Video: Trinitas TV / Ziaristi Online va publica întreaga înregistrare a conferinţei de la Iaşi
Pomenirea naşterii în Cer a Părintelui Justin Pârvu la Centenarul nașterii pământene a Duhovnicul Neamului (10 februarie 1919 – 16 iunie 2013)
Ortodoxia, cheia dăinuirii noastre
de Elena Solunca Moise
Trăitor pe pământul pe care l-a ”lăsat Dumnezeu”, țăranul român nu vedea în moarte sfârșitul spunând împăcat – o face și acum – că după anii trăiți aici, omul pleacă în lumea ”de dincolo” sau la ”Domnul”, Cel care l-a făcut a fi ”cunună a creației”. Acum când s-a rotunjit veacul de la nașterea Părintelui Justin Pârvu, ne întrebăm deloc retoric: Doamne, cum să fim recunoscători pentru marele dar făcut neamului nostru în anii întunecați ai comunismului. ”Întunecați”, pentru că gânditorul B. Russel definea comunismul ca ”o religie fără Dumnezeu”, adică mai aproape de diavol care ne vrea despărțiți pe vecie de Cel carele la începuturi a spus ”să se facă lumină”. Mai apoi, L-a trimis pe Fiul Său ”Unul născut” să fie Lumină a lumii. Poporul nostru, ”creștin prin vocație”, cum spunea Părintele Dumitru Stăniloae, păstrează în adâncul cel mai adânc al inimii cuvintele Sfântul Apostol Andrei: ”L-am aflat pe Mesia”. Trecut-au secole peste noi și multe am pierdut, am și dobândit, dar, asigură pentru totdeauna Părintele Justin, credința creștină nu am pierdut-o. Nici nu o vom face pentru că purtăm în adâncul cel mai adânc al sufletului Chipul lui Dumnezeu, care, spune Psalmistul ”în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut.” Așa fiind, ne întrebăm – deloc retoric – cum să fim recunoscători după cuviință pentru marele dar pe care Domnul și Dumnezeul nostru l-a făcut în vremuri încețoșate? Cum să mulțumim pentru Păstorii luminați cu inimi iubitoare care ne-au sprijinit să nu cădem în ispitele lumii contemporane?
100 de lumănări la mormântul Părintelui Justin la ceasurile când a plecat la Ceruri în urmă cu şase ani
În acele vremuri grele, când țara era ca o mare temniță, Dumnezeu ne-a dăruit slujitori jertfelnici ai credinței străbune care ne-au întărit cu rugăciunile lor, făcându-se, nu odată, jertfă a prigoanei ocultate de ipocrita recunoașterea libertății de conștiință.
Cu funcție de dictatură, educația ateistă nu a reușit să distrugă credința neamului pentru că am avut Păstori buni, care au înțeles să-și pună viața pentru credința neamului nostru creștin. Între ei, la loc de cinste, datori suntem a-l aminti cu recunoscătore dragoste pe Părintele Justin Pârvu a cărui personalitate luminează și azi sufletele noastre – a celor care au avut bucuria de a-l cunoaște ca și a celor care au găsit în scrierile sale și în viața sa un Duhovnic, păstorul care ne conduce și azi spre chipul lui Dumnezeu din inimile noastre. Nu l-au speriat anii de închisoare și prigoană ca să ne arate cu propria viață că ”dacă pătimim ceva pentru Hristos, mai mult folos vom aduce nației. Jertfa naște viață”. Mai întâi și mai presus viață duhovnicească de ucenic al lui Hristos pentru care porunca nouă a iubirii se face pâinea cea de toate zilele.
Tânăra artist fotograf, Cristina Nichituș Roncea ne vine întru întâmpinarea cu noul album – ”DUHOVNICUL – 100 de ani cu Părintele Justin”, tipărit cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la Editura Doxologia, în acest an Centenar al Duhovnicului României. Recunoscută pentru talentul său de excepție, Cristina Nichituș Roncea se întrece pe sine, imaginile evidențiind expresivități tocmai bune de pus la inimă – blândețea privirii, mâna în semn de binecuvântare, zâmbetul ca un dar spre a mângâia, încuraja, privirea ca împăcare și, uneori, ca ecoul tristeții zilelor ”care rele sunt” dar întotdeauna ca un puternic îndemn de nerenunţare. „Nu ne lăsăm!”, îi spunea Părintelui Ioanichie Bălan, cu care împărţea şi aceeaşi zi de naştere, 10 februarie. Din Albumul Cristinei Nichituş Roncea, Părintele Justin ne priveşte cu ochii lui de culoarea cerului spre a ne îmbărbăta, pentru întotdeauna. E mai mult decât pascalianul ”l’esprit de finesse”, e o întâmpinare spre împlinirea unității întru Duhul ”curăției, gândului smerit, al răbdării și al dragostei” la care suntem bineveniți a fi părtași. “Să fim!”, ne strigă Părintele Justin, asemenea Părintelui Arsenie Papacioc, care ne spunea “pentru că nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge!” Şi după cum ştim, „fără Dumnezeu nu se poate face nimic!”.
O unitate indestructibilă – dragostea de Dumnezeu și neam
sau jertfa care naște viață
Mai întâi, Părintele Duhovnic ne învăță că dragostea de Dumnezeu și de neam este una și indivizibilă – nu ai cum să iubești pe Dumnezeu fără să iubești neamul în care te-ai născut, unde ”ne-a lăsat Domnul Sfânt”. La fel, nu-ți poți iubi neamul fără să-l iubești pe Dumnezeu. Și chiar dacă, vorba cronicarului, suntem la răscrucea tuturor răutăților, Domnul nu ne-a părăsi iar Maica Preacurată ne-a avut sub acoperământul ei fără încetare. Spunem cu poetul ”Mioriței” că suntem ”pe o gură de rai” și Părinte deslușește că ”raiul este aproape, depinde care îți e natura faptelor. Dacă faci un lucru bun, o faptă generoasă nu simți că plutești? Ei, atunci intuiești natura raiului, te simți în rai.” Fiecare cuvânt din scrierile sale ne va însoți mereu, ca o rugăciune, pentru că e rodul iubirii de Dumnezeu și de neam, iar iubirea, știm, ”nu cade niciodată”.
Duhovnicul – 100 de ani cu Parintele Justin Parvu de Cristina Nichitus Roncea
În spiritul Fericirilor, mai ales a celor prigoniți pentru dreptate, Părintele spune că a fi în Hristos este ”să te simți necontenit răstignit în lume”, în stare de jertfa de sine ca o condiție sine qua non a biruinței binelui. Pentru păcatul omului, s-a jertfit Fiul lui Dumnezeu ca ridicându-ne să putem spune cu inimă curată: ”Slavă Ție Doamne, Slavă Ție”. Așa ne facem vrednici a fi moștenitori ai legământului pe care ni l-a lăsat Hristos la Înălțarea Sa la Tatăl Ceresc – anume Pacea Sa. Pentru noi, asta înseamnă a fi cu adevărat creștini și nu doar a ne numim astfel, după cum sublinia Sf. Ignatie Teoforul. Bunul Părinte Justin mărturisește că la închisoare a învățat că adevărata rugăciune se ”naște din suferință, jertfă și dăruire de sine”, cum odinioară pe Cruce, cu brațele deschise ca o supremă îmbrățișare, Hristos s-a rugat: ”Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac.” Recunoștința pentru darul vieții se exprimă și prin tot ce este spre a ține cât mai departe de ”latura și umbra morții”. Mai presus de toate, datorăm recunoștință neamului căruia în care ne-am născut: ”neamul este mama mea, tatăl meu, sora mea, vecinul meu, comuna mea și județul meu și tot ceea ce vorbește aceiași limbă, are aceiași credință și aceleași idealuri”. Neamul, care cum spune cântecul, ”crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu”. Totul este învestmântat în înțelepciuni grave, împăcate, uneori cu accente severe, dar mereu cu iubire, înmlădiat de rugăciunea neîntreruptă. Ca duhovnic privea mai departe, spre cele urmau să vină, străduind a-și încuraja discipoli în transparența cuvintelor lui David: ”Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi” sau că nu trebuie să ne grijim prea mult de ziua de mâine, Domnul nu ne va lăsa câtă vreme avem credință.
Plecat la Domnul spre a se naște în cer, Părintele Justin a intrat în comuniunea rugătorilor ce veghează asupră-ne cu iubire părintească și vom rămâne de-a pururi uniți în împreună-grăire pentru neamul românesc și omenitate. Așa vom fi feriți de aversiunile unui timp răvășit, de zgomotul disperat al lumii ce nu poate scăpa din ”derizoriului” pe care l-a declanșat. Să-i urmăm pilda curățindu-ne inimile prin pocăință și îmbrăcându-ne cu smerenie ”mantaua lui Dumnezeu”. Duhovnic întru dăinuire, Părintele Justin ne călăuzește spre drumul către chipul lui Dumnezeu din sufletul fiecăruia. Parcă-l auzim: ”Acestea sunt vremuri grele? Vor veni necazuri și mai mari dar să fim cu atât mai fericiți că ne-a învrednicit Dumnezeu să fim părtași Răstignirii Lui.”
Așa să rămânem ca turma cea mică ascultându-L pe Hristos – ”Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia.” Datori suntem pe mai departe să veghem la curăția și puterea dreptei credințe cum datori suntem pentru viața însăși. Să ne fie nouă a avea o singură grijă – aceea de a-L avea în suflet pe Hristos cel înviat. S-o facem cu bunii noștri de demult căci ”Dacă nu ne vom păzi ortodoxia, ne vom pierde neamul. Aceasta a fost cheia dăinuirii neamului românesc.”
Elena Solunca Moise pentru Ziarul Lumina
Cartea „Duhovnicul. 100 de ani cu Părintele Justin.”a fost lansată la Iași
Vineri, 14 iunie 2019, la Muzeul Unirii din Iași, începând cu ora 13.00, a avut loc lansarea albumului „Duhovnicul. 100 de ani cu Părintele Justin. 100 de portrete de Cristina Nichituş Roncea”. Evenimentul a avut loc în cadrul conferinței publice omagiale „Moștenirea părintelui Justin” și organizat la pomenirea a șase ani de la trecerea la Domnul a părintelui duhovnic, arhimandritul Justin Pârvu.
Relatarea, mai jos:
Publicul ieșean a asistat astăzi, 14 iunie a.c. la conferința omagială „Moștenirea părintelui Justin”, activitate organizată la împlinirea a șase ani de la trecerea la cele veșnice a duhovnicului Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț. În cadrul evenimentului au luat parte părintele arhimandrit Nichifor Horia, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, părintele arhimandrit Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă, stavrofora Justina Bujor, stareța Mănăstirii Paltin, scriitoarea Magda Ursache, Marin Răducă, fost deținut politic, dar și autoarea volumului „Duhovnicul. 100 de ani cu Părintele Justin.”, Cristina Nichituş Roncea. Moderatorul întâlnirii a fost dr. Corneliu Ciucanu de la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană din cadrul Academiei Române – filiala Iași.
„Părintele Justin a moștenit Biserica Ortodoxă în care s-a botezat, în ea (n.r. Biserică) s-a călugărit, în ea a fost hirotonit și în Biserica Ortodoxă a fost înmormântat și preaslăvit de credincioșii care îl cunosc, de ucenicii lui. Părintele Justin ne-a dat această mare moștenire pentru că a purtat Biserica cu el oriunde a fost. Atunci când a fost în temniță, Biserica a fost cu el. Îmi amintesc momentul de la Gherla, când pe pieptul unui muribund a săvârșit Sfânta Liturghie. Părintele Justin spovedea, împărtășea și făcea dezlegări, învățând cuvântul lui Dumnezeu. De ce? Pentru că așa l-a învățat pe el Biserica! La rândul lui, a predat această moștenire cu aceasta lucrare, cu sfânta mănăstire pe care părintele a ctitorit-o, de la Petru Vodă” a relatat părintele stareț Hariton Negrea în cadrul conferinței.
„Mulțumirile noastre de suflet merg către părintele Justin, care ne-a primit nu oricum, ci ca fii duhovnicești ai lui, și totodată ne-a primit cu aparatul foto în mână. Pentru mine, înregistrarea momentelor a fost pentru a le nu uita niciodată. Privind retrospectiv, fotografiile pe care le-am realizat le privim ca pe icoane. Ne uităm la părintele și știm că el e acolo, e prezent și ne ascultă. Nu numai că ne ascultă ci ne și îndeplinește gândurile pentru că el ne știe gândurile și rugăciunile fără să le rostim. Știe mai bine decât noi de ce avem nevoie și minunile părintelui Justin le resimțim în fiecare zi” a arătat în cadrul evenimentului autoarea volumului, Cristina Nichituş Roncea.
Albumul omagial, lansat la începutul lunii iunie în cadrul Salonului de carte „Bookfest” de la București, cuprinde, alături de fotografii, pastorale ale părintelui Justin Pârvu și evocări ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, Preasfințitului Părinte Calinic Botoșăneanul și ale unor apropiați ai marelui duhovnic, precum maica stareță Justina Bujor, părintele stareț Hariton Negrea dar și monahul Filotheu Bălan, fost secretar personal al părintelui Justin. (Flavius Popa, Cătălin Acasandrei)
Lucrarea poate fi comandată de la Editura Doxologia, AICI.
Sursa: Doxologia
Pingback: "Să fim datori unul față de altul doar cu Iubire!" Convorbire profundă cu doamna Elena Solunca Moise, ziarist, redactor principal la revista „Academica” și editorialist Ziaristi Online. Omagiu Bisericii strămoșești și satului român
Pingback: O bătrână către Părintele Galeriu: „Singură? Eu sunt cu Domnul nostru Iisus Hristos!” Convorbire profundă cu doamna Elena Solunca Moise, ziarist, redactor principal la revista „Academica” și editorialist Ziaristi Online (II). „Să fim da
Pingback: ”Dumnezeule, Dumnezeule, lauda mea n-o ține sub tăcere/ Că gura păcătosului și gura vicleanului s-au deschis asupra mea…” Sf. Mare Mucenic Pantelimon şi virtuțile tămăduitoare ale credinței milostive - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: O viață întru Hristos și pentru Hristos – Părintele Justin, Duhovnicul României. Eseu extraordinar al scriitoarei Magda Ursache în DOXOLOGIA, lansare la POLEMOS - Ziaristi OnlineZiaristi Online