de Elena Solunca Moise
De-o șchioapă fiind, îngenuncheam la marginea patului și rugam îngerul păzitor cu glas șoptit îngerului dăruit de Dumnezeu ca să ne însoțească pe oriunde am merge, să ne ocrotească și păzească de oricare rău ce s-ar putea abate asupra-ne. Și parcă îi simțeam adierea de aripă ușoară dar puternică în alungarea răului. Era mereu cu noi nedespărțit, dar crescând parcă nu-l mai vedem, dar nu ne îndoim că există. Așa e, el rămâne cu noi chiar dacă noi, furați de treburile zilnice îl uităm și prea arar ne aducem aminte de el. Doar uneori, în clipe mai grele îl întrezărim în chipul unui făcător de bine. La Sfânta Liturghie ne rugam ca Domnul să ne dea înger de pace călăuzitor, îndreptător al trupurilor și sufletelor noastre, asigurându-ne că, astfel, nu suntem nicicând singuri, că Domnul este mereu cu noi după măsura în care și noi suntem împreună cu Dumnezeu. Cu îngerii începem săptămâna, ziua de luni fiindu-le dedicată ca un ”memento” ca, la rându-ne să facem și noi voia lui Dumnezeu, așa cum o fac ei. Este chiar întâia zi după duminică, ziua Învierii a începutului vieții celei veșnice pentru că, nu ne îndoim o clipă că Hristos este cu noi până la sfârșitul veacurilor.
Pe 8 noiembrie cinstim Soborul, sau sfatul, Sfinților Voevozi Mihail și Gavriil într-o împreuna cinstire și mărturisire a recunoștinței față de Părintele Ziditor care din prisosul iubirii Sale ne-a adus de la neființă la ființă. Sărbătoarea a fost stabilită de Sfinții Părinți anume pentru a cinsti nu doar pe cei doi voievozi, ci pe toate Puterile cerești,a celor fără trup. Despre felul în care au fost creați îngerii nu aflăm din Biblie și Sfinții Părinți consideră ca anume Domnul a făcut astfel ca să preîntâmpine căderea în idolatrie, lesne posibilă și la cei dinainte li, deloc mai puțin astăzi. Le este consacrată o zi cu o semnificație care să facă să înțelegem perfecțiunea râduielii divine. Asttfel, cifra 8 este semnul infinitului reorientat spre înălțime; cifra 9 trimite la Facerea lumii după calendarul evreiesc. Sf. Dionisie Areopagitul scrie că sunt nouă cete de îngeri așezate în trei grupe suprapuse: Serafimi, Heruvimi, Scaune, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătprii, Arhangheli, Îngeri. Pe toți îi evocăm la Heruvic într-o liniște desăvârșită ca și cum înșine le-am fi împreună. Imnul a fost introdus pe vremea lui Justinian în timp ce preotul rostește în altar tainic rugăciunea Imnului Heruvimic. Nematerelnici fiind, îngeri sunt veșnici, ei nu au gen, nu se căsătoresc și își transmit unii altora gânduri și hotărâri fără să rostească vreun cuvânt. Lucrarea fiind să păzească și ocrotească omul în transfigurarea lumii, netrupești, când vor să se facă înțeleși ei pot lua înfățișare omenească, pot vorbi și chiar mânca. În icoane, îi vedem uneori purtând haine, alteori aripi ce sugerează zborul. Așa îi vedem tainic cu ochii inimii și înălțăm Cântare Treimii Celei Făcătoare de Viață, cântând ”toată grija cea lumească acum să o lepădăm”, acea ”grijă” care ne-a scos din rai pentru ca eliberați să aducem slavă ”Treimii celei de o ființă și nedespărțită”
Sf. Ion Damaschin scrie că îngerii sunt “lumini spirituale secundare”, ce-și au lumina din lumina Începutului și amintesc mereu de iubirea ziditoare și proniatoare a Tatălui Ceresc. Avându-i în preajmă, suntem ocrotiți și sfătuiți dar, nicum, obligați, libertatea fiind un dar de preț pe care Dumnezeu ni-l face pentru că să facem voia Lui conștienți că astfel lucrăm asemănarea cu Chipul Său după care am fost creați. Când omul nu dă ascultare, Îngerului ce i-a fost dat a-l păzi se îndepărtează și pe locul rămas gol dau năvală spiritele rele. Atunci, parcă-l auzim pe Sf. Arhanghel Mihail chemând să stăm bine, să stăm cu frică, „sfânta jertfă în pace a o aduce”, pace din Pacea pe care ne-a dat-o Hristos. O știau bătrânii prea bine și își sfătuiau copii ca dacă ar mânca înaite de Liturghie, îngerul lor de față în altar, nu ar fi primit de mâncare. Ascultându-i ne parcă simțeam tristețea îngerașului neprimit să mănânce și obligat astfel să rămână flămând. Mai târziu am înțeles că foamea lui era de cuvintele frumoase pe care trebuia să le rostim și, mai ales faptele bune cu care eram datori unii altora. Mai spuneau bătrânii înțelepți că lumea se va sfârși atunci când numărul sfinților va fi egal cu acela al îngerilor căzuți despre care numai Domnul are știință. Cum vedem, nu este vorba de o dată precisă ci de lucrarea binelui până la biruința deplină. Așa ne îndeamnă Domnul și Dumnezeul nostru și tot El ne ajută la tot pasul dacă ne facem vrednici de acest ajutor: ”Fiți buni, cum Tatăl vostru Cel ceresc bun este”. Uneori ne este greu, aproape de nesuportat, dar îngerul ne e aproape și rugăciunea ne e armă: ”Adu-ți aminte de Dumnezeu și mintea ta va fi în cer”.
Să luăm aminte ca în pace să ne aducem sfânta jertfă
Cinstim mai întâi pe Sf. Arhanghel Mihail, tâlcuit într-o întrebare retorică: Cine este Dumnezeu? Așa să facem luând aminte la îngerii căzuți în hăul întunericului. Nu fără severitate, Sf. Arhanghel Mihau este întâlnit în Vechiul Testament când îl mustră pe diavol pentru Moise zicându-i: Ceartă-te pe tine Domnul. Apoi, a însoțit poporul evreu pe druml din Egipt spre Țara Făgăduinței și a adus cele zece pedepse asupra poporului pentru sufletul împietrit al faraonului. Ca destoinic “slujitor al legii” a adus focul mistuitor asupra cetăților Sodoma și Gomora și l-a salvat pe Lot. Nenumărate minuni a făcut și după Învierea Domnului și ca încununare a dreptei sale slujiri, va veni la sfârșitul veacurilor cu întreaga ceată a îngerilor și va suna din trâmbiță și, auzind, toți cei adormiți se vor scula spre dreapta Judecată de apoi. A Domnului este Judecata, căci El a făcut cerul și pământul cu ”toată podoaba lui”; El l-a zidit pe Om și l-a pus stăpân și judecata va fi dreaptă. El nu va căuta înfățișarea omului și atunci, cum, spune o rugăciune, nu va fi mai mare împăratul decât sluga, nici conducătorul decât sluga pentru că fiecare doar din faptele lui se va ridica sau va coborî. Sf. Ap. Pavel scrie că” însuși Domnul întru poruncă , cu glasul Arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu va coborî din cer.” Atunci se vor alege toți cei care au lucrat voia Tatălui Ceresc de cei care nu au făcu-o, sau doar au zis că fac, dar cu fpata s-au lepădat de cuvântul lor. Până atunci, Sf. Arhanghel Mihail este alături de noi la tot lucrurl bine plăcut lui Dumnezeu cu osebire în momente de cumpănă, când ne încearcă gândul cel pidosnic, sprijinindu-ne să nu cădem ca osdinoară primii oameni. Îl aflăm alături de toți cai care suferă de boli sau de orice altenecazuri pe care îi sprijină, alină, încurajează, sfătuind și încurajând pe cei aflați în cumpănă întărindu-i să nu cadă.
Pentru toate faptele lui minunate și fără de număr, acest slujitor dârz al Domnului este considerat, între altele, ocrotitor al armatelor creștine, al voievozilor porniți în luptă drepată carre, pornind pe câmpul de luptă îl puneau pe stindard sau îi purtau icoana. Tot el este inspiratorul, ocrotitorul și sprjinul monahilor în războiul cel nevăzut despre a cărui strategie dă mărturie Nichifor Aghiorâtul ca întemeiată pe patru puncte: să nu te încrezi în tine însuți; să te încrezi întotdeauna numai în puterea lui Dumnezeu; să lupți totdeauna și să te rogi. Ca vajnic slujitor al Domnului, Sf. Arhanghel Mihael este înfățișat ca apărător al credinței drepte și aspru cu cei ce se depărtează prin neascultare , dar dergrab ajutător celor în suferințe, necazuri și nevoi, ocrotitor neînfricat și sfătuitor întru dreptate.
Sf. Arhangel Gavriil – îngerul darului
Într-un fel de complementaritate care cuprinde ca într-o îmbrățișare duioasă, îngerul Gavriil este îngerul darului anume făcut de Dumnezeu care, prin Fiul Său ne cheamă să fim desăvârșiți cum Părintele Ceresc este, adică să fim Buni asemenea Lui. Anume atât de Bun a fost Dumnezeu încât L-a dăruit pe Însuși Fiul Său ca acela care va crede să aibă viață veșnică, adică „Să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și e Hristos pe care L-ai trimis.” Darul este Biruința asupra morții și puterea de a veni la viața dăinuitoare întru numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Cuvântul său emblematic este ”Bucură-te”, stare consecutivă de Dumnezeu ca început al înțelepciunii. Firica nu a fost de la Dumnezeu, ea a venit deîndată ce primii oameni au încălcat singura poruncă dată de Dumnezeu primilor oameni.
Numele Gabriel este de origine ebraică și înseamnă mesagerul, trimisul lui Dumnezeu, cel care i-a vestit lui Zaharia nașterea fiului său, Ioan Înaintemergătorul Mântuitorului Hristos. Înger al reînvierii, al nașterii de prunci și al milostivirii divine el mai înseamnă ”Dumnezeu este puterea mea”. Îngerul Gavriil i-a vestit Sf. Fecioare Maria că va naște prunc și că numele lui va fi Emanuel. Preacurata Fecioară dumirindu-se a rostit cuvintele ce stau la temeiul mântuirii noastre: ”Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. Binecuvântarea Domnului adusă de înger și ascultarea smerită a cuvântului ne-au născut în viața veșnică, adică să-L cunoaștem pe Dumnezeu adevărat și pe Hristos pe care L-a trimis. Începătorii și voievozii tuturor puterilor cerești, Sfinții Arhangheli ne îndeamnă la veghe neîncetată ”Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică” și cu pace să aducem jertfa noastră care, învață David este ”duhul umilit, inima înfrântă și smerită” pe care Dumnezeu nu o va urgisi. Să stăm cu frică și să luăm aminte că nu ni se întâmple ca îngerii care prin trufie s-au făcut slujitori ai întunericului, diavoli plini de ură că, deși căzut asemenea lor, omului îi este dată Mântuirea de Însuși Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu. Să ne aducem jertfa în pace cu noi înșine, cu semenii și cu întreaga creație ascultând cum ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Sale o vestește tăria”.
Ne vom însoți și astăzi cu Vasile Voiculescu într-un ”colind pentru Îngerul Țării”: ”Gătiți făclii fără de stingeri/Și stați cu ochii țintă-n geam/Aveam și noi un înger/Cum are fiecare neam/…Colind străbun, răboj de plângeri,/Ne-a prins vâltoare de nevoi1!/ Te roagă tu de sfântul Înger/ Să nu mai plece de la noi”.
Celor care au fost botezați cu numele Gabriel și Mihail, cuvenitele urări de sănătate, împlinirea dorințelor binecuvântate și bucuria de a auzi fiecare și dimpreună tot neamul, cuvintele pe care Îngerul Darului le-a spus Sfintei Fecioare: ”Bucură-te, Domnul este cu tine”.
Elena Solunca Moise
