. În cursul aplicării prezentului Acord, Părţile Contractante vor respecta legislaţia în vigoare a statului pe teritoriul căruia se află mormintele şi vor ţine cont de tradiţiile religioase şi alte tradiţii locale.

5. La solicitarea Guvernului Republicii Moldova, Guvernul României garantează aceleaşi drepturi şi avantaje oferite de Guvernul Republicii Moldova Guvernului României prevăzute de prezentul Acord, cu respectarea obligaţiilor asumate prin alte acorduri internaţionale la care România este parte.

6. Niciuna din prevederile prezentului Acord nu va aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor Părţilor Contractante izvorâte din alte acorduri internaţionale, bilaterale sau multilaterale, la care acestea sunt părţi.

 Articolul 7

Dispoziţii finale

 1. Prezentul Acord va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări prin care Părţile Contractante îşi comunică reciproc îndeplinirea procedurilor legale interne necesare pentru intrarea sa în vigoare.

2. Prezentul Acord poate fi amendat prin consimţământul Părţilor Contractante. Amendamentele vor intra în vigoare în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol.

3. Prezentul Acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată. Fiecare Parte Contractantă poate denunţa prezentul Acord, printr-o notificare scrisă adresată celeilalte Părţi Contractante pe cale diplomatică. Prezentul Acord îşi încetează valabilitatea după o perioadă de 6 luni de la data primirii unei astfel de note.

Semnat la 3 martie 2012, la Iasi, în două exemplare originale.

Pentru Guvernul României                               Pentru Guvernul Republicii Moldova

 

 ISTORICUL INIŢIERII ŞI NEGOCIERII ACORDULUI ÎNTRE GUVERNUL ROMÂNIEI ŞI GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL MORMINTELOR DE RĂZBOI ROMÂNEŞTI SITUATE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

Încheierea unui acord între guvernele României şi Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război româneşti de pe teritoriul Republicii Moldova a reprezentat o prioritate pentru statul român, având în vedere faptul că Republica Moldova reprezintă un caz special în ceea ce priveşte numărul cimitirelor româneşti de campanie înfiinţate pe teritoriul său – peste 240 asemenea cimitire, cu un total de aproape 7.800 militari români înhumaţi – şi ţinând cont de necesitatea stringentă a reconstrucţiei, amenajării, întreţinerii şi îngrijirii acestora.

Demersuri în negocierea proiectului de acord:

1. În data de 29 noiembrie 2005, primul-ministru român a semnat Memorandumul de „Aprobare a negocierii şi semnării Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război româneşti situate pe teritoriul Republicii Moldova”.

2. A fost înaintată părţii moldoveneşti, o propunere de negociere a Acordului în perioada 13-14 aprilie 2006. După ce iniţial aceasta părea favorabilă propunerii, a intervenit o schimbare de atitudine – negocierea acordului, în perioada respectivă, nemaifiind posibilă. Ulterior, schimbările politice din R. Moldova au determinat redeschiderea acestui subiect, autorităţile de la Chişinău afirmându-şi receptivitatea în negocierea şi semnarea proiectului de acord trimis de partea română.

3. În aprilie 2010, Ministerul moldovean al Apărării, în calitate de structură responsabilă din cadrul guvernului Republicii Moldova, a comunicat, prin intermediul ataşatului român al apărării la Chişinău, că proiectul avea avizul celorlalte ministere şi, în cazul în care partea română era de acord cu conţinutul acestuia, Acordul interguvernamental ar putut fi propus pentru semnare în cadrul următoarei întâlniri la nivel înalt între premierii celor două state.

Analiza documentului pus la dispoziţie de partea moldoveană a evidenţiat faptul că, deşi textul proiectului de Acord interguvernamental, elaborat de Oficiu în colaborare cu M.A.E., reglementa – aşa cum era şi firesc, având în vedere realităţile istorice – situaţia mormintelor şi operelor comemorative de război româneşti de pe teritoriul Republicii Moldova, contraproiectul Ministerului moldovean al Apărării reprezinta un act aplicabil atât obiectivelor funerare de război româneşti din Republica Moldova, cât şi celor moldoveneşti din România, ceea ce complicat suplimentar situaţia negocierilor, motivele fiind evidente. Mormintele de război ale militarilor moldoveni intră sub incidenţa Acordului interguvernamental cu Federaţia Rusă (ratificat în 2006) prin care partea rusă îşi asumă mormintele eroilor tuturor cetăţenilor ruşi şi cetăţeni ai fostei URSS care au făcut parte din armata sovietică.

4. În septembrie 2011, partea română a remis părţii moldovene ultima variantă a proiectului de acord.

5. La 13.02.2012, Ministerul Afacerilor Externe, a informat Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, că  Ministerul Apărării moldovean este de acord cu demararea procedurii de aprobare a semnării noului text rezultat în urma negocierilor.

Se preconizează ca prin semnarea Acodrului se va crea cadrul legal pentru identificarea, reconstrucţia şi amenajarea locurilor de înhumare a eroilor români, militari şi civili, care au căzut în timpul şi din cauza conflictelor armate, în timpul unui servici comandat, înhumaţi pe teritoriul Republicii Moldova.

 

Documentare:

Republica Moldova

Militarii romani inhumati pe teritoriul Republicii Moldova provin din randul celor cazuti in Al Doilea Razboi Mondial in luptele pentru eliberarea Basarabiei. Conform datelor detinute pana in prezent, numarul lor este de 6.072.

Principalele localitati in care sunt inhumati militarii romani sunt: Ţiganca (1.020), Cania (938), Miclauseni (350), Chisinau (232), Soroca (455), Tighina (518).

INAUGURAREA CIMITIRULUI DE ONOARE ROMÂNESC DE LA ŢIGANCA

Comunicat de presă nr. 31/ 06.06.2006

De Ziua Eroilor, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat ceremonia de inaugurare oficială a Cimitirul de Onoare Românesc de la Ţiganca, Republica Moldova, în care sunt înhumaţi 1020 eroi români căzuţi în luptele din vara lui 1941.

Proiectul de reconstrucţie a fost demarat la 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor, în urma sesizărilor venite din partea presei şi a numeroşilor reprezentanţi ai societăţii civile, care au semnalat starea precară a unor foste cimitire româneşti din străinătate, în special a celui de la Ţiganca.

Din partea României a participat o delegaţie oficială formată din: Teodor Atanasiu – ministrul apărării naţionale, Sergiu Medar – consilier prezidenţial, Radu Duda – consilier al primului ministru, Constantin Gheorghe – consilier al primului ministru, Adrian Mironescu – secretar de stat, Dan Dumitru – secretar de stat, g-ral Teodor Halic – cavaler al Ordinului Mihai Viteazu, E.S. Filip Teodorescu – ambasadorul României în Republica Moldova, dr. Cristian Scarlat – directorul ONCE.

A fost de asemenea prezent, aflat în vizită privată, M.S. Regele Mihai.

Delegaţia Republicii Moldova a fost formată din: Valeriu Ţurcanu – viceministrul culturii şi turismului, acad. Ion Mahu – preşedintele Societăţii Invalizilor Armatei Române, deputaţi, inclusiv Iurie Roşca – vicepreşedintele Parlamentului Republicii Moldova.

Cei peste 2.000 de oameni prezenţi pentru a cinsti memoria celor căzuţi pentru ţară au asistat la slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoţi condus de I.P.S. Petru – Mitropolitul Basarabiei şi P.S. dr. Casian – Episcopul Dunării de Jos.

După oficierea serviciului divin , a avut loc depunerea de coroane din partea autorităţilor române şi moldovene şi o pomană creştinească pentru sufletele eroilor români căzuţi la datorie.

Atmosfera emoţionantă din timpul ceremoniei şi reacţiile participanţilor au confirmat necesitatea continuării, de către ONCE, a misiunii de cinstire a memoriei eroilor prin amenajarea şi reabilitarea cimitirelor de onoare aflate în suferinţă.

Acordul interguvernamental româno-moldovean în domeniul mormintelor de război

Sâmbătă, 3 martie a.c., cu ocazia şedinţei comune a guvernelor român şi moldovean desfăşurată la Iaşi, ministrul apărării naţionale, domnul Gabriel OPREA a semnat Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind regimul juridic al mormintelor de război româneşti situate pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru partea moldoveană, acordul a fost semnat de către domnul Vitalie MARINUŢĂ, ministrul apărării din Republica Moldova.

Acordul reglementează modul de reconstrucţie, amenajare, întreţinere şi îngrijire a cimitirelor şi parcelelor de onoare ale militarilor români existente pe teritoriul Republicii Moldova. Acordul prezintă un interes deosebit pentru partea română datorită numărului semnificativ al cimitirelor româneşti de campanie înfiinţate pe teritoriul acestui stat – peste 300 asemenea necropole de război, cu un total de aproape 7.800 eroi români înhumaţi.

Pentru partea română, de implementarea prevederilor acestui acord interguvernamental se va ocupa Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, care până în prezent a sprijinit şi finanţat reconstruirea cimitirelor româneşti de campanie de la Ţiganca (1 iunie 2006), Feşteliţa (7 iunie 2008), Neculăieuca (8 iunie 2008), Micleuşeni (25 octombrie 2008), Cania (24 octombrie 2009) şi Vărzăreşti (24 octombrie 2010); a fost instalată o troiţă tradiţională la Vărvăreuca (25.10.2008) şi una din fier forjat pe Dealul Epureni (24.10.2009).

De asemenea, pentru anul 2012, Oficiul şi-a propus, în colaborare cu autorităţile moldovene, refacerea cimitirului românesc din localitatea Crocmaz (raion Ştefan Vodă).“

Morminte fara cruci

In Basarabia există aproximativ 200 de cimitire – de fapt, gropi comune sau locuri neîmprejmuite, părăginite, fără cruci – in care au fost aruncate unele peste altele şi acoperite superficial cu pământ, trupurile a zeci de mii de soldaţi români care au căzut in timpul celui de-al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei.

Uitataţi de patria mamă – care protejează doar mausoleul călăilor comunişti din Parcul Carol sau momumentul “eroilor americani” care au bombardat Bucureştiul în Ziua Sfântă a Învierii Domnului sau momumentele criminalilor de război horthysti sau momumentele “eroilor sovietici” care au masacrat neamul românesc – uitaţi de Basarabia, adevaraţii eroi ai neamului nu-şi pot găsi odihna veşnică; ploile le scot mereu la iveală osemintele.

“OSTAŞI, Vă ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul rosu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi in trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre. […]

Să luptaţi pentru desrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieţii şi a căminurilor batjocorite de păgâni cotropitori.

Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul Vostru.

OSTAŞI, Izbanda va fi a noastră. La luptă. Cu Dumnezeu înainte!”

Urmând Ordinul de zi privind inceperea participării la războiul antibolşevic, trimis in 22 iunie 1941 către armata română, de comandantul acesteia, generalul Antonescu, in aceeaşi noapte trupele românesti au trecut Prutul.

“Sub numele de «Bătălia de la Ţiganca» se înţelege ansamblul luptelor grele date de Corpul 5 Armata Român in intervalul de la 22 iunie până la 16 iulie, cu partea culminantă intre 4 şi 12 iulie, pentru forţarea liniei Prutului in sectorul Fălciu-Bogdaneşti şi cucerirea zonei fortificate de pe malul opus al râului, cu centrul tactic in satul Ţiganca. (…) Sectorul era bine apărat de ruşi; probabil că in planul strategiei sovietice aici era proiectatul ax de pătrundere in Moldova. Configuraţia geografică a regiunii de atac era nefavorabilă pentru români.(…) Tot sectorul rus era împânzit de linii de rezistenţă, alcătuind un sistem de intărituri de tipul aşa-numitelor «cazemate improvizate» sau «adăposturi intărite»”. Citim, de asemenea, că avantajul aşezării strategice a sovieticilor era amplificat de caracterul mlăştinos al luncii Prutului, care îngreuna foarte mult deplasarea in teren a trupelor române. In opinia istoricului a contat mult şi concepţia de luptă a comandanţilor români, care au dat semnalul trecerii Prutului pe 22 iunie 1941. “Concepţia comandantului Corpului 5 Armată Român de a da in acest loc atât de dezavantajos o bătălie de forţare a trecerii Prutului, sub focul inamicului, a fost criticată de tehnicienii militari ca fiind o greşeală gravă. S-au adăugat la această greşeală de concepţie şi altele în executarea operaţiei, printre care şi defectuosul dispozitiv al artileriei cu chesoanele şi caii printre piese. Toate acestea au concurat să facă din bătălia de la Ţiganca o operaţie foarte costisitoare in vieţi omeneşti”. (Constantin Kiriţescu – “România in al II-lea război mondial” )

Trecerea Prutului şi împingerea ruşilor către Nistru (19 iulie 1941) au costat scump: martori ai evenimentelor spun că, de atâţia morţi căzuţi în albia râului, apele Prutului au ieşit pe câmp, iar trupele române rămăseseră fără ofiţeri, aceştia fiind ucişi de focul inamic. Au căzut mii de ostaşi români. A fost cea mai mare jertfă a Armatei Române.

” Se trăgea nebuneşte. Soldaţii cădeau ca seceraţi. Apa Prutului era roşie de atâta sânge. La mici distanţe, pe Prut se formaseră poduri din trupurile ostaşilor români împuşcaţi de sovietici. Pentru că era în mijlocul verii, aerul din împrejurimi era îmbâcsit cu putoare de cadavre…”

 

Cruzimea sovietică a depăşit orice imaginaţie. “La 27 iunie, compania locotenentului Ştefan Luncaşu executase o incursiune la est de Prut, în zona localităţii Hănăşeni (circa 10 km sud de Leova). Compania a intrat într-o ambuscadă şi toţi ostaşii, chiar cei răniţi au fost ucişi până la unul. Comandantului companiei i s-a retezat capul, care a fost înfipt în baioneta unei arme aşezată vertical, cu patul îngropat în pământ. Capul nefericitului ofiţer a fost îndreptat cu faţa spre noi, inamicul vrând prin aceasta să ne înfricoşeze…” (General de brigadă (r) Ion St. Dăscăleseu, pe front locotenent, comandantul companiei de comandă a Regimentului 2/9 vânători gardă din Divizia L gardă).

Eroii neamului au fost inhumaţi, la grămadă, în gropi comune: la Cania, Iepureni şi Stoianovka. “Îi aduceau cu căruţele de pe deal, recruţii au făcut tranşee şi puneau câte trei rânduri de soldaţi – un rând de corpuri, o foaie de cort şi-apoi var, alt rând de soldaţi şi tot aşa – o parte cu capul la vale, altă parte, la deal.” Dupa îndepărtarea frontului, s-a împrejmuit un cimitir, s-au plantat cruci şi s-a inălţat un monument. Cele din Iepureni şi Stoianovka au fost profanate în perioada regimului bolsevic. Pe mormintele lor, autorităţile sovietice au ridicat o fermă de vaci , care a fost lovită de fulger şi a ars, pe urmă a fost o fermă de porci şi-acum e o stână de oi.

La Stoianovka, unde locuiesc bulgari, strămutaţi pe acele pământuri imediat după 1900, există 14 gropi comune, in care odihnesc (după unele estimări) aproximativ 12.000 de soldaţi. Atunci, in 1941, soldaţii au fost ingropaţi, dar “Apoi, in ’44, nu? Bulgarii din Stoianovka o netezit cu tractorul si o facut acolo ferma de porci”; azi e o stână de oi.

Părintele Nifon Ilie şi părintele Casian, veniţi de la Mănăstirea Neamţului, locuiesc de câţiva ani într-un vagon de marfă, la marginea satului, hotărâţi să nu plece până cand nu vor amenaja cimitirul, în ciuda opoziţiei furibunde a bulgarilor. Părintele Nifon doarme într-un sicriu şi le explică vizitatorilor de ce o face: “Ei n-au putut să doarmă în unul de ăsta, au fost aruncaţi ca animalele în gropi. Ca drept creştin, am spus: îmi iubesc morţii şi vreau să mă rog pentru ei. Când plouă, bagă oile şi se face de nu putem trece, e numai noroi. Dacă vreţi, luăm un hârleţ şi vă arătăm cum scoatem oasele, sunt la suprafaţa pământului. Nu plecăm de aici, că strigă aceia ca să-i ajutăm. Dacă n-or striga ei, o să strige pietrele, norii”.

La Cania, soldaţii au fost ingropaţi într-o imensă groapă comună, lungă de vreo sută de metri şi lată de vreo 40, în care au fost aruncaţi, de-a valma, cateva mii de ostaşi români pe câte 3 randuri, acoperiţi cu var.

Cu 7 ani in urmă, Mitropolia Basarabiei a deschis prima parohie şi a fost sfinţit locul pentru ridicarea primei biserici de pe aceste meleaguri, cu hramul Sfantului Dumitru şi al Tuturor Sfinţilor Români.

Mitropolia Basarabiei, bazându-se şi pe sprijinul Patriarhiei Române, a luat iniţiativa de a ridica o catedrală a cărei piatră de temelie a fost pusă in anul 2000.

La 19 Octombrie 2003, un sobor de preoţi ai Mitropoliei Basarabiei, în frunte cu IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop de Chişinău, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, şi PS Casian Craciun, Episcop al Dunării de Jos, precum şi Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, au sfinţit piatra de temelie a viitoarei Biserici-Mausoleu din localitate.

Numită deja “Catedrala Oaselor”, va fi înălţată cu sprijinul integral al Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de peste Hotare din cadrul Guvernului României. Subsolul bisericii va fi o necropolă, in care vor fi aduse osemintele ostaşilor căzuţi.

Dupa zidirea locaşului, se mai intenţionează construcţia unui complex muzeistic, unde, pe lespezi de piatră, vor fi gravate numele celor care s-au jertfit pentru libertate.

Preotul paroh din Cania, Vasile Burduja, din Ţigăneştii lui Petre P. Carp, din judeţul Iaşi, se zbate din 1993 pentru ridicarea acestui sfânt locaş; venit ca preot paroh, in 1994 i s-a ridicat viza fiind alungat de autorităţi; de atunci, stă cu viza turistică pe care şi-o prelungeşte la 90 zile.

la 25 Octombrie 2004 – ZIUA ARMATEI ROMÂNE, pe Dealul Martirilor de la Ţiganca-Basarabia s-a sfinţit Troiţa adusă din inima Ardealului, de Asociaţia Culturală “România din inima mea” din Bistriţa-Năsăud, reprezentată de ziaristul Florin Săsărman, troiţa pe care a fost scrisă inscripţia: “Libertatea se cucereşte cu jertfă de sânge. Din partea românilor cu suflet”.

22 iunie 1941 – Incepe eliberarea BASARABIEI

In noaptea de 22 iunie 1941, pe o ploaie torentială, armata română trecea Prutul, urmând Ordinul de zi al comandantului Ion Antonescu:

“OSTASI,

OSTASI,

V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii si a luptei mele nationale sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.

Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

 

OSTASI,

Va ordon: treceti Prutul!

Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.

OSTASI,

Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.

Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.

OSTASI,

Veti lupta cot la cot, suflet de suflet, langa cea mai puternica si glorioasa armata a lumii. Indrazniti sa va masurati vitejia si sa va dovediti mandria, camarazilor nostri. Ei lupta pe pamantul moldovean, pentru granitele noastre si pentru dreptatea lumii. Fiti vrednici de cinstea pe care v-au facut-o istoria, Armata Marelui Reich si neintrecutul ei comandant, Adolf Hitler.

OSTASI,

Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.

Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.

Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.

OSTASI,

Izbanda va fi a noastra. La lupta.

Cu Dumnezeu inainte!

 

Comandant de capetenie al Armatei:

Generalul ANTONESCU

22 iunie 1941″

Peste 71.000 de militari români au căzut în Razboiul de Reintregire a Ţării, pornit in zorii zilei de 22 iunie 1941 si sfârsit tragic la 23 august 1944, act ce a trimis in lagarele de exterminare sovietice 114.000 militari romani, facuti prizonieri de razboi ai Armatei Rosii.

De la 22 iunie 1941, – concomitent cu operatiunile Armatei a 3-a Româna în partea de nord a Bucovinei si ale Armatei a 11-a germana în nordul si centrul Basarabiei – în partea de sud a Basarabiei si în masivul Cornesti, a actionat Armata a 4-a Româna, cu misiunea, initiala, de retinere a inamicului, urmand sa forteze, ulterior, Prutul. Conform arhivelor militare, numai în perioada 22 iunie-15 iulie 1941, s-au înregistrat 2.320 morti, 7.962 raniti si 3.492 dispăruti. Dupa 33 zile de razboi, intreaga Basarabie si Bucovina de nord erau eliberate. Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941 al Comandantului frontului romano-german avea urmatorul continut: “Lupta pentru dezrobirea brazdei romanesti de la Rasarit s-a terminat. Din Carpati si pana la mare suntem din nou stapani peste hotarele strabune”. (RAZBOIUL ROMANIEI PENTRU REINTREGIRE NATIONALA (1941-1945))

Echipa de medici si sanitari a Spitalului 8 de Campanie, condusa de Colonel dr. Mircea K. Constantinescu, a asigurat asistenta medicală a Corpului 4 de Armată, in luptele pentru dezrobirea Basarabiei si Bucovinei. Din echipa au facut parte printre altii dr. Ion Iancu, dr. Gr. Osipov-Sinesti, dr. Ion Chiricuta.

Fotografii făcute in acea perioadă de către Colonel dr. Mircea K. Constantinescu, ne-au fost oferite de fiul sau, Dl. Prof. Dr. Nicolae Constantinescu – Membru al Academiei de Medicină din România, caruia ii multumim pentru generozitate. (GID)

“In 1991 cand am fost la Chisinau si cand Dumnezeu m-a ajutat sa pot vorbi in Parlament inainte de a se vota Declaratia de Independenta, aveam cu mine fotografiile facute de tatal meu, ca o dovada de necontestat a unor jertfe facute pe campul de lupta. In decursul timpului am auzit de multe ori vorbindu-se despre «tradarea» romanilor, despre faptul ca Basarabenii si Bucovinenii ar fi fost lasati de izbeliste, la cheremul Rusiei Sovietice, ca practic Basarabia si Bucovina n-au fost niciodata aparate de Romani, asa cum isi apara o mama fiii. Fotografiile pe care mi le-a lasat tatal meu si pe care le-am ascuns si ocrotit cu mare grija in timpul comunismului ne permit cateva aprecieri:

Tara Mama si-a trimis zeci de mii de fii sa lupte pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei in 1941;

multe mii de Romani – in majoritate tineri – zac in pamantul Basarabiei, in urma jertfei supreme;

dupa cunostintele mele in orice colt al lumii mortii pe campul de lupta sunt considerati eroi, indiferent daca au fost camarazi sau inamici (dovada cimitirul dela Sinaia din Primul Razboi Mondial unde sunt in acelasi cimitir romani si nemti);

dinamitarea cimitirelor militare romanesti de catre sovietici este o barbarie care se cere CUNOSCUTA, AMENDATA, FACUTA PUBLICA IN CERCURI CAT MAI LARGI;

nu exista nici o scuza pentru o atitudine pasiva iar prinosul cel mai scump pe care putem sa-l aducem mortilor nostri este neuitarea, refacerea mormintelor, a cimitirelor la care noua generatie sa se inchine ca in fata unor adevarati eroi.” (Prof. dr. Nicolae Constantinescu)

Grupul Independent pentru Democratie

Sursa: Ziaristi Online