Ce se întâmplă când bolșevicii ajung la vârful puterii. Titulescu a trimis pe tavă sovieticilor al doilea transport din Tezaurul Romaniei. Evenimentul Istoric pe urmele bijuteriilor Reginei Maria furate de ruși

După primul transport din Tezaurul României, efectuat în decembrie 1916 și care conținea și bijuteriile Reginei Maria, Nicolae Titulescu, pe atunci ministru al Finanțelor, este cel care a insistat și pentru trimiterea celui de-al doilea tren, din iulie 1917, în ciuda evoluției previzibile a asaltului bolșevic asupra Rusiei.

Titulescu a fost documentat peste timp ca tovarăș al mai mulți factori de influență ai vremii, dovediți ulterior ca agenți ai sovieticilor: Pierre Cot, ministrul francez al Aerului sau ziaristul comunist de la „L’Humanité“ Gabriel Péri, totodată deputat și secretar general al Tineretului Comunist Francez, executat de nemți în 1941 pentru apartenență la agentura sovietică și jurnalistul André Géraud, zis Pertinax, de la ziarul “l’Echo de Paris”.

Peste exact 20 de ani, în iulie 1937, la un an de la semnarea la Montreaux a Pactului de asistență mutuală cu URSS care i-a adus remanierea din Guvernul Tătărescu, Titulescu „se dă în petec” – vorba lui Argetoianu – la Paris.

În urma unui atac concertat de presă la adresa Regelui, în cele două ziare numite mai sus, prințul-diplomat Anton Bibescu îi scrie lui Constantin Argetoianu, care a consemnat cu minuțiozitate totul, în Însemnările sale zilnice: „Dl. Titulescu a profitat de prietenia cu Pertinax şi dna Tabouis pentru a ataca România la Paris. A făcut ca amicii săi ruşi să intervină pe lângă dl Gabriel Péri, redactorul de politică externă al ziarului bolşevic „L’Humanité“. Comentariile sunt de prisos.”

Constantin Argetoianu

Agetoianu notează: “Că un ziar ca „L’Humanité“, înfeudat comunismului şi Moscovei, scrie asemenea baliverne şi tratează cu atâta lipsă de deferenţă pe suveranul unei ţări aliate, se mai pricepe –dar pentru obrăzniciile dlui Pertinax, publicate într-un ziar de ordine ca „Echo de Paris“, nu există explicaţii în afară de înrâurirea lui Monsieur Titulesco. Scrise cu venin, articolele lui Pertinax mai sunt şi tâmpite. Într-unul, despre vizita Regelui Carol la Varşovia, scribul „care nu ia parale“ acuză pe Regele Carol şi pe colonelul Beck de complicitate în vederea stabilirii dictaturii în cele două ţări şi a cuceririi Ucrainei! Mai departe, scribul desluşeşte că după ce Monsieur Titulesco a încheiat, prin definiţia agresorului (!), un tratat de prietenie cu Sovietele şi „a sterilizat astfel alianţa polono-română“, Regele l-a concediat şi s-a aruncat în braţele lui Beck, înclinând mult să rupă cu politica franceză. Ca dovadă a acestei din urmă tendinţe, Pertinax citează câteva cuvinte dintr-un interviu dat de Rege unui ziar polonez, „Ilustrovani Kurjir Codjienny“, şi conchide că România şi Polonia nu pot rămâne simultan aliaţii Franţei, beneficiarii armamentelor ce aceasta le procură, şi totodată adversarii ei pe planul politicii lor externe. Ura cu care vorbeşte de Beck dezvăluie originea informaţiilor dlui Pertinax; silueta lui Titulescu se designează în spatele lui.” (Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice, vol. III (1 iulie–31 decembrie 1937), ediţie de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2001, pp. 42–44).