Foto: Oana Slemco

Slujba înmormântării Părintelui Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților are loc vineri, 22 mai, la ora 12.00, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, după Sfânta Liturghie, și este susținută de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan și Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie alături de Preasfințitul Damascin și un sobor de Arhierei, urmând ca trupul neînsuflețit al Arhipăstorului Bucovinei să se întoarcă în pământ, conform dorinței sale, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, în mormântul pe care Înaltpreasfinția Sa și l-a pregătit cu mâinile sale (foto sus).

Loc sfânt al Bucovinei, unde și-a dorit ca la înmormântare să-i cânte un bucium ușor și Balada lui Ciprian Porumbescu, pe care o redăm și noi aici, prin două înregistrări emoționante din cadrul unor evenimente la care a participat, în semn de omagiu față de personalitatea de vază a Bisericii Ortodoxe Române care a fost și rămâne ÎPS Pimen.

UPDATE de după slujba de înmormântare. Tânăra Ioana Stempel cântă Balada la mormântul Ierarhului, după ce s-a recitat Doina lui Eminescu:

Pe piatra de mormânt vrednicul de pomenire monah a înscris versuri din poezii patriotice ca Trei Culori de Ciprian Porumbescu sau Pe-al nostru steag e scris Unire, cât și pasaje din Sfânta Scriptură și rugăciuni.

Cu exact două luni în urmă, pe 21 și 22 aprilie, ÎPS Pimen slujea afară, pe o vreme câinoasă, după cum scria Monitorul de Suceava, prezentând și imagini foto și video. La 90 de ani, ÎPS Pimen a slujit și apoi a miruit credincioșii care au încercat să fie prezenți la slujba de la Mănăstirea Sf. Ioan de la Suceava. “Când în supermarketuri și la sparanghel era voie cu îmbulzeală, puținii oameni din biserici au fost ținuți afară de autorități. Așa a ajuns ÎPS Pimen să slujească ore întregi în vifornița de martie, la cei 90 de ani ai săi”, scria un monah. Oare nu de aici i s-a tras pneumonia?
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Înaltul Pimen a lăsat ca un testament ca la mormântul său să fie cântată Balada lui Ciprian. . . .

IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a pomenit ieri pe IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuilor, mutat la Domnul.

„A fost voia lui Dumnezeu. Noi cu durere am primit această veste. Este cel care a avut o viața lungă, dar plină de jertfă. O viață de dragoste, de slujire a lui Dumnezeu și a oamenilor. Foarte rar s-a văzut atâta dragoste la un slujitor al lui Dumnezeu ca la IPS Pimen.

Viața lui a fost o alergare permanentă. De aceea, Dumnezeu a socotit că i se cuvine cununa vieții celei veșnice. Și astăzi, l-a chemat la El. Regretăm această despărțire foarte mult. Dar în același timp punem înaintea lui Dumnezeu faptele sale atât de bogate legate de dragostea de Dumnezeu și de oameni. A fost un ierarh care și-a iubit preoții, diaconii, cântăreții, monahii și credincioșii săi. Pe toți i-a iubit în mod deosebit. Și iată că toți l-au și iubit pe IPS Pimen, a fost un ierarh atât de iubit ! A iubit tot ce a fost frumos și adevărat! . . . Și muzica și poezia! A iubit in mod deosebit slujba și era nelipsit de la slujbe! Un mare muzician din locurile acelea l-a copleșit, Ciprian Porumbescu. Așa cum știți a lăsat ca un testament ca la mormântul său să fie cântată Balada lui Ciprian.

Am fost legat de IPS Pimen, pentru că a fost ca un părinte al meu! A fost la înmormântarea părinților mei. Și i-am purtat și ii port atâta prețuire! Și simt că nu mă despart de IPS Sa! Și simt că îl voi în purta în suflet și în inimi ca și pe părintele pe care l-am avut împreună atâta timp, pe vrednicul de pomenire PF Teoctist!

IPS Pimen a fost o lumină vie! Nu numai pentru Bucovina, ci si pentru întregul neam românesc. De aceea, rămâne un reper atât de luminos pentru toată românimea noastra. Pt ca a legat istoria cea veche cu istoria cea noua și ne-a dăruit nouă pildă de dârzenie în credința, în slujirea neamului, a înaintașilor, in iubirea țării, iubire de valorile pe care le avem noi. Astfel încât rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i ierte toate greșelile pe care le a făcut ca un om, dar să ii primească sufletul în locașurile Sale cele Cerești! Dumnezeu să-L ierte și veșnica sa-i fie pomenirea! Amin!”

Arhiepiscopul Pimen, chip al monahului ascetic și al ierarhului jertfelnic

Cu multă durere, dar și cu neclintită nădejde în Taina Învierii și a Împărăției celei veșnice, aducem la cunoștință clerului și credincioșilor din Moldova vestea plecării la Domnul a Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Venerabilul ierarh, binecuvântat de Dumnezeu să treacă de granița a 90 de ani de viață, lasă un gol imens în sufletele tuturor celor ce i-au cunoscut râvna, credința și dragostea de Biserică și de Neam. Acum, la ceas de despărțire, având în fața ochilor inimii chipul său smerit și luminos, deși brăzdat de încercări, suntem încredințați că am dobândit în Ceruri un rugător la Tronul Preasfintei Treimi.

Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut la 25 august 1929, din părinţii Maria şi Mihai Zainea, o familie de oameni credincioşi din localitatea Herăşti, comuna Greabănu (judeţul Buzău), primind la botez numele Vasile. La 22 de ani a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ, primind numele de Pimen. În paralel cu studiile teologice, mânat de dragostea pentru artă sacră, a urmat şi cursurile Institutului de Arte Plastice din Bucureşti. De altfel, întreaga sa viață a avut o preocupare constantă pentru restaurarea monumentelor, pentru a se reda demnitatea și frumusețea originală a întregului patrimoniu al Moldovei de Sus ‒ Bucovina.

Părintele Arhiepiscop Pimen a fost chip al monahului ascetic și plin de râvnă misionară. Ca stareț sau împlinind alte slujiri, și-a pus amprenta asupra unor așezăminte monahale precum Mănăstirea Putna, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, Mănăstirea Văratec, Mănăstirea Bistrița sau Schitul Durău. În 1978 a fost numit de Patriarhul Iustin Moisescu ca Superior al Aşezământului Românesc de la Ierusalim. În perioada 1980-1982, din încredințarea Patriarhul Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Arhimandritul Pimen Zainea a împlinit ascultarea de exarh al mănăstirilor, până când a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Din această treaptă a slujirii bisericești avea să fie chemat Vlădica Pimen, pe 24 ianuarie 1991, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să fie Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, o eparhie reactivată după căderea comunismului.

Părintele Arhiepiscop Pimen a fost, așadar, vreme de aproape trei decenii, Arhipăstor al Bisericii lui Hristos din Bucovina. A slujit cu toată ființa sa această binecuvântată Eparhie, valorificând și întreaga sa experiența de viață începută în perioada interbelică, continuată în timpul războiului și apoi în timpul regimului comunist. În ultimii 30 de ani a ostenit cu râvnă în slujirea de Arhiepiscop, impunându-se nu atât prin autoritatea funcției și prin mecanisme de ordin instituțional, ci prin trăirea sa duhovnicească, prin felul său direct de a fi și de a se exprima, prin firescul raportării la Dumnezeu și la oameni.

Era impresionantă dragostea sa față de Țară, față de Istorie, față de Putna Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Durerea pe care o purta mereu în inimă avea forma acelei hărți în care România cuprinde și Moldova de dincolo de Prut.

Era dedicat până la a se neglija pe sine lucrării de sprijinire a celor aflați în suferință și, în mod special, a bătrânilor. De-a lungul anilor, a putut fi văzut lucrând alături de muncitori pe şantier la căminul de bătrâni al Arhiepiscopiei cu aceeași firească atitudine pe care o avea apoi slujind, predicând, prezidând ședințe administrative. Era atitudinea omului convins că orice lucrare din Biserică este importantă și că lui Hristos Domnul slujim în primul rând în fața Sfintei Mese, dar și aplecându-ne asupra picioarelor celor mai năpăstuiți dintre pământeni.

IPS Pimen va rămâne în memoria contemporanilor și prin neobosita sa strădanie pentru redobândirea bunurilor bisericești confiscate, lucrare ce nu a putut fi împlinită până la capăt, ceea ce a cauzat multă mâhnire venerabilului Arhiepiscop.

Prin slujirea sa, IPS Pimen a fost una dintre vocile puternice ale Bisericii din ultimele decenii. A fost colaborator apropiat al Patriarhilor Iustin și Teoctist, dar și frate mai în vârstă și un sprijin al ierarhilor din Moldova ultimilor 30 de ani. Era iubit de preoți, de călugări, de poporul dreptcredincios. Pe 4 martie 1991, la Suceava, în ziua întronizării sale ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen exclama, fericit că a revenit în Bucovina: „M-am întors acasă!”. Despărțindu-se vremelnic de noi, avem încredințarea că, înfățișându-se Dumnezeului Celui în Treime Preaslăvit, va rosti aceleași cuvinte, dar cu o desăvârșită bucurie: „M-am întors Acasă!”.

Îndemnăm, în aceste zile, a înălța cu toții rugăciuni pentru ca sufletul IPS Pimen să fie primit în Împărăția neînserată a lui Dumnezeu. De va fi săvârșit, ca orice om, păcate în această viață, avem nădejde că ele au fost șterse prin milostivire dumnezeiască, totodată având încredințarea că s-a adăugat, în Ceruri, un rugător pentru bunul mers al Bisericii Ortodoxe Române, pentru întărirea în credință și în fapte bune a clerului și credincioșilor din Moldova.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

† Teofan

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
Locțiitor de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților

† Ioachim                                                                                 † Ignatie

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului                     Episcopul Hușilor

† Calinic Botoșăneanul                                                   † Damaschin Dorneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor                   Episcop-vicar al Arhiepiscopiei

                                                                                                           Sucevei și Rădăuților

Ziaristi Online vă prezintă și

O filmare emoționantă cu Înaltul Pimen:

Citiți și Mesajul dinainte de moarte al Înaltului Pimen către tinerii României: Stați aproape de Biserică și de Eminescu!