O descoperire senzațională ne poate aduce noi informații despre Tezaurul României de la ruși. Pe scurt: Mareșalul Ion Antonescu a pus toate forurile responsabile să reinventarieze bunurile pierdute pentru a le putea solicita oficial Moscovei.  Unul dintre Dosarele inventarierii a fost descoperit întâmplător în peretele dublu al unui dulap de epocă, în mai 2018. Păcăliți de un autointitulat general, cei doi norocoși care au găsit Dosarul au reușit să recupereze documentul istoric numai după intervenția DIICOT. În prezent au livrat o copie Băncii Naționale, pentru o evaluare a conținutului. Libertatea publică în exclusivitate istoria, puțin împănată – istoria AICI. Ieri, BNR a confirmat-o, cu mai multă rezervă față de afirmațiile apărute în Libertatea. În fapt, Dosarul descoperit pare să fie o copie a celui fotografiat de noi, în exclusivitate, la BNR (foto mai sus). Să sperăm, totuși, că este mai mult! Cel fotografiat poartă numărul 17415 iar cel descoperit 17416 (observăm și faptul că eticheta originală a celui de la BNR este mai asemănătoare cu cea a celui găsit față de cea aplicată pe deasupra). Rămâne de văzut care este diferența dintre ele. Vă vom ține la curent cu dezvoltarea cazului folosindu-ne de sursele noastre. Ce vă oferim, cadou de la Profesorul Gheorghe Buzatu: Inventarul sumar ajuns în mâinile Mareșalului Antonescu așa cum a fost transmis de BNR la 13 noiembrie 1941. Un document pentru Istorie. (Victor Roncea)

Mareșalul Ion Antonescu si Tezaurul de la Moscova

Gh. Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2003

„6 august 1917. La ora trei am ajuns la Kremlin, unde am depus lăzile într-o sală mică şi umedă, sală care a fost acceptată, negreşit, fără să fi fost văzută”. „9 august 1917. Ocupaţi cu aranjamentul de la Casa de Depuneri, pe care l-am terminat. În subsolul acestei case avem 48 de lăzi, deasupra 26, iar la Kremlin 99  […] 23 august 1917. Azi noapte am început mutarea lăzilor de la Kremlin la Casa de Lombard. Am dus, în 11 camioane, cam jumătate din ele, cele mai multe ale Ministerului de Externe şi Interne, puţine ale noastre (ale Ministerului Cultelor – n.r.) şi ale Domeniilor”, scrie în jurnalul său Alexandru Lapedatu (ministru, senator, presedinte al Academiei Romane) [1], însoţitor al trenului care a transportat Tezaurul la Moscova, ulterior ucis de bolșevici în închisoarea austro-ungurească de la Sighet.

Mitropolitul Visarion Puiu alături de prefectul col. Gheorghe Teodorescu, gen. Florea Tenescu si ministrul cultelor Alexandru Lapedatu

Scrisoarea Băncii Naţionale a României, referitoare la Tezaurul Românesc de la Moscova, înaintată Mareşalului Ion Antonescu – conducătorul Statului, la 13 noiembrie 1941.

Maresalul Ion Antonescu – Arhivele Nationale

I. Arhivele Naționale ale României, Fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 172/1941

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
NR. 5479
C o p i e

Înregistrat La Preşedinţia Consiliului de Miniştri,
Cabinetul Civil

sub nr. 16.489 din 13 noiembrie 1941.

București, 12 Noiembrie 1941

[Notă de mână din Arhiva BNR, existentă în Dosarul 17416 – “Moscova 2”: “12.XI.941 – Adusă predată personal Dlui Mareșal Ion Antonescu de către D-l Guvernator Alex Ottulescu, în ziua de 12 Nov. 1941, ora 13. – M. Romașcanu”]

Domnule Mareşal,

Pentru a întregi raportul nostru anterior privitor la Tezaurul Român de la Moscova, avem onoarea să vă comunicăm următoarele:

La sfârşitul lunii Decembrie a anului 1916, Banca Naţională a României, din îndemnul Guvernului şi cu al său consimţământ, a evacuat la Moscova, odată cu bijuteriile Reginei Maria în valoare de 7.000.000 lei aur, întregul său stoc metalic, care se ridică la 314.580.456,84 lei aur. Delegaţii autorizaţi ai Guvernului ţarist şi-au luat în scris angjamentul solemn faţă de România şi Banca Naţională, să păstreze şi să restituie valorile pe care le-au primit, depunându-le apoi după o minuţioasă verificare, terminată la 16 februarie 1917, în Cetatea Kremlin. În urma revoluţiei din Februarie, Guvernul provizoriu sub preşedinţia lui Lvov venind la 14 Martie 1917 în fruntea Rusiei şi declarând că recunoaşte toate obligaţiunile luate faţă de Aliaţi de Guvernul ţarist, în mod implicit a ratificat şi garanţiile date în privinţa păstrării şi înapoierii Tezaurului nostru depus la Moscova, care era proprietatea particulară a Băncii Naţionale.

Cu câteva zile înainte de luptele de la Mărăşeşti, la sfârşitul lunii Iulie a anului 1917, punerea în siguranţă a tuturor comorilor româneşti ce se aflau în Moldova, a ispitit din nou minţile conducătorilor noştri. Măsurile în vederea transportului s-au luat în grabă.

Domniei sale
Domnului Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului (finalul primei pagini – n.n.)

Valorile trimise de Banca Naţională cu acest prilej şi care au fost depozitate tot la Kremlin, se ridicau la 1.594.836.721,o9 lei, din care aurul efectiv reprezenta 574.523,57 lei, iar arhiva 500.000 lei. Avutul celorlalte instituţii publice şi private expediate prin Casa de depuneri şi instalat în compartimentele de la Sudnaia Kassa, depăşea şase miliarde şi jumătate lei aur. Delegaţii oficiali ai celui de al doilea Guvern de coaliţie rus prezidat de Kerenschi, au garantat în scris deponenţilor păstrarea şi restituirea intactă a ambelor depozite. Din cele expuse rezultă că prin cele două transporturi s-au expediat la Moscova, sub numele de Tezaurul Român, următoarele valori: (vezi tabel nr.1 şi nr.2):

După semnarea pactului de neagresiune dintre România şi U.R.S.S. (31 iulie 1933) ni s-au restituit o parte din valorile cuprinse în Tezaurul de la Moscova în cursul anului 1936. La 16 iunie 1935 au sosit în Gara Obor – Bucureşti 17 vagoane care cuprindeau 1.436 lăzi în greutate de 127.584 kg. Lăzile au fost distribuite între diferitele instituţii aşa cum se artă în anexa 1.
Toate lăzile primite erau violate şi răvăşite. În general s-au restituit obiectele fără nici o valoare: bilete ale Băncii Naţionale tipărite în Rusia, efecte publice pentru care erau emise duplicate conform legii din 14 Octombrie 1920, documente fără însemnătate, arhive, registre etc. Este regretabil faptul că la primire nu s-a întocmit un inventar amănunţit al tuturor obiectelor ce ni s-au restituit. Încercând această reconstruire, acum, după mai bine de 6 ani, am ajuns la concluzia că valoarea tezaurului ce nu ne-a fost restituit se ridică la suma de 6.067.153.343,19 lei aur sau 371.855.828.404,12 lei actuali, aşa cum se arată în tabloul următor (1):

Transformarea leilor aur în lei actuali s-a făcut după următorul curs oficial:
1 leu aur + 61,29 lei hârtie, adică cursul de stabilizare al Fr. Elveţian care a fost de 32,258 lei + 29,032 lei reprezentând prima de 90% = 61,29 lei actuali. Dacă transformarea leilor aur am fi făcut-o după cursul real (1 leu aur = cca. 200 lei actuali), cifra de 371.855.828.404,12 lei actuali ar fi trebuit să fie aproximativ 3,26 ori mai mare.

Oricum cifra pe care am stabilit-o mai sus este cu mult mai mică decât cea reală, pentru următoarele motive:

1) Depozitele particulare trimise la Moscova în plicuri sigilate de fiecare depunător, au fost declarate pentru o valoare mai mică decât cea adevărată, pentru ca taxele de păstrare să fie mai mici.

2) Manuscrisele, documentele, cărţile vechi, medaliile, monedele, sigiliile, obiectele de muzeu etc. trimise de Academia Română şi care nu au fost restituite, aşa cum vede anexă no. 2, reprezintă o valoare care nici nu poate fi precizată.

3) Observaţia de la punctul 2) este valabilă şi pentru celelalte obiecte trimise de diferite biserici, mănăstiri şi muzee din ţară. În această privinţă menţionăm Tezaurul de la Pietroasa în greutate de 18 kg aur şi care era considerat ca o podoabă a României, fiind citat în toate manualele străine de artă veche.

4) În sfârşit, trebuie să mai adăugăm că în cifra arătată mai sus nu se cuprinde valoarea tipografiei Bănci Naţionale instalată la Moscova (225.000 ruble) şi nici disponibilităţile acestei Bănci pe care le avea la Agenţiile lui Credit Lyonnais din Petersbourg, Odesa şi Moscova şi a căror valoare era de 5.222.051,46 ruble.

În rezumat putem afirma că URSS urmează să ne restituie suma de cel puţin 371.855.828.404,12 lei reprezentând contravaloarea Tezaurului Român depus la Moscova. Această sumă se repartizează astfel (conform tabloului 2) :

Primiți, Vă rog, Domnule Mareșal, încredințarea înaltei mele considerațiuni.

GUVERNATOR,

UPDATE – Nota Redacției Ziaristi Online: Conform unui alt document aflat în Dosarul recent descoperit, un “Referat privitor la tezaurul român de la Moscova”, întocmit de Mihail Romașcanu și datat 16 octombrie 1941, largi părți din Scrisoarea către Mareșal se bazează pe acest material documentar ce poartă antetul “Serviciul de Studii”

Anexa nr. 1

T A B L O U L
Privitor la modul cum s-au distribuit cele 1.436 lăzi care făceau parte din Tezaurul Român şi care au sosit la Bucureşti în ziua de 17 iunie 1935

Anexa nr. 2

L I S T A
Obiectelor proprietatea Academiei Române care făceau parte din Tezaurul de la Moscova şi nu au fost restituite în iunie 1935

I. Manuscrise:

Manuscrisul românesc nr. 2438: Dosar cu corespondenţă şi hârtii de la Moise Nicoară (F. preţios).
Manuscrisul românesc nr. 3732: Ceaslov scris în anul 1821.
Manuscrisul ruso-român nr. 3693: Despre fizionomie, din anul 1773.

II. Documente:

Document 155, cu pecete mare legată: Aşezământ domnesc din anul 1799 pentru mănăstirile din Ţara Românească.
Document 240, cu pecete mare legată: Hrisov domnesc din 1817 pentru întărire şi stăpânire asupra unei moşii din Ţara Românească.
Document 135/X: Hrisov domnesc din Ţara Românească, anul 1799 pentru un da de ţigani.
Document 29/LXVIII: Hrisoave domneşti din anii 1726 şi 1761 pentru confirmări de proprietate asupra unor moşii din Moldova.
Document 28/LXVIII:
Document 298 (CXLIX: Catastih de bresle din Buzău 1820.
Document 39/XLI: Zapis de mărturie din anul 1613.
Document 130/II: (cu cuprins necunoscut).
Document 197 – 202/CLIV: Hrisoave domneşti din anii 1671-1682 privitoare la confirmări de proprietate asupra unor moşii din Ţara Românească.
Document 210/CLIV: idem, din anul 1764.
Documentele 211, 213, 216/CLIV: Cărţi şi porunci domneşti, din anii 1767–1776, în chestiuni de procese între proprietarii de moşie din Ţara Românească.
Documentele 217, 221, 225/CLIV: Hrisoave domneşti din anii 1776-1786 privitoare la danii şi întăriri de proprietăţi din Ţara Românească.
Documentele 235, 260, 272, 276/CLIV: Idem pentru scutelnici şi alte privilegii date unor boieri şi clerici din Ţara Românească între anii 1801-1825.

III. Cărţi româneşti vechi:

Nr. 3 Evangheliar slav 1512.
11 Evangheliar slav (Coresi) Braşov 1562.
15 Sbornic slav (Coresi) 1568.
16 Psaltire rom. (Coresi) 1570.
37 Psaltire cu Ceaslov, Govora 1638-41 (slav).
43 Învăţături, Câmpulung 1642.
46 Evang. Învăţătoare Deal 1644.
61 Îndreptarea legii, 1652 Târgovişte.
64 Cetehism calvinesc, Belgrad 1656.
67 Vito Pulitoş Catehism, Roma 1677.
68 Cheia înţelesului, Buc.
70 Dosoftei, Psalt. Slavo-rom. Iaşi 1680.
71 Liturghie, Iaşi 1680.
130 Liturghie greco-arată, Buc. 1702.
157 A. Evanghelie georgiană Tiflis 1709.

IV. Colecţia de monede a Academiei Române, conţinând piese de argint de la Domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei; de aur şi de argint de la principii Transilvaniei; de la Cuza Vodă, de aur, de argint şi de aramă de la Carol Circa 6.000 piese, monede străine în special polone, ungureşti, sârbeşti şi bulgăreşti de aur şi de argint, 2.500 deci în total 8.500 piese.

V. Colecţia Statului, conţinând monede antice de aur, argint şi bronz, cca. 7.000 piese.

VI. Colecţia de medalii a Academiei Române, româneşti şi străine de aur, argint şi aramă, ca. 1.500 piese.

VII. Sigilii de metal (aur, argint şi aramă) şi de ceară, ca. 200 bucăţi.

VIII. Greutăţi (panouri) antice cca. 70 bucăţi.

IX.  Obiecte de muzeu:
– Clopoţel de argint de la Vasile Lupu;
– Călimară de argint (de brâu) a lui Radu Grecianu;
– Inelul de logodnă a lui Gr. Al. Ghica;
– Două inele de aur de la B.P.Haşdeu;
– Patru cercei de argint şi 10 nasturi de argint din tezaurul de la Tifeşti;
– Decoraţia „Steaua României” în gradul de ofiţer şi gradul de mare cruce cu cifra lui Cuza Vodă;
– Crucea de argint a lui Vasile Dascălu din 1798;
– Ceasornic de argint având pe un capac Steaua Principatelor Unite şi cifra lui Cuza Vodă.

II.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

………
15/18 MAI 1918

R E F E R A T
Asupra evacuării în Rusia a arhivelor
Ministerului Afacerilor Străine

Importanţa istorică a arhivei Ministerului Afacerilor Străine a determinat, încă de la începutul războiului, în August 1916, luarea măsurilor necesare de apărare mai întâi contra deselor incursiuni aeriene, iar mai târziu contra pericolului iminent al invaziei. Instalată – fără chibzuinţă – în etajul superior al Palatului Sturdza unde, prin faptul bombardărilor zilnice, se găsea expusă la o distrugere sigură, toată partea importantă a arhivei a fost încărcată în lăzi şi pusă la adăpost în pivniţele boltite ale Palatului Ministerului Lucrărilor Publice. Când primele zile nenorocite ale campaniei noastre au început s inspire griji serioase pentru siguranţa capitalei, adică spre sfârşitul lunii Septembrie 1916, s-a găsit cu cale ca aceste lăzi să fie transportate la Iaşi, unde au fost depuse parte în localul Prefecturii Poliţiei, iar parte în localul Sfintei Mitropolii. Odată cu evacuarea capitalei – în Noiembrie 1916 – s-a adus apoi în Iaşi şi restul arhivei necesare continuării serviciului, lăsându-se la Bucureşti, în Palatul Sturdza, numai ce era cu totul lipsit de importanţă istorică sau inutil lucrărilor curente ale birourilor. Situaţia continuă însă să prezinte mari îngrijorări; luptele urmau ameninţătoare şi retragerea pripită a armatelor noastre era departe de a inspira vreo garanţie de securitate pentru refugiul de la Iaşi al autorităţilor civile; de aceea pentru orice eventualitate, s-a ordonat reîmbarcarea arhivelor importante şi expedierea lor în rusia, profitându-se, pentru aceasta de călătoria Domnului Preşedinte al Consiliului Brătianu la Petrograd. Au fost expediate cu această ocazie – în ziua de 4 ianuarie 1917 – 16 lăzi conţinând arhiva veche, întreagă corespondenţa politică a Legaţiunilor, dosarele şi originalele Convenţiilor României, arhiva războiului de la 1877 aceea a războiului balcanic din 1913, dosarele de fruntari, afacerile macedonene, arhiva Consulatelor din Cernovitz şi Rusciuk, telegramele cifrate şi corespondenţa politică confidenţială a Cabinetului Ministrului etc., cu un cuvânt tot ce era mai indicat să fie salvat în caz de totală ocupare a Ţării. Peste o lună – adică la 3 februarie 1917 – ivindu-se o nouă ocazie sigură, s-a mai expediat tot la Petrograd, alte 12 lăzi conţinând restul arhivelor ce nu putuse fi încărcate la primul transport; ele au fost puse sub paza Domnului căpitan Petrescu-Tocineanu, ataşat la misiunea militară din Rusia, căruia Guvernul rus pusese la dispoziţie două vagoane pentru transportul efectelor personale ale Domnului Ministru Diamardy. Se găsesc deci astăzi la Petrograd, 28 lăzi oficiale depuse în chiar localul Legaţiunii, unde s-a închiriat camerele necesare.

A venit în sfârşit epoca ultimelor lupte glorioase din vara 1917; în aşteptarea sfârşitului lor înălţător, incertitudinea şi panica au fost însă continue şi mari; prepararea evacuărilor oficiale a fost reluată; Banca naţională – după expedierea încă din Bucureşti a stockului său metalic – a început transportarea ultimelor sale depozite şi a titlurilor; Cassa de Depuneri, Creditele Funciar şi Urban, Băncile Marmorosch, Românească, de Credit etc. au beneficiat de acelaşi tren oficial, păzit milităreşte şi şi-au expediat toate depozitele şi reistrele la Moscova. În acelaşi tren, a plecat în primele zile din August 1917 – s-au mai expediat colecţiile Academiei şi Ministerului Instrucţiunii Publice, arhivele Primăriei Bucureşti, ale Direcţiunii Siguranţei Generale, ale Camerei şi Senatului, ale Preşedinţiei Consiliului, precum şi ultimele lăzi cu arhive ale Ministerului Afacerilor Străine, însoţit de efectele personale ale funcţionarilor săi (din care câţiva fuseseră deja evacuaţi la Cherson).
Toate aceste colete au fost depuse cu protocoalele în regulă, parte la Kremlin, pare la Cassa de Depunere şi Consemnaţiuni din Moscova, unde se găsesc încă şi acum afară de coletele Preşedinţiei Consiliului şi Personalului Ministerului, precum şi câteva din lăzile cu arhive care au fost aduse înapoi pe la 15 decembrie 1917.

În momentul de faţă se mai găsesc la Moscova 11 colete oficiale aparţinând Ministerului Afacerilor Străine. Conţinutul lor este variat; el prezintă desigur o importanţă însemnată pentru mersul lucrărilor Ministerului, dar nu şi din punctul de vedere politic; singură corespondenţa telegrafică a Direcţiunii Muniţiilor – aflată în una din lăzi – ar avea un caracter de discreţiune.

DIRECTORUL CABINETULUI MINISTRULUI
Ministru Plenipotenţiar
(ss) Const. Contzescu
12/26 mai 1918

III.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
Bucureşti, 3 ianuarie 1921

Ministerul Afacerilor Străine
Înregistrat sub nr. 3610
din 3 februarie 1921

Domnule Ministru,

Potrivit însărcinării ce aţi binevoit a-mi da, am onoarea a raporta:
N-am văzut niciodată, necum să am în păstrare, rapoartele politice, conţinând tratările Guvernului român cu Guvernele Statelor aliate înainte de intrarea României în război. Asemenea rapoarte, de natură extra-confidenţiale, dacă nu au fost reţinute de domnul Ion I.C. Brătianu, pe atunci Preşedinte al Consiliului de Miniştri, sau de domnul Ministru al Afacerilor Străine Em. Porumbaru, au fost în orice caz încredinţate spre păstrare Domnului Ministru C. Contzescu care a îndeplinit timp de mai bine de patru ani, 1914-1918, funcţiunea de Director al Cabinetului Ministrului.

Atât la evacuarea arhivelor din Bucureşti la Iaşi cât şi de la Iaşi la Petrograd sau Moscova, Domnul Ministru C. Contzescu s-a ocupat singur cu împachetarea şi aşehzarea în lăzi, pe care şi le închidea şi sigila personal, a arhivei confidenţiale încredinţate D-Sale, aşa că personalul Serviciului Arhivelor nu era n măsură să cunoască conţinutul acestor lăzi.
Am expediat la Petrograd:
16 lăzi cu ocazia plecării Domnului Prim-Ministru Ion I.C. Brătianu în seara zilei de 4 ianuarie 1917 şi anume:
Lăzile nr. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 şi 12 ale Serviciului Arhivelor;
Lăzile nr. 5, 8, 9 şi 10 ale Cabinetului Ministrului;
Un cufăr albastru fără nr. cu iniţialele M.A.F. (adnotaţia domnului Contzescu: rapoarte politice confidenţiale până la 1916);
Două cufere roşii ale domnului secretar general C. Nano.
O ladă a Consulatului din Rusciuk;
12 Lăzi prin dl. Locotenent Petrescu – Tocineanu, la 3 februarie 1917;
Lada nr. 6 a Cbinetului Ministrului;
Lăzile nr. 1, 2, 3, 4, 13 şi 15 ale Serviciului Arhivelor;
Două lăzi ale Consulatului din Rusciuk;
Ouă lăzi ale Direcţiunii Protocolului.
Am expediat la Moscova, odată cu valorile băncilor, la 28 iulie 1l917, 10 lăzi, dintre care una Cabinetului Ministrului (lada nr. 4) şi celelalte ale Serviciului Arhivelor şi un dulap nr. 5 al Domnului Ministru C. Contzescu.
Arătarea conţinutului acestor lăzi se găseşte în inventarul aci-alăturat întocmit de domnul Ministru C. Contzescu, în care pe lângă conţinutul lăzilor Serviciului Arhivelor scos din inventarul alcătuit de sub ……… ……… …… Lăzilor Cabinetului Ministrului.

În prezent nu avem în păstrarea Serviciului Arhivelor decât arhiva cuprinzând lucrările curente, pe care n-am expediat-o la Moscova şi tot ceea ce s-a dat la Serviciul Arhivelor din August 1917 încoace, adică hârtii curente sau telegrame şi rapoarte politice, în cea mai mare parte cu caracter pur informativ.
Desfăcând acum două luni, din ordinul Domniei Voastre, o ladă a Cabinetului Ministrului adusă de la Iaşi, n-am găsit într-ânsa decât copii de telegrame cifrate sau en clair, aşezate pe Legaţiuni, aproape toate din anii 1917-1918 şi multe hârtii de natură diferită, cu data între anii 1914 şi 1918, dealtfel fără mare însemnătate, reţinute de Domnul Ministru C. Contzescu.
Alătur un referat şi un inventar, întocmite de domnul ministru C. Contzescu cu ocazia dării în judecată, în vara anului 1918, a Cabinetului Ion I.C. Brătianu, când s-a cerut să se pună la dispoziţiunea Comisiunii de judecată dosarele cuprinzând actele referitoare la tratativele care au precedat intrarea României în război.

ŞEFUL SERVICIULUI ARHIVELOR
(ss) c. Ţiulescu

IV.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

I N V E N T A R U L
Arhivelor Ministerului Afacerilor Străine expediate în Rusia

Transportul I la Petrograd
4 ianuarie 1917

Lada nr. 1 – Corespondenţa politică a Legaţiunilor de la 1910-1918;
Chestiunea Dunării în timpul războiului balkanic. Cele din 1914-1916;
Chestiunea Episcopatului pentru Aromâni, rapoarte politice cu caracter informativ numai.
Lada nr. 2 – Convenţiuni cu Statele Străine: comerciale, extrădare etc.
Lada nr. 3 – Convenţiuni cu Statele străine: saniare, poştale, telegrafice, navigaţie, politice, juridice, de delimitare etc.
Lada nr. 4 – Dosarele personale ale funcţionarilor:
” de congedii ale funcţionarilor ;
Lada nr. 5 – Corespondenţa relativă la încheierea Convenţiunilor;
Lada nr. 6 – I d e m
Lada nr. 7 – Dosarele războiului de la 1877-78;
Lada nr. 8 – I d e m
Lada nr. 9 – )
Lada nr. 10 – Corespondenţa politică a Legaţiunilor şi
Lada nr. 11 – Consulatelor României până la anul 1914.
Lada nr. 12 –
Lada nr. 13 –

Lada nr. 14 – Corespondenţa relativă la fruntarii;
Lada nr. 15 – Chestiunea macedoneană;
– Corespondenţa Consulatului din Cernăuţi;
– Proocoalele revizuirii fruntariei cu Austro-Ungaria .

Transportul al II-lea la Petrograd
8 februarie 1917

Lăzile de la nr. 16-28

Rapoartele politice confidenţiale ale Legaţiunilor şi Consulatelor de la 1914 până la Februarie 1917 (afară de cele primite direct şi reţinute de domnul I. C. Brătianu)
Telegramele cifrate confidenţiale de la 1l914-1917 (afară de cele primite direct şi reţinute de Dl. I.I.C. Brătianu).
Arhiva Consulatului din Rusciuk.
Arhiva Direcţiunii Protocolului.

Transportul al III-lea la Moscova
8 August 1917

11 lăzi – Arhive fără importanţă politică.

V.

T A B L O U
De actele din Arhivele Statului de la Bucureşti, nerestituite încă de la Moscova

O parte din actele casei noastre domnitoare şi în special actele examenului de bacalaureat al Prinţului Carol.
O parte din actele bisericii Sf. Vineri – Hereasca, ce fuseseră depuse la această Direcţiune.
Un număr de 245 documente 5 pachete tot cu documente neinventariate.

Director general,
ss. A. Sacerdoţeanu

Arhivar,
ss, I. C. Dobrescu

Pentru conformitate,

VI.

BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE
BUCUREŞTI

L I S T A
Materialelor nerestituite de la Moscova

I. Manuscrise:

Manuscrisul românesc Nr. 2.438 (Moise Nicoară – F. prețios)

Manuscrisul românesc Nr. 3732, Ceaslov scris în anul 1821

Manuscrisul ruso-român Nr. 3.732, despre fizionomie, din anul 1773

II. Documente:

Documente peceţi: Nr. 155 (1799); Nr. 240. (1817)
Nr. 135. (pachetul X)
45. ” XV.
129 ” XVI.
23. ” XXIX.
57. ” XXX
139-140 ” XLV
28-29 ” LXVIII
57. ” LXXXVII.
23. ” XC.
176. ” CXXVI.
145-146 ” CXXVIII.
293. ” CXLX.
39. ” XLI
130. ” II.
134. ” LIII.
56. ” XCV.
137. ” CXXX.
25. ” XC
197-202.Pachetul
210-211 ”
”
”
221. ”
225. ”
235. ”
260. ”
272. ”
276. (din pachetul CLIV)
”
”
12. (din pachetul CLV)

III. Cărţi româneşti vechi:

Nr. 3. Evangheriar slav, 1518;
11. Evangheriar slav (Coressi), Braşov 1562
15. Sbornic slav (Coresi) 1570
16. Psaltire rom. (Corsi) 1570.
37. Psaltire cu Ceaslov, Govora, 1638+41, slav.
43. Învăţături, Câmpulung 1642.
46. Evang. Învăţătoare, Deal. 1644.
51. Îndreptarea Legii, 1652, Târgovişte.
64. Catehism calvinesc, Belgrad 1656.
67. Vito Pilutio, Catehism, Roma 1677.
68. Cheia înţelesului, Buc. 1678.
70. Dosoftei, Psalt. Slavo-rom. Iaşi 1680.
71. Dosoftei Liturghie, Iaşi 1680.
130. Liturghie greco-arabă, Bucureşti 1702.
157. A. Evanghelie georgian[ Tilflis. 1709.

IV. Colecţia de monede a Academiei Române:
Conţinând piese de argint de la Domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei; de aur şi de argint de la principii Transilvaniei; de la Cuza-Vodă de aur, de argint şi de aramă de la Carol I, circa 6.000 piese; monede străine în special polone, ungureşti, sârbeşti şi bulgăreşti de aur şi de argint, circa 2.500; deci în total 8.500 piese.

V. Colecţia Statului:
Conţinând monede antice de aur, argint şi bronz circa 7.000 piese.

VI. Colecţia de medalii a Academiei Române:
Româneşti şi străine, de aur, argint şi aramă, circa 1.500 piese.

VII. Sigilii de metal:
(aur, argint şi aramă) şi de ceară, circa 200 bucăţi.

VIII. Greutăţi (Ponduri) antice:
Circa 70 bucăţi.

IX. Obiecte de Muzeu:
Clopoţei de argint de la Vasile Lupu.
Călimară de argint (de birou) a lui Radu Greceanu.
Inelul de logodnă a lui Gr. Al. Ghica.
Două inele de aur de la B.P. Hajdeu.
Patru cercei de argint şi 10 nasturi de argint din tezaurul de la Ţifeşti.
Decoraţia “Steaua României” în gradul de ofiţer şi în gradul de mare cruce cu cifra lui Cuza-Vodă.
Crucea de argint a lui Vasile Dascălul din 1793.
Ceasornic de argint având pe un capac Steaua Principatelor Unite.
Coşuleţ de argint cu Steaua Principatelor Unite şi cifra lui Cuza Vodă.

Valoarea aproximativă al tuturor materialelor nerestituite este de 12-15 milioane lei (aur).

Pentru conformitate,
G. Băiculescu

Sursa: Ziaristi Online / Gh. Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2003, p. 244 şi urm.
——————————————————————————————————-
[1] Alexandru Lapedatu (2 septembrie 1876 – 30 august 1950). Istoric, diplomat, profesor şi om politic, preşedinte al Senatului (16 noiembrie 1936-20 martie 1937); preşedinte al Academiei Române (1935-1938), martir al închisorilor bolșevice. Alexandru Lapedatu a stat în Rusia din august 1917 până în 5 ianuarie 1918, timp în care a ţinut un jurnal: „Drumul spre Moscova a fost plin de peripeţii. În ziua plecării, însoţitorii au aflat că au un vagon mai puţin, de era să rămână peste noapte cu lăzile pline de documente sub cerul liber, în ploaie. Călătoria a fost amânată. […] Ruşii, care nu asistaseră la îmbarcare, n-au vrut să ia în primire vagoanele, până când încărcătura n-a fost descărcată, reîncărcată şi inventariată în faţa lor. Trenul a plecat cu trei zile întârziere. Dincolo de graniţă, soldaţii ruşi dădeau năvală în vagoane. Au fost împiedicaţi să urce de cazaci, care păzeau cu arma în mână trenul ce le fusese încredinţat.”

Maresaul Ion Antonescu – Arhivele Nationale