Istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul volumului Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980, Editura Enciclopedica, 2009, a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari pe marginea afacerilor mai cunoscute in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, “defectorul” DIE in SUA, despre care istoricul american Larry Watts afirma ca CIA a stiut cu siguranta ca este un agent sovietic. Liviu Taranu confirma indirect aceasta informatie, sustinand ferm, pe baza studiilor sale, ca “Pacepa nu a fost agent CIA”. Un interviu in exclusivitate pentru Ziaristi Online.
In primii ani ai lui Ion Mihai Pacepa in Securitate, la “Contrasabotaj”, in ce au constat misiunile si realizarile sale care l-au dus pana la ocuparea pozitiei de sef de serviciu?
Incadrarea lui Ion Mihai Pacepa la Contrasabotaj avea legatura cu profesia sa de inginer, iar daca acceptam ca era “predestinat” (plasat de sovietici) pentru a intra in aparatul DIE, oricum ar fi trebuit sa faca un stagiu in Securitatea interna. Nu se cunosc prea multe despre activitatea lui la Contrasabotaj, cert e ca a avansat foarte repede pana la nivelul de sef serviciu. Aceasta se poate explica prin foamea de cadre cat de cat calificate ce exista nu numai in MAI ci in toate structurile statului comunist la nivelul anului 1952-1953, prin relatiile sale (aici il am in vedere pe seful cadrelor MAI in acea vreme, Alexandru Demeter) si nu e exclus prin excesul de zel in exercitarea meseriei, adica descoperirea de sabotori, in sectorul economic de care raspundea. Misiunile Directiei in care era incadrat erau strict pe linie economica. Din pacate nu am detalii despre profilul, respectiv atributiile serviciului pe care il conducea IMP. In memorialistica unor fosti securisti se avanseaza ideea ca ar fi raspuns si de calitatea lucrarilor la Canal.
Afacerea “vanzarii evreilor si sasilor”
Din studiile dvs, cum s-a ajuns la fenomenul de santaj si jecmanire de stat in relatie cu comunitatile evreiesti si sasesti, ceea ce a dus rapid la deteriorarea relatiilor Romaniei cu tarile occidentale cu care tara noastra isi consolidase diverse parteneriate?
Dupa 1962 incep tranzactiile serioase cu etnicii germani, iar din 1969 putem vorbi de o intelegere secreta bilaterala Romania-RFG. Oferta a venit, asa cum apare in documente, din partea RFG, care a dorit incheierea unei conventii pe un canal secret. Asta pentru a menaja temerile regimului de la Bucuresti, dar si din ratiuni electorale ale partidelor din RFG care mizau pe votul comunitatii germanilor veniti din Est.
Care a fost rolul fostului adjunct al DIE, Ion Mihai Pacepa, si al sefului sau, Nicolae Doicaru, in controlarea sau supervizarea acestei operatiuni de “vanzare a sasilor si evreilor”?
La inceput, DIE a folosit intermediari in relatia cu mesagerii vest-germani pentru ca din 1968 spionajul romanesc sa preia direct tratativele si banii pentru sasii care plecau din Romania. Persoana cheie in aceste contacte, atat cu evreii cat si germanii a fost Gheorghe Marcu, intrat putin mai devreme decat Pacepa in DIE. Ofiter de cariera in MAI, vorbitor foarte bun de engleza invatata la scoala MAI si dupa aceea in Marea Britanie… A fost personajul cheie in afacerea cu emigrarea sasilor si evreilor pana in 1978, cand a defectat Pacepa, dupa care a fost trecut pe linie moarta la Militia Bucuresti.
Gheorghe Marcu ocupa functia de adjunct al sefului DIE, fiind in ordine al treilea in ierarhia DIE, dupa Nicolae Doicaru si Pacepa (care era prim-adjunct).
Ca urmare, Nicolae Doicaru superviza intreaga operatiune din postura de director al DIE, insa de multe ori rapoartele semnate de Gheorghe Marcu erau destinat ministrului de Interne si de aici direct lui Nicolae Ceausescu. Deci Pacepa nu cunostea practic despre operatiune decat de la sedintele de bilant, din ceea ce se discuta la diferitele reuniuni ale conducerii DIE si din operatiunile mixte, care implicau Brigada SD (segmentul tehnico-stiintific) atunci cand in schimbul emigrarii unor familii de sasi ori evrei, exista o comanda de tehnica, de utilaje sau echipamente (civile sau militare).
In DIE functiona o compartimentare a muncii, existand la varf cate un coordonator pe fiecare linie de munca: spionaj, emigratie, stiinta si dezvoltare. Pentru prima linie raspundea Gheorghe Marcu, pentru ultima Pacepa. Fiind si competitori, cam aceeasi generatie, este clar ca o concurenta exista intre cei doi, si asta nu le permitea confesiuni asupra muncii proprii. Asadar, parerea mea e ca in acest “comert” Pacepa a fost prea putin implicat.
Omul lui Pacepa a coordonat Afacerea “Peregrinii”
Daca aveti cunostinta ce alte operatiunii similare au mai existat, cum a inceput exact aceasta operatiune de “vanzare” si daca ancheta anti-coruptie realizata asupra Departamentului de Informatii Externe a avut legatura si cu acest caz.
A mai fost o afacere numita “Peregrinii” desfasurata intre 1970-1973 care era o completare a afacerii de mai sus in sensul ca, prin depistarea celor care voiau sa plece din tara, se urmarea obtinerea de automobile pentru dotarea MAI, fonduri pentru autodotare. Personajul cheie aici a fost generalul Eugen Luchian secretar al comisiei de pasapoarte din subordinea Consiliului de Ministri, omul de taina al lui Ion Gheorghe Maurer. Acesta era un apropiat al lui Pacepa, chiar daca dupa 1990 el dezminte acest lucru.
In ce priveste inceputul operatiunii, il putem plasa la inceputul anului 1962 cand prin intermediul unui avocat roman DIE a intrat pe fir intr-o propunere de acordare de vize pentru cateva persoane facuta de un avocat vest-german. Sigur, fusesera si pana atunci filiere subterane pentru emigrare, dar nu exista o implicare la varful MAI. Pentru ca de acum insusi Alexandru Draghici semnase pentru inceperea operatiunii, la indicatia lui Dej. Din nefericire, in decembrie 1963 apare in presa vest-germana un articol despre aceasta afacere si partea romana opreste orice contact pe aceasta tema. Abia in anii 1967-1968 la insistentele aceluiasi Garlep, mesagerul vest-german din anii 1962-1963, conducerea de la Bucuresti pune la punct un sistem articulat de emigrare a etnicilor germani. Trebuie retinut ca la asta o contributie importanta o aveau relatiile politice tot mai stranse cu RFG, alaturi de cele economice.
Ancheta anticoruptie a avut legatura doar cu Afacerea “Peregrinii” si cu aducerea de bunuri fara plata taxelor vamale, bunuri destinate figurilor importante din DIE si nomenclatura CC al PCR.
Din perspectiva fenomenului coruptiei, cum apreciati averea considerabila a generalului DIE Ion Mihai Pacepa?
Averea lui Pacepa, in comparatie cu cea a altor figuri din DIE sau din MI nu era cu mult mai mare, era doar mai exotica. Daca alte figuri din MI isi construisera case de vacanta in zone montane, si le dotasera cu tehnologii moderne (cum era cazul lui Eugen Luchian sau a generalului Caraman) Pacepa isi facuse un “depozit” de electrocasnice obtinute din RFG si avea ambitii de colectionar (indeosebi tablouri).
“La Ion Mihai Pacepa falsul din memorialistica depaseste 70%”
Contrar modului in care a primit colonelul polonez Ryszard Kukliński cetatenia Statelor Unite ale Americii, Ion Mihai Pacepa a trebuit sa astepte 10 ani. De ce credeti ca autoritatile americane au procedat atat de diferentiat?
In chestiunea cetateniei, nu uitati faptul ca Kuklinski lucrase anterior multi ani in slujba CIA, pe cand Pacepa sunt aproape sigur nu o facuse. Nu stiu cat e de valabila varianta ca ar fi fost agent al KGB, dar al CIA nu a fost. In plus, americanii au avut dubii asupra defectiunii lui Pacepa ca si a sinceritatii sale. Ion Mihai Pacepa avea insa o calitate: era utilizabil ca arma propagandistica dar si ca element de presiune la adresa conducerii Romaniei.
Conform documentelor publicate de Dvs, Securitatea avea cunostinta exacta despre locul in care se afla in Statele Unite Ion Mihai Pacepa. De ce credeti ca nu a indeplinit ordinul comandantului suprem dat in acest caz?
Adresa de domiciliu a lui Ion Mihai Pacepa a fost cunoscuta insa postfactum, americanii il mutasera deja. Dar chiar si fara aceasta schimbare, ordinul initial al lui Nicolae Ceausescu a fost anulat ulterior chiar de el insusi, datorita presiunii americane. Nimeni nu isi dorea un conflict diplomatic, mai ales cand era vorba si de o clauza economica la mijloc (clauza natiunii celei mai favorizate).
Si Dvs. dar si jurnalistul New York Times David Binder cat si specialistul american Hayden B. Peake, care a analizat pentru biblioteca CIA o carte de-a lui Pacepa, evidentiati un stil al lui Pacepa de a folosi jumatati sau chiar sferturi de adevaruri combinate cu fantezii personale sau falsuri grosolane. Credeti ca se poate vorbi de un sindrom patologic in cazul Pacepa?
Nu e vorba despre un sindrom patologic, ci despre o practica mai larga a celor care au lucrat in serviciile secrete de a inflori anumite realitati, de a exagera sau denatura evenimentele atunci cand isi scriu memoriile. Iar lucrurile acestea sunt valabile nu doar in Romania. Dar uitati-va la memorialistica fostilor securisti si confruntati-o cu documentele din arhiva CNSAS. 70% nu se verifica. Singura diferenta e de amplitudine. La Ion Mihai Pacepa falsul este mai amplu.
A consemnat Victor Roncea / Ziaristi Online
Fisa privind pe tradatorul Pacepa Mihai
-Nascut la 28 octombrie 1928 in Bucuresti
– Origine sociala : muncitoreasca
– Casatorit, un copil
– Studii: Facultatea de Chimie Industriala
– Profesia de baza: inginer chimist
– Cunoste limbile straine germana si franceza
– Incadrat in Ministerul de Interne la 19 februarie 1951 cu gradul de sublocotenent
– Parintii: tatal a fost tinichigiu exclus din partid in 1949 pentru atitudine nejusta fata de muncitori si ca a fost omul patronului la atelierele ” Leonida”; a decedat in 1952
– Mama casnica, neincadrata politric, a decedat in 1953
A tradat in 28 iulie 1978 cand se afla in misiune in RF Germania, de unde a fost dus in SUA si anchetat de CIA. In prezent se afla in protectia CIA care il foloseste pentru: organizarea de provocari si actiuni dusmanoase impotriva RS Romania. Detinem informatii ca la oferta unei firme ( edituri ) americane coordonata de CIA isi pregateste publicarea memoriilor in schimbul sumei de 250000 de dolari.
Dupa tradare a fost supus unei operatii estetice, poarta barba si mustati tunse scurt.
Domiciliaza sub identitatea de Paul Montaigne in apropierea Washingtonului, cartier Convington Heed. 1800 Rupert av. Mc Clean, intr-o zona locuita si de cadre CIA.
Poseda un imobil cu doua nivele prevazut cu sisteme de avertizare – alarmare si are paza permanenta la aceasta. Foloseste autoturismul cu nr. Va-UKP-980. Ca menajera personala este folosita numita Iskra Maria, de origine iugoslava, angajata CIA care este dirijata de regula si spre alti tradatori romani ( Horodica, Nicola, Rauta).
Cu sentinta nr. 52 din 17 august 1978 a Tribunalului Suprem – Sectia Militara a fost condamnat la moarte si confiscarea totala a averii. Este in atentia Compartimentului special, nou constituit, pentru a se aplica hotararea judecatoreasca.
Din fisa biografica a generalului Ion Mihai Pacepa realizata de Centrul de Informatii Externe, noiembrie 1981 si publicata in Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980, Editura Enciclopedica, 2009
Sursa: Pacepa.ro
