“Acum 100 de ani Regimentul 9 Vanatori “de Fier” elibera Transilvania, trecea Tisa si ocupa Budapesta. Regele si Iorga au ridicat un monument in cinstea victoriilor obtinute de Regimentul de elita al Armatei Romaniei sub comanda “unuia dintre cei mai mari generali romani”, Gheorghe Rasoviceanu, Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”. Regimentul a purtat si numele de “Regele Alexandru al Iugoslaviei”, drept pentru care comunistii i-au schimbat placa. Si a venit democratia. Asa ca astfel arata monumentul eroilor romani azi, la Centenarul luptelor lor jertfelnice (foto sus). Ministerul Apararii Nationale, Romania – www.mapn.ro stie sa-si cinsteasca eroii, oare? Vezi si bataia de joc de la Arcul de Triumf, unde MApN s-a dat cu praf invizibil.”, scrie jurnalistul Victor Roncea pe contul sau de Facebook.
Cum arata monumentul, dupa inaugurare:
Foto: Cartierul Cotroceni
Daca la Bucuresti asa sunt tratati eroii Regimentului 9 Vanatori, cu totul altfel sunt cinstiti in localitati mai mici dar mult mai curate:
Cetatean de Onoare post-mortem pentru ctitorul Bisericii din Stoenestii Muscelului, Părintele Gheorghe Cotenescu, duhovnicul Regimentului 9 Vânători care a eliberat Budapesta
15 August 1916. Adormirea Maicii Domnului. Clopotele tuturor bisericilor si manastirilor din Vechiul Regat vesteau intrarea Romaniei, alaturi de Antanta, in Razboiul de Intregire a Neamului. Un razboi cu suisuri si coborasuri, un razboi in care, potrivit istoricilor, pierderile materiale si mai ales cele umane, au fost imense: un milion de victime, militari si civili (morti, disparuti, raniti, prizonieri). Un razboi cu consecinte imposibil de intuit la 15 August 1916. Visul zecilor de generatii ce n-au incetat sa si-l doreasca dupa efemera Unire realizata de Marele Voievod Mihai Viteazul. Visul implinit in timpul domniei Regelui Ferdinand cel Loial si al Reginei Maria, mama ranitilor si a orfanilor de razboi.
15 August 2019. Sarbatorirea, dupa 103 ani, intr-o Romanie ai carei soldati au defilat invingatori, la 4 August 1919, cu un veac inainte, pe Bulevardul Andrassy din Budapesta milenara, o Budapesta pe cladirile careia fluturau, sfidator, cu doar cateva zile inainte, drapelele sangerii arborate de regimul bolsevic Garbai-Kun.
La Stoenesti s-a retras strategic Mihai Viteazul, in 1595, dupa victoria de la Calugareni impotriva avangardei, asteptandu-si aliatii din Ardeal, iar apoi, impreuna, i-au aruncat pe turci in Dunare. La Stoenesti, in toamna anului 1916, si-au rupt dintii trufasii infanteristi germani timp de 3 luni, incercand sa rupa in doua armata romana, croindu-si drum spre Targoviste, pe Valea Dambovitei.
424 ani dupa Calugareni, 103 ani de la luptele grele de la nord de Campulung Muscel si la 100 de ani de la aparea si consolidarea Romaniei Intregite ca urmare a ofensivei victorioase in Ardeal si a ocuparii partiale a Ungariei revolutionare, parintele Horvat-Marin, maramureseanul hirotonit pentru parohia Stoenesti, impreuna un Paul Marin, un primar destoinic si inimos, dupa oficierea celor cuvenite Nascatoarei de Dumnezeu, intr-o biserica plina la refuz de enoriasi de toate varstele, doi gospodari de frunte ai acestui sat romanesc, cinstit cum se cuvine de Sfantul Sinod printr-un an dedicat, au onorat memoria ctitorului principal, fostul preot capitan Gheorghe I. Cotenescu (1886-1965).
I-au onorat memoria si mai ales faptele intr-o biserica pentru care a trudit fara odihna timp de doua decenii, 1919-1939, cu bucuria sfintirii Casei Domnului, in prezenta Parintelui Patriarh Nicodim Munteanu, de catre Parintele Vicar Patriarhal Veniamin Pocitan, unul din superiorii sai din cadrul Serviciului de Asistenta Religioasa al conducerii Armatei Regale Romane in timpul campaniei 1916-1919. Un vis implinit atunci, la 8 Octombrie 1939, cu aproape 80 de ani in urma: zidirea celui de-al patrulea lacas de rugaciune de reprezentanti ai Neamului Cotenestilor, mandri mosneni, oameni liberi, din Muscel si Dambovita.
Un gest de noblete venit dintr-un firesc izbitor si pentru cei care nu l-au cunoscut si care au ezitat, poate, sa-i introduca fisa in Dictionarul Teologilor Romani, desi o pot gasi cu usurinta cei interesati in peste 10 enciclopedii si dictionare la nivel national, in jurnalele unor personalitati precum Nicolae Iorga, Radu Cosmin ori protopopul beiusan Petru E. Papp, in cele peste 35 de scrisori pe care le-a trimis marelui istoric Nicolae Iorga, in calitate de secretar personal, sau la Memorialul de la Sighet, datorita martirajului sau in inchisorile comuniste pentru sprijinul logistic acordat Locotenent-colonelului campulungean Gheorghe Arsenescu, lider de necontestat al celei mai longevive miscari de rezistenta armata anticomunista din Romania invadata de Armata Rosie eliberatoare.
De azi inainte, preotul capitan Gheorghe I. Cotenescu, confesorul Regimentului de fier 9 Vanatori, comandat de viitorul General de Corp de Armata a la suite Gheorghe Rasoviceanu, participant, la 8 Octombrie 1939, impreuna cu ziaristul de exceptie care a fost Pamfil Seicaru, amandoi decorati cu cel mai inalt ordin militar, Mihai Viteazul, este triplu Cetatean de Onoare post-mortem in 3 localitati din 2 judete diferite, atat in Vechiul Regat, cat si in Ardeal. Din 2013, la Campulung Muscel. Din 2019, la Beius si in Stoenestii Muscelului.
Dupa sarbatorirea hramului, unul dintre cele cinci ale Bisericii din Stoenesti, a urmat un praznic mai mult decat indestulator in incinta Caminului Cultural Preot profesor Gheorghe I. Cotenescu, nu departe de strada eponima.
Cinste satului romanesc, in continuare un rezervor de vitalitate, prospetime si speranta, care nu trebuie sa moara niciodata, de a duce un trai demn intr-o Romanie modern.
Radu Petrescu-Muscel
publicist, coordonatorul Centrului de Cercetari Istorice Preotul Gheorghe I. Cotenescu
Bucuresti
