Ziaristi Online vă prezintă în exclusivitate o stenogramă cu schimburi explozive de replici din interiorul CNSAS pe tema scandalului provocat de GDS împotriva istoricului Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române. “Scandalul Pop” s-a transformat mai nou în CAZUL BOIA și SECURITATEA după ce întreaga afacere s-a întors ca un bumerang contra autorilor diversiunii odată cu divulgarea numelui ascuns de SIE de pe lista “Brigadierilor Securității”: Lucian Boia, celebrul autor de romane de ficțiune de la Humanitas. Istoricul ceaușist Lucian Boia a fost dat în vileag numai după ce CNSAS a solicitat SIE să producă o filă a Securității “pierdută” din Dosarele DIE/CIE. Mai jos, stenogramele exclusive și Lista cu Boia, în facsimil, urmate de întreaga istorie.
Adresa de răspuns a CNSAS către jurnalistul Victor Roncea în Cazul filei dispărute:
LISTA CU BOIA:
Istoria, prezentată de Evenimentul Istoric și Evenimentul Zilei:
“Brigadierul” Securității Lucian Boia acoperit de SIE pe „Lista lui Hodor”. Dovada CNSAS
Autorul „Humanitas” Lucian Boia a fost acoperit de Serviciul de Informații Externe, fiind ascuns din lista unor presupuși colaboratori ai Securității, respectiv ai „Brigăzii anti-emigrație” a Centrului de Informații Externe (CIE, fosta DIE). Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) ne-a oferit dovada. Lucian Boia apare drept colaboratorul nr. 23 al CIE, pe pagina nr. 2 (verso) a unui Tabel al UM 0225 clasificat „Strict Secret”. Fila nu a fost trimisă CNSAS de către SIE împreună cu întregul Dosar, la data desecretizării și arhivării sale. Demersul de omitere a transmiterii fostului document strict secret în forma sa originală, prin forfecarea lui, a încălcat grav legea. Pagina a intrat în posesia noului proprietar de drept, CNSAS, la solicitarea expresă a Colegiului instituției, doar după declanșarea unui scandal mediatic a cărui țintă principală a fost istoricul Ioan-Aurel Pop. Ancheta noastră demonstrează încă o dată că demersul revistei „22” a GDS a urmărit atacarea academicianului Ioan-Aurel Pop în preajma alegerii sale ca președinte al Academiei Române.
Ironia sorții: azvârlit asupra lui Pop scandalul îl lovește azi ca un bumerang pe rivalul lui, Boia. „Unde dai și unde crapă” sau „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea” sunt stravechi proverbe care nu pot să nu-ți vină în minte în urma deznodământului „Afacerii Hodor”. În luna aprilie, angajatul CNSAS Mădălin Hodor provoca o întreagă agitație publică pe tema „brigadierilor Securității”, după cum au fost catalogați în masă de revista „22” și acoliții ei 200 de specialiști din diverse domenii de interes pentru Departamentul Securității Statului. „Tabelul cuprinzând colaboratori care sunt în legătura unităţii noastre”, ai UM 0225 „anti-emigrație”, a fost întocmit la data de 13.05.1985 și, după cum susține Hodor, a fost descoperit întâmplător în Arhiva CNSAS cu puțin timp înainte de alegerile de la Academie. Dosarul SIE (C.M.) 41448 care cuprindea tabelul a fost scos din CNSAS de către Mădălin Hodor, membru GDS și colaborator al „22”, în calitate de „cercetător extern”, fără respectarea prevederilor legale, cu ajutorul fostei lui șefe, Germina Nagâț, în prezent membră a Colegiului CNSAS din partea formațiunii de extremă-stânga USR. Operațiunea, considerată ilegală de alți membri ai Colegiului CNSAS, s-a petrecut în mare grabă la data de 3 aprilie a.c., cu doar două zile înainte de alegerile de la Academia Română. „S-au furat documente din arhivă (…). S-au scos documente care nu au fost trecute niciodată pe cererea de acreditare”, afirmă un membru al Colegiului CNSAS, conform stenogramei unei ședințe a Colegiului intrate în posesia noastră.
Dosarul SIE de la CNSAS demască minciuna GDS
Proclamat erou al luptei anticomuniste și aplaudat de Vladimir Tismăneanu și Cristian Preda, între mulți alții care l-au porcăit public pe Ioan-Aurel Pop, pentru Mădălin Hodor au intervenit noii brigadieri, ai societății civile, în frunte cu Gabriel Liiceanu, care au încercat să convingă opinia publică, pe canalele controlate de rețeaua lor, că acțiunea acestuia vizează curățirea României de foști securiști și n-are nici o legătură cu alegerile de la Academie. O mare și sinistră minciună. Investigația noastră certifică contrariul iar dovada se regăsește chiar între coperțile Dosarul SIE de la CNSAS. Astfel, în realitate, Dosarul în cauză a fost arhivat și inventariat de Mădălin Hodor, de data aceasta în calitate de cercetător angajat al CNSAS și subaltern al Germinei Nagâț, pe vremea când aceasta era director la Investigații, conform semnăturii obligatorii înscrise pe fișa CNSAS atașată documentului, la data de 9.11.2015. Da, ați citit bine. Eroul muncii anticomuniste și șefa lui aveau cunoștință de acest Tabel strict secret de „colaboratori ai Securității” încă din 9 noiembrie 2015, data probabilă când a fost transmis de SIE, alterat, către Arhiva CNSAS. Dar a durat trei ani ca să le vină ideea cu purificarea întregii lumi de agenții de influență ai DIE/CIE/SIE– unii cu adevărat nocivi pentru România dar mulți de-a dreptul nevinovați -, întâmplător în preajma alegerilor de la Academie.
Aceeași fișă atestă că Germina Nagâț s-a repezit la Dosar pentru a vedea cu ochii ei pagina remisă de SIE cu privire la Lucian Boia a doua zi după ce am solicitat oficial Colegiului CNSAS copierea ei. Cu toate acestea, deși se cunoaște prin intermediul ei de circa două luni că Boia figurează pe lista acoperită de SIE, „22” și GDS au uitat să ne mai furnizeze și aceasta informație-bombă despre „brigadierul Securității” de la Humanitas. Așteptăm, desigur, în orice moment, și înfierarea lui Lucian Boia, de către Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu și Andreea Pora, în aceeași măsură și notă ca cea a lui Ioan-Aurel Pop sau Ion Cristoiu.
Liiceanu cenzurează ca-n comunism pentru Boia
„Tocmai fiindcă nu m-am născut ieri, accentul pe care așa-zisa dezvăluire a revistei 22 îl pune pe Ioan Aurel Pop, noul președinte al Academiei Române, mă face să cred că suntem martorii unei tentative de discreditare a acestuia. În realitate, doar un naiv n-ar remarca faptul că momentul apariției acestui articol a fost corelat, inevitabil, cu alegerea lui Pop la conducerea Academiei” a declarat Micaela Ghițescu, fostă deținută politic, traducătoare și, din 2003, redactor-șef al publicației „Memoria – revista gândirii arestate”. În plus, aceasta a mai dezvăluit pentru PSnews că, în urmă cu doi ani, cunoscuta publicație a întâmpinat un act de cenzură. Distinsa doamnă octogenară a fost telefonată de ”o persoană foarte importantă și foarte cunoscută în întreaga țară, o persoană cu puternice conexiuni politice”, care i-a solicitat cu vehemență și în mod repetat să scoată din revista care urma să fie trimisă la tipar a doua zi un pasaj critic referitor la Lucian Boia dintr-un articol al istoricului Ioan Aurel Pop în apărarea lui Eminescu. Consulând textul publicat în 2016 cu cel original al profesorului Ioan Aurel Pop am descoperit că pasajul vizat se referea la editura Humanitas, de unde deducem că cel care a silit-o pe Micaela Ghițescu să cenzureze „Memoria” a fost chiar Gabriel Liiceanu. „M-am tot întrebat cum de a aflat personajul cu pricina – care, repet, este foarte important și foarte cunoscut în România – de faptul că revista Memoria urma să publice a doua zi acel articol? Din acel moment – având în vedere calibrul personajului care mi-a telefonat –, mi-am dat seama că Ioan Aurel Pop a stârnit nemulțumiri în niște medii care nu vor pregeta să-i facă probleme și pe viitor. Iată că nu m-am înșelat deloc”, a declarat Micaela Ghițescu.
Ținta însă nu s-a lăsat ciuruită. După ce a câștigat funcția de președinte al Academiei Române, Ioan-Aurel Pop a explicat calm că nu a colaborat niciodată cu Securitatea și, mai mult, că în perioada comunistă nu a fost plecat nici măcar o singură dată în Occident. Aceasta spre deosebire de rivalul său, Lucian Boia, acoperitul SIE și navetist cu acte în regulă în spațiul dușmanilor comunismului cu mult înainte de căderea lui. Timp de aproape două decenii.
Hodor despre cei de pe lista lui, inclusiv Boia: „nu încape nicio îndoială că ar fi colaborat cu Securitatea premediat”
Contactat de „Ziarul de Iaşi“ în perioada scandalului, Mădălin Hodor a menţionat că „nu încape nicio îndoială că aceste persoane aflate pe listă ar fi colaborat cu Securitatea”. „Vorbim de persoane care fac parte din lumea intelectualităţii, deci nu de colaboratori de ocazie, care ar fi colaborat cu Securitatea. Aceste persoane au fost în legătură cu persoane plecate în străinătate, au intrat în familiile plecate peste hotare sau au participat la diferite conferinţe în străinătate“. El menţionează că „aceste persoane ar fi colaborat cu Securitatea în mod premeditat, şi că nu ar fi vorba doar de acele declaraţii pe care trebuiau să le dea cei plecaţi peste hotare la întoarcerea în ţară”. „Cercetătorul superior” al CNSAS știe cel mai bine.
“Dupa `89, mi-am zis ca nu o sa mai mint”, afirma Lucian Boia într-un interviu din “România liberă” în care mințea ca un adevărat profesionist născut odată cu instaurarea dictaturii comuniste în România, în 1944. În același interviu citat, Boia își exersa talentul înnăscut tușându-și un autoportret cu accente puternice de mitomanie: “[Părinții] mi-au infuzat o cultură anticomunistă temeinică încă de când eram copil, iar asta nu se întampla în toate familiile. (…) Nu a trebuit să fac eforturi ca să fiu anticomunist. Eforturi lăudabile fac de 10-15 ani încoace, ca să-mi mai moderez atitudinea anticomunistă. Fiindca, în ceea ce mă privește, am o respingere neta a comunismului, dar în același timp sunt istoric și am încercat să mă detașez și să încerc să-i inteleg pe aceia care au nostalgia comunismului. Sunt mulți legați de comunism, pentru că tocmai comunismul i-a facut ce au devenit. Cea mai mare parte a elitei românești de astăzi, în sens tehnic, nu de excelență neaparat, își are originea în comunism. (…) Imediat dupa ’89, mi-am zis că din acel moment nu o să mai mint, deși sunt unul dintre aceia care am mințit înainte de ‘89”.
Catherine Durandin despre navetistul în Occident Lucian Boia: „Ordinele la care se supunea Boia la vremea respectivă trebuie să fi fost foarte stricte”
Că nu a trebuit să facă eforturi să fie anticomunist reiese cu claritate din biografia sa reală, nu din cea romanțată apărută la Editura Humanitas. La 22 de ani, anticomunistul nativ Lucian Boia intră în Partidul Comunist Român și apoi este ales cu regularitate ca membru al Biroului Organizației de Bază (BOB) al PCR pentru a ajunge Secretar cu Propaganda comunistă în Facultatea de Istorie. Încă din anii ’70, după o bursă de studii la Praga, circulă aproape anual în Occident, inclusiv în Statele Unite ale Americii, la New York, într-o vreme în care nici musca nu trecea granița spre “lumea capitalistă” fără acordul Securității (Planurile “Alfa” și “Atlas” ale DSS). Din același spirit anticomunist, după fiecare vizită făcută în străinătate, în calitate de secretar general și ulterior vicepreședinte al unei Comisii internaționale de istoriografie (ales prin vot democratic, cum altfel?, să reprezinte România), revine cuminte la bază, în timpuri în care zeci de români își dădeau viața pe Dunăre sau alte granițe spre Vest, în încercare de a atinge mult visata libertate. În memoriile sale, reputata istorică a comunismului și expertă Ministerului francez al Apărării, Catherine Durandin, îl nominalizează pe Lucian Boia drept „ghidul” oficial desemnat de “organe” să îi controleze total vizita sa din România, în anul 1980. „Ordinele la care se supunea Boia la vremea respectivă trebuie să fi fost foarte stricte”, scrie aceasta.
„Un istoric care nu contraface trecutul, un istoric cum sunt foarte puțini în ziua de azi. Un istoric care are și inteligență și caracter. Lucian Boia nu măsluiește trecutul”, ne asigură Sorin Lavric, unul dintre angajații Humanitas, la o prezentare de carte, alături de autorul lăudat și de patronul lui, Gabriel Liiceanu.
Nu de aceeași părere este și istoricul Ioan Scurtu, care consideră, de exemplu, că volumul „Istorie şi mit în conştiinţa românească” este „o carte de duzină, care nu se bazează pe niciun fel de documente”, și care “a fost tradusă în diverse limbi străine, lăudată, circulată şi scoasă în nu ştiu câte ediţii, în timp ce replica pe care academicianul Ion Aurel Pop – Istoria, adevărul și miturile (note de lectură) – PDF -, – care este o replică substanţială, mai masivă, din punct de vedere al numărului de pagini, chiar decât cartea lui Boia – nu s-a bucurat de aceeaşi popularizare, deşi Ion Aurel Pop analizează, pagină cu pagină, aberaţiile promovate de Boia în cartea lui”.
Ioan Scurtu: “Noul Roller” a fost propagandist PCR și călătorea cu avizul Securității
“Noul Roller a apărut în persoana lui Lucian Boia, lector la Facultatea de Istorie a Universității din București”, scrie Ioan Scurtu, citat de România liberă. “Încă din anii’ 70, L. Boia călătorea an de an în străinătate, mai ales în Franța, evident cu avizul Securității. La vremea respectivă nu se putea face măcar o excursie până la Ruse (Bulgaria), fără aprobarea Securității. În același timp, el era unul dintre cei mai conștiincioși membri ai PCR, drept care a fost ales și reales în Biroul Organizației de Partid de la Facultatea de Istorie. Cu titlu de exemplu menționez că la Adunarea Generală P.C.R. din 26 septembrie 1989, L. Boia a fost reales în BOP, iar după prima ședință a acestuia a devenit Secretar cu Propaganda. Atunci, principalul obiectiv al muncii de propagandă, în realizarea căruia s-a angajat L. Boia, era realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general la Congresul al XIV-lea al P.C.R. în noiembrie 1989”, dezvăluie Scurtu. “Acesta era omul desemnat de „societatea civilă” să rescrie istoria României, așa cum bolșevicii îl desemnaseră pe Roller, un personaj obscur, să dea directive ‘frontului istoric’”, conchide istoricul.
În 2014, Boia publica la Humanitas, în pregătirea Centenarului Marii Unirii, volumul „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări“ în care scria negru pe alb că “Adunarea de la Alba Iulia nu avea cum să suplinească un referendum, nu doar românii erau în drept să decidă asupra viitorului Transilvaniei, ci toţi locuitorii acesteia. Aproape jumătate din populaţie nu a fost, aşadar, întrebată dacă doreşte sau nu să intre în frontierele României” și că „Ungaria era totuși un stat de drept, constituțional și parlamentar”, la 1916, când Ungaria nici nu exista.
Cu 30 de ani în urmă, în 1984, Boia publica în “Tribuna României”, revistă editată de Asociația România, “despre care se spunea că era susținută de Securitate”, după cum relevă Scurtu, articolul “Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 – încununarea evoluției milenare istorice românești”.
Într-un interviu publicitar realizat de Hotnews anul acesta, Lucian Boia afirmă că n-a avut curiozitatea să-și vadă dosarul de la CNSAS până acum. Probabil știe deja ce conține.
Victor Roncea
Lucian Boia: „Nu sunteţi autorizat să vorbiţi cu doamna Durandin”
(Fragment de asemenea cenzurat din mass-media centrale. Apărut inițial în Adevărul, el a fost eliminat de la sursă dar recuperat de la Gazeta de Cluj)
Catherine Durandin, Mai 1980: „Am ajuns la Bucureşti cu Air France la începutul după-amiezii. O ploaie cenuşie cade peste pista cenuşie a acestui aeroport militarizat. (…) Imediat ce am intrat în sala aproape pustie a aeroportului, aud la megafon că sunt rugată să mă prezint în faţa biroului de informaţii. Îngrijorată, înaintez, un bărbat înalt şi solid, aproape gras, în jur de patruzeci de ani poate, mă salută, îmi întinde mâna şi se prezintă: Lucian Boia, universitar, istoric, desemnat să mă „ajute” în cercetările mele. Trebuie să mă însoţească la hotel, să se informeze în legătură cu programul meu, pe scurt, să mă „ajute”. L-am evocat pe acest ghid la începutul povestirii mele, fără să-l fi numit. Acum m-am răzgândit. (…)
A fost o lună în care am fost însoţită fără pauză. Lucian Boia venea să mă ia de la hotel la ora 8, mă însoţea la biblioteca Academiei, se aşeza lângă mine, verifica fişele prin care solicitam lucrările. Luam prânzul împreună, plecam din nou împreună la bibliotecă, la sfârşitul după-amiezii mă însoţea din nou la hotel. A fost inutil să-i explic ghidului meu că biblioteca îmi era cunoscută, ştiam organizarea fişierelor, ca şi drumul până la hotel, şi că venisem ca să-mi verific sursele şi să-mi pun la punct bibliografia tezei: nu m-a slăbit deloc, îndeplinindu-şi conştiincios sarcina. (…)
Ordinele la care se supunea Boia la vremea respectivă trebuie să fi fost foarte stricte: la sfârşitul acelei faimoase seri, ghidul meu m-a lăsat până la urmă să mă întorc singură la hotel cu autobuzul. Scufundată în gânduri, am uitat cu totul să cobor la staţia din apropierea Gării de Nord, unde trebuia, şi am ajuns la cap de linie – o zonă industrială, de unde am fost obligată să refac traseul în sens invers… A doua zi dimineaţa, i-am povestit această mică aventură şi Boia s-a panicat! Ce-am căutat eu la staţia de la cap de linie a acelui autobuz? Nimic, absolut nimic, a fost o greşeală, datorată neatenţiei.
Au fost zile lungi şi, în mod paradoxal, solitare în această companie permanentă care-mi interzicea, de fapt, să intru în contact cu prietenii mei. Mă feream să-i pun în pericol. Pe Şerban Rădulescu-Zoner, cu care m-am întâlnit la sala de lectură de la biblioteca Academiei, Boia l-a repezit atunci când mi-a propus să mergem să fumăm împreună o ţigară în grădină. Nu am uitat formula: „Nu sunteţi autorizat să vorbiţi cu doamna Durandin”, i-a spus lui Şerban. (…)
Prezenţa ghidului meu mă umilea. Îl simţeam, la rândul lui plictisit şi încordat. Am încercat să fac pe inocenta, mulţumindu-i la nesfârşit pentru devotamentul lui, până când, agasat, mi-a spus că-şi făcea datoria!” („România mea comunistă”, traducere Doina Jelea, Editura Vremea, 2018)
Sursa: Ziaristi Online
RL: Cazul Boia și Securitatea ar trebui să intre în atenția Comisiei de Control SIE
Pingback: VIDEO: Lucian Boia, colaborator al Securității sau ofițer acoperit? Misterul prezenței autorului Humanitas pe o Listă a DIE (CIE) ajunsă de la SIE la CNSAS analizat într-o dezbatere REALITATEA TV - EvZ - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: Cele trei variante ale lui Gabriel Liiceanu și revistei 22 a GDS în Cazul BOIA și SECURITATEA. O analiză de Dan Andronic pe marginea dezvăluirilor din Arhivele SIE și CNSAS privind "Brigadierii Securității" de la DIE și CIE - Ziaristi O
Pingback: Lucian Boia în Arhivele SIE și CNSAS. De la DIE și CIE la GDS și 22. Pagina 2 de pe Lista cu “Brigadierii Securității” vs volumul 2 din “Cum am trecut prin comunism”. Dilema lui Liiceanu la Humanitas | Victor Roncea Blog
Pingback: Ioan Aurel Pop îi dă replica lui Lucian Boia: DE CÂND SUNT ROMÂNII ROMÂNI. Despre propaganda neagră a celor ca Boia: "Acest sentiment de ticăloșire și de nimicnicie nu trebuie să ne poată copleși" - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: Cum a fost înființat GDS. Faza pe documente. Grupul pentru Dialog Social a anunțat că îl dă în judecată pe jurnalistul Victor Roncea și ziarul Evenimentul Zilei. Iată de ce: | Victor Roncea Blog
Pingback: Infobrasov.net - Ziarul brasovenilor de pretutindeni
Pingback: Ultimele cuvinte ale Profesorului Dinu C. Giurescu despre “demitizatorul” lui Liiceanu: “Lucian Boia este un om care nu iubește adevărul și nu iubește Istoria”. Prezentare de Victor Roncea în Evenimentul Istoric: “Mărtu
Pingback: Cine îl premiază pe Augustin Lazăr. Fondatorul GDS a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu și Corneliu Coposu. DOCUMENTE - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: A început Procesul Liiceanu – GDS vs Victor Roncea și EvZ | Victor Roncea Blog
Pingback: Cine denigrează victimele Experimentului Pitești: TOTOK, un turnător ordinar al Securității și HODOR, un hoț din CNSAS. DOCUMENTE - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: Cum au câștigat EVZ și Victor Roncea bătălia cu GDS și Liiceanu pentru apărarea libertății presei și a cuvântului în România. DOCUMENTELE PROCESULUI | Victor Roncea Blog
Pingback: Deconspirarea finală a turnătorului Securității Lucian Boia l-a amuțit pe Gabriel Liiceanu, cel cu Apelul către Lichele - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: Fostul agent al securității ceaușiste Lucian Boia, militează pentru federalizarea României « CER SI PAMANT ROMANESC