Ilie Bădescu și Larry Watts la Institutul de Sociologie al Academiei Române

Larry L. Watts: România – „o cutie neagră” sau „oaia albă în turma neagră”?

Profesorul Larry L. Watts ne-a obișnuit cu apariții editoriale semnificative, fundamentale chiar pentru istoriografia actuală. Mai ales când e vorba de regimul comunist și de războiul rece. În ziua de 29 noiembrie, el a venit la Institutul de Sociologie de la Academia Română să ne vorbească despre ultima carte ieșită de sub tipar: „Oaia albă în turma neagră. Lupta pe frontul intern: politica de securitate a României în perioada războiului rece” (Editura RAO, 2018). După ce m-am intoxicat cu producțiile lui Lucian Boia (accentul pe „–ia”…) și ale altor „destructurați” ai perioadei confuze prin care trecem, am citit această carte cu sufletul la gură. Nu pentru că eu gândesc la fel ca „americanu’”, ci pentru onestitatea relatării. De trei decenii aud tot felul de detractori de bine care susțin că orice libertate și-ar fi arogat pe plan internațional Gheorghe Gheorghiu-Dej sau, mai ales, Nicolae Ceaușescu trebuie văzută doar ca o concesie făcută de Kremlin Bucureștiului. Să creadă Occidentul că, n’așa?, sistemul socialist nu este un lagăr de concentrare al popoarelor „frățești”, că fiecare guvern național poate fluiera în plenara lui Marx. Uite cum face România ce-o taie capul și Moscova tace!… Parafrazându-l pe Păstorel, să vadă Apusul cât de generos e rusul!

Orice român normal din generația mea știa că nu fusese așa. Că peste un milion de militari sovietici, cu peste 100.000 de agenți NKVD, conduși de politrucii Coloanei a V-a, căliți în revoluții „proletare” contra mujicului rus și a țăranului hahol, dar și prin Spania, Germania, Italia și Franța, făceau impozibilă orice formă de rezistență anti-comunistă. Dovadă și tragediile din România bolșevizată. După ce a parcurs o bibliografie impresionantă și citind documentele din arhivele americane și sovietice, dar și sursele STASI, Larry Watts aduce argumente decisive cu privire la politica României din acea perioadă și referitoare la atitudinea „prietenilor” din lagăr față de noi.

De fapt, detractorii noștri aveau învățătură solidă în ce ne privește. Ura față de noi s-a transmis din veac în veac.

De exemplu, noi știam că Marx simpatiza poporul român, după cum rezultă din cartea „Însemnări despre români”, unde părintele revoluției comuniste ne consideră pe noi niște victime ale rușilor. Cartea fusese publicată de Andrei Oțetea în anul 1960, cu acordul lui Gheorghiu-Dej. Iată însă că Larry Watts găsește să ne contrazică atunci când îl admirăm necondiționat pe bărbosul în papuci de catifea. Într-un articol publicat de Marx și Engels în 1849 despre “Lupta maghiarilor”, „clasicii” comunismului au dat-o la întors:
“[Românii sunt] un popor fără istorie… destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale… [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă, prin ea însăşi, un protest contra unei măreţe revoluţii istorice… Dispariţia lor de pe faţa pământului ar fi un pas înainte.”

Ar trebui să ne pună pe gânduri expresii de genul „popor fără istorie” sau „românii au apărut doar de 100 de ani” și să nu mai credem că orice fac neprietenii noștri ține doar de „teoria conspirației”. Cartea lui Larry Watts este o dovadă în acest sens. La fel ca un alt studiu mai vechi – „Ferește-mă, Doamne, de prieteni!”.

Iată de ce profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, a preluat și susținut propunerea reputatului jurnalist de politică internațională Corneliu Vlad, ca istoricul american Larry Watts să fie primit în Academia Română ca membru de onoare. „Instituția Larry Watts pentru înțelegerea spațiului răsăritean”. Frumos și realist spus. „Memoria eronată este mai periculoasă decât uitarea. Din această perspectivă, cărțile lui Larry Watts sunt o lecție de memorie completă, curată și gravă”, spune Ilie Bădescu.

„Este un noroc pentru noi că Larry Watts este american. El folosește aproape accidental surse românești. Poate că românii mistifică… Deci cu atât mai credibile sunt aceste cărți care vin din partea unui autor străin, care s-a documentat temeinic în arhive”, crede Corneliu Vlad. Venerabilul pubicist a remarcat calitățile diplomației românești din perioada comunistă, realitate ce transpare și din această carte. Istoricul american vorbește despre negocierile românilor, medierea lor în crize politice majore dintre puterile lumii. O realitate recunoscută astăzi, dar negată penibil de istoriografia cu ștaif de tip nou de la București.

„Larry Watts ne atrage atenția asupra modelului de comunicare din acea perioadă, avertizează Ilie Bădescu. El precizează că modelul de comunicare este la fel de important ca puterea economică, politică sau militară. Țările mici și mijlocii nu au fost absente pe scena geopolitică. Din contra, au avut inițiative. Din 1953, România a avut contribuții decisive în procesul de-satelizării din regiune, când Gheorghiu-Dej cere retragerea consilierilor sovietici din economie, se desființau Sovromurile. În 1958, românii obțin retragerea armatei sovietice. În 1963, se producerea de-satelizarea informațională. Adică, românii reușesc eliminarea consilierilor sovietici din serviciile speciale românești. Zece ani durează de-satelizarea. Acest lucru arată o continuitate extraordinară. Sunt foarte multe falsuri care persistă încă în legătură cu rolul României, iar Larry Watts ne spune că aceste stereotipuri au importanță extraordinară atunci când vorbim de dinamismul geopolitic al unei zone. Lupta cu stereotipurile se duce pe frontul intern, cum zice autorul. De la Larry Watts încoace, zona noastră se vede cu totul altfel. Pentru aceasta îi mulțumim și îi suntem recunoscători că a acceptat să fie cercetător asociat al Institutului de Sociologie.”

După ce a vorbit îndelung despre rolul României în negocierile dintre China și Statele Unite ale Americii, despre faptul că România a blocat de fiecare dată orice tentativă a Uniunii Sovietice de a genera crize cu NATO, istoricul american ne-a furnizat o informație stranie: „Noi nu știam nimic despre România din anii 1980. Pentru noi, România era o cutie neagră. Ambasadorul nostru de la București ne spunea frecvent că românii îi urăsc pe americani.” El a precizat că România a fost timp de 25 de ani cel mai fidel partener al Statelor Unite ale Americii din tot sistemul socialist. Eu aș pune pe același plan și Iugoslavia, destrămată apoi cu aportul Americii. Fidelitatea noastră putea să fie răsplătită la fel de America: România a trecut pe muchie de cuțit în anii 1989-1990. După care, Iugoslavia a devenit victimă fără scăpare. Așteptăm cu interes să vedem cum va explica acest paradox Larry Watts în cărțile viitoare. Fiindcă are totdeauna argumente inconturnabile.

Viorel Patrichi

Foto/Video: Ziaristi Online

Video Remember – Moștenirea Clandestină: