Război în Baile Felix
Un sfert de secol de luptă acerbă pentru un teren şi o imensă rezervă de ape termale la Băile Felix
Autor: Cristian Botez
Cristian Botez. Foto: Arhiva personala
O familie din Oradea se luptă de 25 de ani cu Justiţia bihoreană şi cu administraţia locală transpartinică pentru dreptul de a deţine şi folosi în scop comercial un teren de două hectare, situat la intrarea în staţiunea Băile Felix. Drept conferit prin legi şi ordonanţe ale Guvernului Român la începutul anilor ’90. 25 de ani cu peste 20 de procese, sute de termene, revocări, decizii contradictorii, contestaţii, întoarceri de executare, dosare furate, un executor mort. 25 de ani de luptă pentru teren, râvnă dubioasă a Consiliului local din Sînmartin, şi a primarului actual, ca şi a predecesorilor, susţinuţi din umbră de oameni care preferă, deocamdată, anonimatul. La capătul acestui sfert de secol se găseşte o hotărare de instanţa care ia dreptul firmei Cretheus, câştigat legal, de a deţine parcarea şi spaţiile comerciale, atribuindu-le Consiliului local, deşi comercianţii platiseră integral instituţiei suma destinată cumpărării obiectivului. Acum, oamenii, cumpărătorii şi proprietarii legali ai parcării de la intrarea în Băile Felix, s-au trezit, în urma unei decizii în instanţă de neînţeles, şi cu terenul luat, şi cu banii luaţi. Două miliarde de lei, acum 20 de ani, 14 miliarde după evaluarea la zi.
Pe fondul unei dezvoltări intensive, a unei expansiuni masive şi continue a staţiunii, năpădită, cu fiecare an trecut, de noi şi noi pensiuni, hoteluri, cartiere rezidenţiale, locuri de agrement, lupta pentru fiecare metru pătrat a devenit cruntă. Terenul, transformat în ţinta prioritară pentru Consiliul local din Sînmartin, are însă o particularitate care îl face şi mai mult râvnit. In mijlocul acestuia se află o pompă de mare putere care extrage, dintr-un izvor, cunoscut ca Izvorul Principal, apele termale ce alimentează Ştrandul Felix(fost Apollo), punctul maxim de interes şi de atracţie al staţiunii, atat din partea turiştilor cât şi, sau mai ales, din partea dezvoltatorilor locali ori venetici. Actualul exploatator al apelor este SC Turism SA, societate care a fost gratulată cu deţinerea Ştrandului Băile Felix, dar a şi mai multor hoteluri şi puncte turistice din staţiune, de către SIF Transilvania, care este şi principalul acţionar al societăţii comerciale, societate condusă de Florian Sercan, fost senator PSD.
Băile Felix-de la renume mondial, la degradare
Apele termale din subsolul de lângă Cetatea Oradiei au fost descoperite, după unele surse, la începutul secolului al XVIII-lea, de Felix Heldres. Primele aşezăminte amenajate pentru tratament au apărut între anii 1711 si 1721, iar în 1731 s-a făcut prima analiza a apelor termale şi a proprietăţilor curative ale acestora. Prima atestare documentară a locului este din 1763, prin notiţa unui medic care dorea construirea unui bazin pentru băi. Acesta a fost, mai intâi, din lemn, câţiva ani mai târziu fiind construit unul din piatră. Locul a devenit cunoscut ca Baia lui Felix. In 1885 a fost realizat un foraj modern la Izvorul Principal, de atunci aşezarea dezvoltându-se continuu.
In 1789 un botanist a descoperit în micile lacuri din zonă “Nufărul termal” sau “Floarea de lotus”, numit astfel de către J. Tuzson, care a făcut asemănarea dintre acesta şi “nufarul de Nil”. Nufărul a devenit, în scurt timp, simbolul staţiunii. In 1896 apele termale de la Băile Felix au obţinut, la expoziţia mondială de la Paris, medalia de aur şi Diploma de Onoare.
Băile Felix s-au desăvârşit ca staţiune balneo-termală în timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceauşescu. Liderul comunist, dedicat acestui domeniu pe fondul celebrităţii dobândite de dr. Ana Aslan pe plan internaţional, a dictat sistematizarea şi modernizarea staţiunilor din ţară, Băile Felix fiind una din preferatele sale. In anii’70, în timpul unei vizite în staţiune a ordonat ca la intrarea în staţiune să fie amenajată o parcare. Terenul actual, aflat în litigiu de 25 de ani.
În 1989 a fost Revoluţia. După, la începutul anilor 90, a început degradarea locului. Localnicii, şi implicit autorităţile locale, preocupate aproape exclusiv de comerţul aducator de castiguri rapide, când orice obiect adus din Ungaria, Austria sau Germania, de la hârb de maşină la umbrelă găurită, era vândut cu profit de cel puţin 300%, activităţile productive, inclusiv cele legate de turism au fost neglijate sau prost conduse. Terenul-parcare, proprietate a statului trecută în Cartea Funciară Sînmartin a comunei ca prim proprietar, s-a transformat , încet-încet în groapa de gunoi locală, unde toţi cei care se apucaseră de construit orice în localitate aruncau acolo tot ce era gunoi. De la moloz la resturi menajere. Chiar dacă pe teren înfloriseră timid câteva “buticuri” şi chiar un atelier auto. Haosul de după revoluţie, legislaţia reinventată şi aplicată din mers şi după ureche a dat comunitatea peste cap, instalându-se deruta. Procesul descoperirii capitalismului şi practicării acestuia de către cetăţenii urbei, ai întregii ţări, a umplut judecătoriile şi tribunalele de procese.
Consiliul local Sînmartin: na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie
Rodica Muţiu, din Oradea, împreuna cu soţul Ioan Creţaş, mânată de bune intenţii şi avânt capitalist, a văzut, în 1994, în terenul abandonat de administraţia locală, o oportunitate de afacere. O ocazie de a intra in rândul micilor întreprinzători. Nu ar fi banuit că decizia avea să le aducă un sfert de secol de luptă cu autorităţile locale, care s-au intors, la un moment dat, împotriva lor. Un sfert de secol de stres, saci de bani cheltuiţi cu avocaţi, în zeci de procese. Acum câştigate, acum întoarse împotrivă, după o logică juridică năucitoare şi cu o derulare marcată chiar de intervenţii cu iz penal.
Consiliul local Sînmartin depăşit, în acel moment, de situaţia parcării sufocate de munţi de gunoaie, bombardat cu nenumărate controale din partea SANEPID, autoritatea care răspundea de sănătatea publică pe atunci, a decis să scoata la închiriere parcarea, în calitate de administrator al terenului al carui proprietar era Statul roman. Rodica Muţiu şi familia ei, prin firma lor SC Cretheus General SRL, a mers dus la Primăria Sînmartin unde s-a pecteluit închirierea terenului-parcare, cu tot cu două buticuri şi atelierul auto aflate acolo. Iniţial contractul a fost întocmit pe şase luni, de la data semnării, iulie 1994, până la sfarşitul aceluiaşi an, chiria fiind stabilită la 300 mii de lei lunar, în banii de atunci. Prin contract, chiriaşul avea prioritate la prelungirea înţelegerii, daca îşi respectă obligaţiile contractuale. Familia Muţiu se pune pe treabă. Aduce utilaje, camioane, strânge grămezile de gunoaie, le încarcă în camioane, le transportă şi face totul lună. Amenajează terenul, organizează parcarea, buticul principal începe să funcţioneze, turiştii şi localnicii sunt multumiţi. În paralel cu activitatea de parcare şi cea a micilor magazine de pe teren, familia Rodica Muţiu dezvoltă şi un camping, care, după un sezon ajunge să fie unul din cele mai moderne şi cautate locuri cu o astfel de utilitate din Estul ţării. Intreprinzătorii au făcut alveole speciale pentru campere, au făcut insule de gazon, instalaţia electrica şi cea de alimentare cu apă au fost use in funcţiune, turiştii cu rulote aflându-se în deplină siguranţă. De la an la an, tot mai mulţi proprietari de campere, rulote, cu familiile lor sau în grupuri de prieteni, din ţară, dar mulţi, şi din Germania, Franţa, Elveţia, chiar, şi alte ţări europene au devenit clienţi permanenţi ai campingului din Parcarea Felix.
Contractul de închiriere merge mai departe, banii către administraţia locala curg cu regularitate. Astfel, prosperitatea şi bunul mers al afacerii Rodica Muţiu şi a soţului şi celor doi fii ai săi, au atras privirile tuturor, în primul rând ale reprezentanţilor autorităţii locale, în mintea acestora înflorind ideea de a pune mâna pe afacere. Şi cum altfel, decât alungându-i pe proprietari şi punând mâna pe teren. Totul prin intermediul Justiţiei. Atunci a început sarabanda proceselor şi chinul proprietarilor de a-şi păstra şi proteja afacerea pusă pe picioare, cu sudoare şi pricepere de-a lungul a atâtor ani.
SC Turism SA amuşinează locul
La un moment dat, când lupta prin tribunale şi judecătoriile bihorene, dintre Cretheus şi Consiliul local Sînmartin, începuse deja, Florian Serac, directorul general al SC Turist SA, deţinătoare a mai multor hoteluri şi obiective turistice din staţiune, inclusiv a Ştrandului Băile Felix, sfătuit sau nu de rechini ai locului, ţese un plan prin care, folosindu-se de faptul că pompa care extrage apele termale alimentează Ştrandul Felix, aflat în posesia SC Turism Felix, firma turistică condusă de el, pune ochii pe teren. Cei de la Cretheus contraataca şi deschide un proces împotriva lor, prin care, asigurând drept şi drum de servitute SC Turism Felix, respectiv acces, la pompă, obţine de la aceştia chirie lunară. Florian Serac bate în retragere. Într-o discuţie cu reporterul, semnatar al acestui articol, directorul SC Turism SA a negat interesul pentru teren, spunând că pompa pe care o exploatează nu poate ajunge proprietatea sa. Potrivit legilor care reglementeaza statutul resurselor subterane, perimetrul de opt pompe, aferente izvoarelor de ape termale din Băile Felix, nu poate fi divizat. Blazarea directorului are legatura şi cu faptul ca îşi pregăteşte pensionarea. Omul este calm, în discuţia cu reporterul, pomenind de nepoţica sa pe care “o ia în fiecare zi de la grădiniţă”, dar si, total fara nicio legatura, de actualul primar al comunei Sînmartin, şi implicit al staţiunii, Cristian Laza, pesedist, om care a cules roadele lungului şir de procese dintre SC Cretheus SRL şi Consiliul local Sînmartin. “Domne’, asta era picolo, pe urmă a ajuns ospătar. Eu l-am facut şef de sală. Era omul meu. L-am adus, mai apoi, şi l-am pus director la Hotel Turism. Asta, dupa ce plecase ăla vechi. La alegeri, la ultimele, mi-a facut-o. A zis că pleacă să candideze. Cică a simţit el că e pe trend. A simţit pe dracu’! A simţit în urină! L-au montat unii să iasă în faţă. A tradat PNL şi s-a inşurubat la PSD sa manance de acolo. Asta după ce a fost şi in PRM şi la PDL. Cica ar fi zis într-un interviu ca la PDL s-a dus că “se făceau înscrieri pe bandă rulantă”. El aşa funcţiona. Unde era pus, acolo se ducea. Pe bandă rulantă. A fost o dezamăgire pentru mine. M-a tradat. Şi i-am spus că după ce termină cu primăria să nu se întoarcă la mine, cş nu-l mai primesc. Mi-a rânjit in fata”, a spus fostul senator PSD.
In 1998, Guvernul condus de ţărănistul Radu Vasile, mort între timp, dă o Hotărâre, nr.505, “privind transmiterea unor spaţii comerciale aflate în administrarea consiliilor locale(…) către actualii deţinători”. Rodica Muţiu află din vreme de acest act şi se prezintă la Consiliul local Sînmartin cu cererea de cumpărare, invocand articoul II al HG 505, “spaţiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale(…), se vând comercianţilor, persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere(…)”. Primăria comunei Sînmartin respinge cererea motivând că “obiectivul este în litigiu, contractul de care vă prevalaţi fiind expirat”
Refuzul primăriei Sînmartin de a pune în aplicare Hotărârea de Guvern prin care SC Cretheus era îndreptatiţă să cumpere terenul pe care îl folosise timp de patru ani, a fost semnat de primăriţa de atunci, Victoria Lazar, care nu a precizat în ce consta litigiul invocat, a doua semnătură fiind a secretarului Livia Bara, cea care, mai târziu, avea să facă ani de puşcărie pentru mai multe matrapazlâcuri făcute folosindu-se de funcţia sa în instituţie
Sarabanda proceselor
In 1998, este emisă Legea nr.213, prin care Guvernul României a ordonat Consiliilor locale ca în termen de 30 de zile să inventarieze locaţiile imobile aflate în proprietatea sa. Consiliul din Sînmartin nu scapă ocazia şi face o listă de aproape 300 de astfel de obiective în care include în mod eronat şi parcarea Felix, cu tot ce se află acolo, inclusiv îmbunătaţirile şi dotările făcute de Cretheus în patru ani în care a fost chiriaşă. Culmea, prin această decizile locală, autoritatea Sînmartin recunoaşte implicit că înainte de Legea 213 nu deţinea în proprietate terenul de 2,3 hectare solicitat în deplin drept de familia Rodicăi Mutiu, ca reprezentantă a firmei Cretheus. Rodica Muţiu nu ezită şi deschide acţiune în instanţă, la Judecătoria Oradea, pentru a obliga Consiliul local Sînmartin să-i vânda terenul , invocând “obligaţia de a face”, conform HG 505. La primul termen, stupoare generală. Fiind strigate părţile, grefiera spune: Nu avem dosar. Nu se găseşte”. Judecătorul suspendă şedinţa şi merge, cu toată lumea după el, la arhivă unde a fost căutat Dosarul. Se constată dispariţia acestuia. Fără urmă, fără nicio explicaţie logică sau tehnică. Se dă termen de refacere a dosarului. Devenea clar ca Sînmartin, prin Consiliul local, avea nevoie de timp pentru a-şi aranja apele. Astfel, pe 12 martie Consiliul emite o hotărâre prin care completează lista cu locaţiile publice cu Parcare Felix. Cretheus atacă în Contencios administrativ şi Hotărârea Consiliului local este anulată un an mai târziu, prin sentinţa civilă a Tribunalului Bihor. Se reia, în Apel, procesul cu “obligaţia de a face”, obligaţia Consiliului local Sînmartin de a vinde terenul pe care se afla Parcarea Felix. Cretheus General câştigă. Tribunalul Bihor obligă Consiliul local Sînmartin să vândă terenul către SC Cretheus General SRL. Apoi Cretheus a deschis altă acţiune în instanţă pentru a se emite o hotărâre care să ţina loc de contract de vânzare-cumpărare. S-a facut procedura cadastrală prin care s-a consemnat că terenul a fost în proprietatea statului român şi nu a Consiliului local! Totodată a fost evaluat şi terenul la două miliarde de lei. Intre timp Consilui local emisese o hotărâre destinată Consiliului judeţean, prin care trecuse savamolnic parcarea în inventarul domeniului public, cu scopul de a bloca definitiv vânzarea-cumpărarea celor 2,3 hectare. Guvernul, prin Hotararea nr.970 din 2002, a acceptat lista de inventar Consiliului judeţean, admiţând că terenul face parte din domeniul public, nu şi ca acesta ar fi proprietate a Consiliului local Sînmartin. Mai mult, peste arc de timp, în 2016, la capătul altui proces, Curtea de Apel Oradea a constatat ca listele de inventar, cuprinse in HG 970 din 2002 “nu sunt constitutive de drepturi de proprietate sau titluri de proprietate translative(de la Stat la consilii locale sau judeţene).
Revenind în 2002, executorul judecătoresc Mihai Negrău, îndriguit prin sentinţa judecătorească a Tribunalului Bihor din 2000, să pună în aplicare hotărârea de Guvern nr.505, pe baza căreia SC Cretheus SRL avea drept de cumpărare a parcării Felix, obţine, prin încheiere civilă data de Judecătoria Oradea, dreptul SC Cretheus de a a fi proprietară a Parcării Felix. Astfel, într-un Proces-verbal întocmit de executorul judecatoresc Mihai Negrău, se menţioneazş clar că “prezentul act constituie titlu exectuoriu, apt pentru înscrierea dreptului de proprietate în evidenţa funciară pe numele cumpărătoarei SC Cretheus SRL Oradea.
O procuroare dă o ordonanţă anulată apoi Dosarul dispare din Arhivă
Războiul continuă. Consiliul local atacă tot ce era emis de instanţe în favoarea SC Cretheus SRL, ba la Curtea de Apel Oradea, ba la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Câştigă prin sentinţe discutabile, în procese care frizează ridicolul. In 2005, unui judecator, Gheorghe Buta, de la ICSJ i se năzare, în pofida evidenţei consemnate în documente clare, că firma Cretheus nu ar fi avut contract de închiriere a terenului de la Consiliul local Sînmartin. Haos total la ICSJ! Patru luni mai târziu, tot la ISCJ, în alt dosar Cretheus vs. Consiliul local Sînmartin, instanţa infirmă decizia judecătorului Buta, hotărând că SC Cretheus avea contract de închiriere valabil şi anulează tentativa de evacuare a SC Cretheus general SRL din Parcarea Felix, de către Consiliul local Sînmartin. Drept consecinţă, SC Cretheus îşi continuă activitatea în acelaşi loc, achită cu regularitate la CEC, în contul Coinsiliului local, ratele pentru cumpărarea terenului, până la ultima, şi în 2006, întabulează parcarea în Cartea Funciară, în calitate de proprietar. Asta, după ce, cu un an în urmă, Consiliul local încercase şi el întăbularea, respinsă pentru că oamenii primăriei nu au putut face dovada că sunt proprietari pe teren şi pentru că nu plătiseră taxa de timbru cerută de instanţă. Întăbularea din 2006, de către SC Cretheus, a fost contestată imediat de Consiliul local, contestaţia fiind respinsă definitiv. Consiliul face plângere penală pentru scoaterea SC Cretheus de la întabulare, moment în care procuroarea Simina Goia, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Oradea emite sfidând orice bun-simţ juridic, fără nicio bază procedurală, o ordonanţa prin care i se ia, practic, SC Cretheus SRL dreptul la proprietate, fiind transmis Consiliului local Sînmartin. Ordonanţa emisă de procuroare a provocat stupoare în lumea juridică, politică si publică bihoreană, fiind anulată, după trei luni, de procurorii ierarhic superiori, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. Reprezentanţii comunei se mişcă rapid şi, in iulie 2010, deschid proces civil prin care se cere evacuarea SC Cretheus din parcare. După doi ani dispare dosarul din Arhivă. “Au furat dosarul ca să va facă”, le-ar fi spus celor de la Cretheus un consilier al Consiliului local Sînmartin, un apropiat al familiei Rodicăi Muţiu. SC Cretheus sesizează furtul la Inspectoratul Judeţean Bihor. Cercetările încep la Arhiva Camerei Executorilor Judecătoreşti Bihor. Acolo se şi sfârşesc. Poliţia îşi atinge limitele competenţei şi capitulează. Procesul civil curge fără dosar! În paralel, se derulează un alt proces în legatură cu cauza principală, în care Cretheus cere strămutarea dosarului, întrucât în spaţiul public apăruseră declaraţii politice de natură să influenţeze desfăşurarea proceselor pe teritoriul judeţului Bihor. Procesul este strămutat la Curtea de Apel Alba Iulia, dupa ce primarul Oradea, Ilie Bolojoan, membru PNL, a făcut o declaraţie privind Parcarea Felix, spunând că se va ocupa personal de aceasta. Declaraţia a fost facută în contextul în care Bolojoan încerca să organizeze un referendum privind unificarea municipiului Oradea cu Sînmartin şi Băile Felix, acţiune eşuată în două rânduri. În procesul de la Alba Iulia, desfăşurat într-o incăpere de zece metri pătraţi, două judecătoare în pană de concentrare, în cel mai fericit caz, au confundat termenul “parcuri”, care apare în Legea 213 din 1998, în articolul în care se precizează ce obiective nu pot fi cumpărate de către chiriaşii de până atunci, cu termenul “parcări”, fapt ce spulbera, practic, dreptul la proprietate a SC Cretheus SRL asupra Parcării Felix. La recurs, la ICSJ, trei judecătoare menţin decizia Curţii de Apel Alba Iulia. SC Cretheus SRL e pusă în genunchi. Este pe cale să piardă şi terenul şi să rămână și fără banii achitaţi pentru cumpărarea acestuia. Două miliarde de lei atunci, peste 13 miliarde la evaluarea la zi.
Consiliul local caştigă terenul şi refuză să dea banii Rodicăi Muţiu şi familei ei
Procesul civil început în 2010, prin care Consiliul local Sînmartin cerea evacuarea SC Cretheus SRL din Parcarea Felix, se sfârşeste în 2016, consfiinţind dezastrul pentru întreprinzători. Practic, dupa 25 de ani, la începutul cărora Statul român, Guvernul, le-au conferit oamenilor dreptul de proprietate asupra unui spaţiu comercial, parcare, camping, spaţii comerciale, dupa ce nenumărate instanţe le-au întărit acest drept, aceaşi Justiţie, prin decizii controversate ale altor instanţe, decizii naucitoare şi care sfideazş orice logică juridică, i-au lăsat fără teren şi bunuri şi fără să îi fi despăgubit în prealabil, practic confiscându-le proprietatea cu ajutorul forţei publice.
Trei ani mai târziu, Consiliul local Sînmartin trece la punerea, prin ordin de executare, a evacuării. Astfel, pe 9 iulie 2019, executorul, politişti, luptători mascaţi, avocaţi, în frunte cu Cristian Laza, primarul din Sînmartin, acum pesedist, dar traseist notoriu, se înfiinţează la primele ore ale dimineţii în faţa Parcării Felix. Cristian Laza, fost picolo, fost ospatar, fost şef de sală, zis “doi mici şi-o bere” sau “costum”-în târg circulă o vorbă de duh, cum că Laza are costumele la fel şi toate seamănă cu cel de şef de sala, diferenţa fiind că nu mai poartă ecuson de ospatar-a convocat la evacuare şi galeria de susţinatori personali, guralivi de casă, tarabagii, oameni care ciugulesc din palma fostului ospătar, actual primar, totul pentru intimidarea familiei Rodica Muţiu, care asista înmărmurită la desfăşurarea de forţe din faţa porţii.
La toată scena asistau stupefiaţi şi turiştii instalaţi în camping, clienţi de ani de zile ai locului. Oamenii, veniti cu familii, cu prieteni, de la mii de kilometri distanţă ca să işi petreacă vacanţa la Băile Felix, nu întelegeau ce se întâmplă. În acelaşi, timp autorităţile opresc la poartă alte caravane care soseau să campeze. Cei de la Cretheus sunt nevoiţi să înapoieze banii turiştilor, achitaţi pentru campare şi servicii, aceştia facând cale întoarsă-
Are loc confruntarea în incinta, fiecare parte cu avocaţii ei. Primarul Laza, fluturând ordinul de evacuare, foştii proprietari, deposedaţi din drepturile lor constituţionale, contracarând cu Procesul verbal al Executorului judecătoresc Mihai Negrău, între timp decedat. Actul proprietarilor de până atunci fiind în fapt, actul juridic care atesta indubitabil dreptul lor de proprietate asupra terenului disputat. Sub presiunea momentului, înconjuraţi so copleşiţi de luptători înarmaţi şi şmecheraşi ai comunei gata să sară la un semn pentru stăpânul lor, primarul Laza, Rodica Muţiu şi ceilalţi membri ai familiei, acţionari la SC Cretheus SRL, cedează. Foştii proprietari iau la cunoştinţă că au la dispoziţie să-şi strângă şi să-şi ia toate bunurile din incintă şi să părăsească locul în 30 de zile din acel moment. Laza şi acoliţii săi jubilează.
Avocatul Pavel Abraham: “Rodica Muţiu, Ioan Creţas şi fiii Adrian şi Robert, patroni ai SC Cretheus SRL, sunt victime ale unui sistem de stat găunos. Au fost împropietăriţi prin Lege de Statul român, după care, când rechinii locali au văzut că afacerea lor prosperă, au fost desproprietăriţi, prin decizii controversate ale mecanismului unei Justiţii dubioase, devenind astfel victime ale malversaţiunilor specifice capitalismului salbatic. Un aşa zis capitalism în care unelte ale sistemului se folosesc de oameni după bunul plac, ajutându-i, în primă faz să pună pe picioare o afacere, distrugându-i, mai apoi, cu sânge rece. Culmea e că, în cazul SC Cretheus General SRL, autorităţile locale, pe lângă faptul că le-au luat terenul, i-au lăsat şi fără banii pe care i-au achitat la cumpararea acestuia. Banii plătiţi prin CEC, cu ani în urmă, până la ultima centimă din suma la care a fost evaluată Parcarea Felix la vremea respectivă. Două miliarde de lei, atunci, peste 13 miliarde, acum. Foştii proprietari ai Parcării Felix sunt acum la mâna Consiliului local Sînmartin. Rodica Muţiu şi partenerii, îşi pot recupera banii doar dacă Consiliul local deschide acţiune în justiţie, prin care să-şi dea acordul ca banii depuşi la CEC să fie deblocaţi.
După evacuarea din 9 iulie curent, după câteva zile în care şi-au lins rănile, şi după ce amărăciunea provocată de ultimele evenimente s-a mai risipit, familia Cretheus deschizând o noua acţiune în care îşi pune ultima speranţă. SC Cretheus General a apelat la serviciile avocatului Pavel Abraham şi ale echipei sale dând în judecată, la Judecătoria Oradea, Comuna Sînmartin şi Consiliul local Sînmartin, aducând în atenţie mai multe nelămuriri, inadvertenţe, formulări neclare şi contradictorii, din mai multe dosare ale căror decizii au dus, în final, la deposedarea SC Cretheus SRl de terenul de 2,3 hectare, cu tot cu bunurile cuprinse. Astfel in acţiune se cere “Lămurirea înţelesului, întinderea şi aplicarea titlului executoriu constand în Sentinţa nr.334 LP 2016 la data de 09 11 2018 si suspendarea executarii silite ce face obiectul dosarului execuţional 153 2018 pana la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni”.
Sursa: Ziaristi Online
