Joi, 21 noiembrie, începând cu orele 17.00, la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, Sala Virgil Madgearu, se lansează un nou volum de confesiuni din lumea serviciilor speciale. De data aceasta, dialogul se poartă între generalul brg. (r) Aurel Rogojan și jurnalistul Dan Andronic. “Puterea Umbrei” – cu Ianus pe copertă – este titlul cărții prefațate de Ion Cristoiu, cu o postfață de Mirel Curea, apărută la Editura Proema, cea care a tipărit și lucrarea “Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru Istorie” realizată de același autor.

VIDEO UPDATE de la lansare:

Aurel I. Rogojan (născut în 1949 la Inceşti, Ceica, în judeţul Bihor) şi-a consacrat întreaga carieră şcolii naţionale de informaţii pentru securitate naţională. Şef de promoţie al Şcolii militare de ofiţeri activi a Consiliului Securităţii Statului, cu specializarea în contraspionaj (1970), şi absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1973), a făcut şi studii postuniversitare de psihopedagogie, criminologie şi management politico-administrativ. Activitatea profesională şi-a început-o în 1970 la Securitatea Municipiului Bucureşti. între 1977 şi 1985 a fost şeful de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al ministrului de Interne, iar din 1987 ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului – D.S.S.). Evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit pe Aurel I. Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al D.S.S. Intre 1990 şi 2006, în cadrul Serviciului Român de Informaţii – SRI, s-a ocupat de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii, a predat în instituţii de profil şi a asigurat, din posturi de mare răspundere, managementul resurselor informaţionale. S-a aflat neîntrerupt în activitate între 1970 şi 2006.

Pe lângă articole, interviuri şi conferinţe apărute în presă, a publicat o serie de lucrări în regim de « informaţii clasificate », precum şi volumele “1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei” (Editura Proema, Baia Mare, 2009), “Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” (Editura Compania, Bucureşti, 2011), “Apusul Agorei. Românii sub al şaselea « … ESCU »” (Editura Proema, Baia Mare, 2014),  “Factorul intern – România în spirala conspirațiilor” (Editura Compania, București, 2016). Este coautor al lucrărilor: “Servicii secrete străine. Retrospectivă şi actualitate. Interferenţe în spaţiul românesc” – împreună cu Marian Ureche (vol. 1 şi 2, Editura Paco, Bucureşti, 1999-2000); împreună cu Traian-Valentin Poncea, “Servicii secrete din Ungaria” (Editura Academiei Naţionale de Informaţii, Bucureşti, 2003), “Spionajul ungar în România” (Editura Elion, Bucureşti, 2007), “Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest” (Editura Proema, Baia Mare, 2009).

Portalul Ziaristi Online a reușit să obțină un fragment din “Puterea Umbrei”, pe care îl prezentăm mai jos:

“S.R.I. şi alegerile democratice

D.A.: Când și cum s-a implicat Serviciul Român de Informații în alegerile prezidențiale?

A.R.: „Ab initio“ pariați pe implicare. Asta-mi arată cât de implicat ați fost în mecanismul confecționării și, respectiv, al demolării profilurilor unor prezidențiabili.

D.A.: Nu neapărat din acest tip de cunoaștere vine întrebarea.

A.R.: Și nu numai! Ce să spun? S-a implicat în toate acele situații în care l-a obligat legea. Corect este să nu ne referim doar la S.R.I., ci la ansamblul Comunității Naționale de Informații și responsabilitățile acesteia în contextul proceselor electorale.

D.A.: Care lege obligă Serviciile la implicare?

A.R.: Cea care definește starea de securitate națională și enumeră valorile acestei stări. Într-o atare situație, implicarea poate avea legitimitate. Un electorat mințit și orbit de derbedeii, escrocii și debusolații politici trebuie ajutat, dacă este posibil și manifestă receptivitate. Cu condiția ca și media să fie în mod real conștientă de rolul ei în astfel de momente.

În altă ordine de idei, trebuie cunoscute și prevenite intențiile unor entități externe de creare, manipulare și deturnare a opiniilor electoratului. Când alte servicii, din Est sau din Vest, se implică și vor „președintele lor“, serviciile naționale ar trebui să rămână pasive?! Când rămân, și au rămas, vai de noi!

În cazul particular al României, au existat situații nefericite, în care un prezidențiabil sau altul și-a manifestat disponibilitatea la trădare. Un candidat, de exemplu, era preferatul americanilor, iar contracandidatul, deși creditat și el ca mare prieten al Americii, având oarecare temeri că oponentul său ar fi mai mult dorit la Washington, a dorit să asigure Moscova de avantajele de care va beneficia Rusia dacă el va deveni președintele României. Un magnat autohton, cu vechime în relațiile cu rușii atestată de U.M. 0110 – Departamentul anti-K.G:B., i-a dat acestuia lista viitorului guvern al României. Acest candidat a câștigat alegerile prezidențiale. „Marja erorilor de soft“ l-a declarat însă victorios pe candidatul care, în realitate, fusese învins.

Actualul președinte, Klaus Iohannis, și-a lansat candidatura pe data de 27 septembrie 2014, dar despre faptul că va fi în mod cert președinte am aflat cu șapte luni înainte, în februarie. În aceeași lună, Crin Antonescu este părăsit de directorul său de campanie, Niels Schnecker, și s-a spart Uniunea Social-Liberală, după o vizită nereușită în S.U.A. a lui Victor Ponta. Anterior, în 2013, Niels Schnecker și-a îndeplinit exemplar ordinul de misiune de a-l decredibiliza irevocabil pe prezidențiabilul U.S.L. Crin Antonescu, cu prilejul unei vizite, care trebuia să fie de susținere, în S.U.A.

Avem exemple și pentru alte celelalte decât cele la care ne-am referit.

Trebuie spus că au fost și implicări ce exclud legitimitatea. Serviciile, când s-au implicat, au făcut-o la ordinul sau cu acceptul explicit ori tacit al președintelui, parte sau nu a campaniei prezidențiale. Ion Iliescu, de exemplu, pe fondul aversiunii sale față de Adrian Năstase, a refuzat ideea unui „sprijin discret“, real, pentru campania prezidențială a acestuia.

Nu trebuie excluse implicările la sugestia, mai mult sau mai puțin discretă, a unor puternici parteneri externi.

Nu pot rămâne neobservate complicitățile la securizarea unor manopere de deturnare a voinței electoratului și atitudine pasivă chiar față de fraudarea masivă a rezultatelor votului.

Este, în continuare, de actualitate complicitatea la falsificarea datelor statistice privind numărul populației votante. Cu un ecart de 2-3 milioane, 500.000 de C.N.P.-uri ale nimănui și circa 180.000 marja erorilor de implementare și operare în sistemul informatic, plus controlul și posibilitatea imixtiunii furnizorului cheii de criptare, toate acestea constituind premisele ca între turul I și turul II (citez Traian Băsescu): „Să se basculeze 2-3 milioane de voturi“.”

“Cartea conține atît de multe dezvăluiri de senzație din lumea Securității și a SRI, atîtea informații în premieră despre Lovitura de stat din decembrie 1989, despre prezența spionajului străin, atît din Vest, cît și din Est, în România atît din regimul Ceaușescu, cît și din regimul postdecembrist, încît n-am eu atîtea ediții de blog ca s-o epuizez înainte de apariția în librării.

Dezvăluirile din carte pot fi împărțite în următoarele categorii:

Despre cum funcționa Securitatea.

Despre prezența spionajului strain, atît din Vest, cît și din Est, pe teritoriul României, atît înainte, cît și după decembrie 1989.

Despre realitățile din anii comuniști, cu un accent deosebit pus pe relația dintre Securitate și Puterea politică.

Despre pregătirea și desfășurarea Loviturii de stat din decembrie 1989.

Despre atmosfera din SRI sub șefiile lui Virgil Măgureanu, Costin Georgescu și Radu Timofte.

Despre relația SRI cu Puterea politică postdecembristă, întruchipată de președinții Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu.” – Ion Cristoiu

Sursa: Ziaristi Online