Motto: “Cu referendumul pentru familie, pare că a fost supus la vot chiar Bunul Dumnezeu. În multe dintre satele româneşti, lucrurile sunt simple şi clare : votezi cu Dumnezeu sau votezi cu Dracul… ” – Petru Romosan

Numărul românilor care au votat la Referendumul pentru revizuirea Constituției, respectiv pentru definirea Căsătoriei drept o uniune între un bărbat și o femeie, este, conform Biroului Electoral Central (BEC) de 3.731.704 din totalul de 18.278.496 cât se susține, în fals, că ar fi numărul alegătorilor înscriși pe liste permanente, la care se mai adaugă 408.637 votanti pe liste suplimentare și 46.313 votanti cu urna mobilă plus (numai) 126.239 de votanți în străinătate, ceea ce ar reprezenta în total 20,41%. În realitate însă, numărul alegătorilor din România este mult mai mic, conform estimărilor noastre, bazate pe datele de la Institutul Național de Statistică (INS) și cercetările Academiei Române. Astfel, conform rezultatelor de la recensământul din 2011, populaţia României era, la finalul anului 2011, de 20.121.641 oameni. Tot atunci Institutul Naţional de Statistică anunţa că populaţia majoră cu drept de vot număra, în aceeaşi perioadă, 16.269.839 persoane. Dvs ce credeți, am mai crescut cu 2.000.000, ca nație, în ultimii 7 ani sau poate dimpotrivă, am mai scăzut? Haideți să vedem cum stă demografic României din 1948 încoace, conform datelor INS. 1948 – 15.872.624 de români, 1956 – 17.489.450 , 1966 – 19.103.163, 1977 – 21.559.910, 1992 – 22.810.035, după care 2002 – 21.680.974 și 2011 – 20.121.641. După cum se vede, în scădere dramatică în 2011.

Profesorul Vasile Gheţău, director al Centrului de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici” al Academiei Române considera în 2016 că “pierderea cea mai mare şi ireparabilă pe care a suferit-o România în cei 10 ani este, cu siguranţă, cea a potenţialului uman: o scădere a populaţiei rezidente de UN MILION ŞI JUMÂTATE de locuitori (la sfârşitul acestui an). Migraţia externă a constituit componenta majoră a declinului – 900 de mii de persoane -, dar şi scăderea naturală a contribuit în măsură crescândă la recul – aproape 600 de mii de persoane”. 2016 – Ziarul Financiar. “Fără redresarea natalităţii, declinul demografic şi depopularea ţării se vor accentua ca dimensiune, iar deteriorarea în continuare a structurii pe vârste şi accentuarea gradului de îmbătrânire demografică vor agrava consecinţele economice şi sociale ale marilor dezechilibre dintre populaţia vârstnică şi cea în vârstă de muncă”, afirma reputatul profesor.

Avertizând asupra natalității scăzute și asupra numărului necunoscut al avorturilor din România, profesorul Ghețău declara chiar anul acesta, într-un interviu Radio, că “declinul populaţiei nu mai poate fi stopat în România; îi vom putea doar reduce dimensiunea.” “În condiţiile conservării actualelor valori şi caracteristici ale fertilităţii feminine şi ale mortalităţii pe vârste, populaţia României ar intra într-o fază de iremediabil derapaj, trecând de la 21,8 milioane de locuitori în anul 2002 la 20 de milioane în anul 2020 şi la 19 milioane în anul 2025”, scria într-un studiu previzonar din 2004 profesorul Ghețău.

“Populaţia ţării noastre a scăzut semnificativ în ultimele două decenii: de la 23,2 milioane de locuitori în 1990 la 21,4 milioane de locuitori în 2009. Acest declin este cauzat de următorii factori: migraţia externă, scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii.(…) Din 1992 şi până în prezent, rata brută a mortalităţii a fost tot timpul mai mare decât rata brută a natalităţii“, arată un studiu publicat în Revista Serviciului Român de Informații (SRI), “Inteligence”, de către conf. univ. dr. Nicolae Țăran.

În 2050 urmează să ajungem, în varianta pozitivă, la 15 milioane de români, iar în cea negativă la 14 milioane se expune în Studiul INS Evoluția natalității și fertilității în România în care se demonstrează nefasta accelerare continuă a declinului demografic în România (grafic alăturat).

„Suntem în al 29-lea an de declin al populației”, afirma tot anul acesta, la Radio România, expertul Academiei Române, Vasile Ghețău. “Scăderea populației a provenit din migrația externă masivă, dar și din scăderea naturală (scăderea natalității de după 1989 și o majorare a mortalității)“, a spus profesorul Vasile Ghețău, în emisiunea Espresso, la Radio România Cultural.

Dacă suntem “în al 29-lea an de declin” cum a ajuns populația României de la 20.121.641 în 2011, la 22.241.718 în 2016 – conform INS?

Motivul este politic. Umflarea artificială a numărului locuitorilor României mărește la fel de artificial numărul europarlamentarilor dar și al fondurilor pe care România ar trebui să le primească dar care oricum rămân necheltuite an de an.

Să concluzionăm: natalitatea scade, mortalitatea crește, emigrația, la rândul ei, a atins cote astronomice, un număr mai mare decât cel al refugiaților din războaiele Orientului Mijlociu, dar numai numărul electorilor din România sfidează știința și realitatea și crește temeinic, conform directivelor Partidului și Statului.

Un jurnalist clujean, George Bara, comentează acest rezultat astfel: “Numărul de români cu drept de vot vehiculat de BEC este fals. În România sunt: 4 milioane minori, 5 milioane salariați, 6 milioane pensionari. Sunt datele de la ministere după care se calculează bugetele pentru pensii, impozite și servicii sociale. Atât. 15 milioane de români, 11 milioane cu drept de vot. În diaspora mai sunt 3 milioane… Poate 4. Cel mult 15 milioane de români cu drept de vot, nu aproape 19 cum susține BEC. În plus, cei din diaspora au accesul foarte greu la secții de vot, unii nu au deloc, alții călătoresc 400 km pana la cea mai apropiata secție. Deci 11 milioane de romani cu drept de vot în tara, au votat aproape 4 milioane (3.7). Rezultat: 33%.”

“Autoritatea Electorala Permanenta susține ca în România sunt doar 1,2 milioane de români fără drept de vot, adică minori (populație totala – peroane cu drept de vot) . Institutul Național de Statistica spune ca sunt 4 milioane se minori. O diferență cam mare, nu credeți?“, mai scrie George Bara, prezentând o statistică INS din 2016 care arată că “Numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani, care aveau domiciliul în România, a fost de peste 3,976 milioane, anul trecut, în scădere cu 23.400 comparativ cu anul anterior, se arată într-un comunicat de presă al Institutului Național de Statistică (INS). 

Tot Bara arată că, chiar potrivit Autorității Electorale Permanente, 1.498.201 milioane de romani nu ar putea vota, pentru că nu au Cărți de identitate. Nu este clar dacă acest număr este al celor posesori de Buletine de identitate sau pur și simplu al celor fără acte de identitate. Și atunci se pune întrebarea, cum se calculează procentul de 20 %?

Mai adăugăm mărturia unui singur observator, Razvan Vastea, care ne-a transmis: “Am fost observator și am putut acoperi 17 sectii din sectorul 3, aproximativ 22.000 persoane din sectorul 3. Am găsit 3 persoane decedate conform spuselor delegatilor. Persoane decedate, identificate de rude care venisera sa voteze”. Dacă un singur observator a constatat întâmplător acest fapt, ce surprize ne-ar rezerva o cercetare amănunțită a listelor?

Referendum 2018, Nurnberg

Partea frumoasă la actualul Referendum este că numarul romanilor din strainatate care au votat la referendumul pentru revizuirea Constitutiei este deja mai mare decat al celor care au mers la vot pe 11 decembrie 2016, la alegerile parlamentare, conform cifrelor publicate de BEC si de Ziare.com.

Astfel, un numar de 121.118 de romani din diaspora au votat pana duminica la ora 21:00 (ora Romaniei), in conditiile in care votul din strainatate se incheie abia luni dimineata la ora 7:00. UPDATE: Numărul a ajuns la 126.239. La alegerile parlamentare din 2016, numarul total al alegatorilor de peste hotare care au mers la vot a fost de 106.038. Cei mai multi romani au votat in Italia (27.030), Spania (19.010) si Marea Britanie (18.034) . La sectiile din Germania au votat 10.516 de romani, iar 6.052 au votat in R. Moldova, de exemplu. In Statele Unite au votat 3.456 de romani, iar in Canada au votat 817, pana la ora 21:00, ora Romaniei, insa votarea aici va continua pana luni dimineata. Rezultatele finale le veti putea gasi AICI – la BEC. Ca de obicei, datele reale contrazic propaganda stupidă a USR care încerca să contrazică realitatea prezentând fotografii cu secții goale din străinătate. Scabros. În continuare prezentăm opinii diverse despre votul din străinătate și din țară cât și despre rezultatul Referendumului, culese de la oameni simpli și de la liderii Coaliției pentru Familie. (Victor Roncea)

PS: Numărul real al alegătorilor din România? Iată-l: Cand sistemul recunoaste fara sa vrea ca sunt doar 12,5 milioane de romani cu drept de vot: “Cardul de sanatate, care contine datele de identificare ale asiguratilor care au implinit 18 ani si in baza caruia ar urma sa se deconteze toate serviciile medicale, va incepe sa fie distribuit la nivel national  prin Posta Romana. In lunile septembrie si octombrie vor fi distribuite cardurile tiparite pentru 12,5 milioane de asigurati.”

Eduard Dumitrache

Nu este nimic nou, nimic vechi. 21% la sută sunt oameni prezenți în biserici duminică de duminică. 21% au votat. Toate dezinformările cu formularul (vezi Andrei Pleșu), cu autobuzele pesedeului (vezi Vlad Alexandrescu), cu „iubirea nu votează” (vezi Andreea Bălan) nu au ținut. Au mers și au votat. Cu copiii lor de mână. Au votat în ciuda tututror miștourilor mondene. Iar ei sunt împreună în continuare. Pur și simplu.

Razvan Vastea

Nu mai suntem 3 milioane de români acum suntem 4 milioane de români trăitori. Și în doar trei ani.

S-a dovedit că referendumul nu a fost al lui Dragnea iar intrebarea suficient de clară pentru că a votat însuși Iohannis. Dacă a votat președintele se presupune că a înțeles întrebarea, nu-i așa? S-a dovedit că initiativa a fost a cetățenilor pentru că partidele și mass-media au boicotat referendumul până în ultima clipă. S-a dovedit că referendumul a fost democratic pentru că acum trompetele progresiste ridică în slăvi democrația post-rezultat când mai deunăzi strigau că referendumul este anti-democratic. Nu vom mai auzi de SIMPV zilele acestea, totul a fost în regulă. S-a dovedit cine a mințit și care este numărul celor prostiți de minciună aș zice destul de mare dar nu vreau să insist asupra acestui aspect. Celor ce se simt cu acestă muscă pe căciulă nu vreau decât să vă spun: Zâmbiți, tocmai ați asistat la primele alegeri democratice din România. La care voi nu ați participat.

În schimb, mă bucur că sunt 4 milioane de români deștepți, imuni la propaganda toxică și dezinformarea organizată, oameni care discern între Adevăr și minciună. 4 milioane de români în lumină. Știm câți suntem, acum ne cunoaștem.

De la vot:

Stefan Secareanu, Chisinau

O fostă colegă de la jurnalism și fostă colegă de Parlament scrie:

„Nu merg la referendum pentru că pe mine nu mă afectează felul în care fac oamenii dragoste, ci corupția și penalii de la putere”.

Perverși sunt „oamenii” care „fac dragoste” altfel decât un bărbat și o femeie, precum perverși sunt toți „corupții și penalii de la putere”!

Cum se poate ca un soi de perversitate să te „afecteze”, iar alt soi de perversitate să „nu te afecteze”?

Doar perverșii laolaltă boicotează și îndeamnă lumea să boicoteze un referendum al normalității.

Petru Bogatu, Chisinau

Cristian Niculescu

Iohannis la vot: “Asa-i ca nu s-a-nghesuit lumea?”

Domnu președinte, dacă credeți că păcăliți pe cineva, vi se pare! Am înțeles exact votul la orele serii, ca să pozați în cetățean care-și exercită un drept democratic, dar ca să nu dați un semnal sau un trend nedorit, dacă ați fi votat mai devreme. Acum toată lumea știe că ați votat NU, inclusiv liberalii lui Orban, ăia care au votat DA, ca șeful lor. Și care nu vă vor mai da votul în 2019.
În general, noi, unii dintre ăștia care v-am votat în 2014 am înțeles cinismul cerut de funcție și lungile dvs. tăceri… sunt sigur că o să înțelegeți și tăcerea noastră la urne, anul viitor – sau zgomotul făcut și votul pentru un alt candidat.

DE CE MERG LA VOT AZI?
Azi va fi palpitant, pentru că or să iasă armata și biserica. Toți vorbesc despre BOR și cum va mobiliza lumea la slujbă, dar au uitat de cei în uniformă, care se automobilizează. Bun.
Să recapitulăm de ce eu, unul, nu vreau un al IV-lea Reich homosexual și nu vreau Gaystapo, iar pentru asta sunt gata să mă bat oricând și oricât:
• Doamna lesbiană Masha Gessen se dă în fapt: „Lupta pentru legalizarea căsătoriei gay presupune în general să minţim în legătură cu ce vom face cu căsătoria odată ce aceasta ne va fi permisă – fiindcă minţim atunci când spunem că instituţia căsătoriei nu se va schimba. Se va schimba și părerea mea este că aceasta nici nu ar trebui să existe.”
https://www.youtube.com/watch?v=qAxdaZ6EveM
• Celebrul cuplu gay Dolce&Gabbana spune că singura familie posibilă e cea tradițională și copiii nu ar trebui crescuți de cupluri same-sex. Toată planeta LGBT le-a sărit în cap și le-a boicotat produsele, în frunte cu Elton John. Interviul D&G a dispărut din toată presa centrală internațională. Doar revista italiană Panorama mai are textul complet.
https://www.cnsnews.com/…/gay-fashion-icons-dolce-gabbana-o…
https://www.panorama.it/…/dolce-gabbana-lunica-famiglia-que…
• Ludwig Lenz, un excepțional chirurg estetician evreu, lucra la Institutul pentru Cercetări Sexuale (Institut fur Sexual Wissenschaft) din Berlin, unde erau 40.000 de mărturii despre perversiunile sexuale ale liderilor naziști. Lenz spune că ”nici măcar 10% dintre oamenii care în 1933 au luat soarta Germaniei în mâinile lor nu erau normali sexual”. Mișcarea homosexuală a creat cămășile brune naziste, iar acestea au înființat partidul NSDAP, apărut într-un bar gay din Munchen. Ernst Rohm, prima mână dreaptă a lui Hitler era homosexual, ”ca și mulți alții la începuturile nazismului”, arată istoricul William Shirer în cartea sa ”Ascensiunea și căderea celui de-al III-lea Reich”.
• Majoritatea apropiaților lui Hitler erau homosexuali, de la șeful HitlerJugend (tineretul hitlerist) până la ministrul economiei, Hermann Goering, care se îmbrăca în fuste, își vopsea unghiile și se machia. Avocatul lui Hitler și paza lui de corp erau gay. Șefii lagărelor de concentrare erau gay. Faimosul vânător de naziști Elie Wiesel povestește despre responsabilul de la Auschwitz cu care a avut de-a face, că ”iubea băiețeii” și observă că ”exista un trafic considerabil de copii tineri, printre homosexualii de acolo”.
• Adolf Brand, fondatorul interbelic al primei publicații gay din Germania spunea că bărbații gay sunt baza statelor-națiune și o elită de războinici care trebuie să conducă. Sună cunoscut? Brand zice că homosexualii germani interbelici venerau cultul războinicilor din Grecia Antică și considerau că cei 300 de greci la Termopile erau 150 de cupluri gay, care i-au înfruntat eroic pe invadatorii perși.
• Cel mai popular lider politic austriac din ultimele două decenii era gay. Jorg Haider și-a dus partidele fondate la victorie și apoi s-a dus la moarte, într-un straniu accident de mașină, după ce paparazzi l-au fotografiat cum a petrecut într-un bar gay. Succesorul lui, Stefan Petzner a recunoscut că avea o relație cu șeful său.
• Martin Lee, autorul unui studiu despre neofascismul european, povestește despre Michael Kuhnen, lider neonazi din anii 80. ”Pentru el era ceva super-macho să fii nazist, să trăiești la limită, să aparții unei elite menite să facă istorie”. Kuhn le spunea ziariștilor că ”homosexualii sunt perfect echipați pentru misiunea noastră, ei nu sunt legați de soții, copii sau familie”. Liderul neonazist gay Michael Kuhnen a murit de SIDA, în 1991.
• În instanțele din SUA au fost și sunt numeroase procese cu mărturii ale copiilor crescuți de cupluri G&L. Martorii și-au trăit viața în mediul și cu părinți gay or lesbian. Ei descriu și analizează, detaliat și riguros, confuzia, toxicitatea și turpitudinea lumii G&L, care le-a marcat existența. Am studiat 3 dintre ele. Sunt testimoniale clare despre cât de dăunător este un asemenea mediu pentru dezvoltarea copilului, viitor adult. Ultimul link, cazul Lopez (crescut de 2 psihiatre lesbiene) include, la final (pag.21-26) un set de citate condensate ale adulților și copiilor care au făcut parte din ”familii” gay&lesbian.
https://www.scribd.com/…/2403…/Dawn-Stefanowicz-Amicus-Brief
https://www.scribd.com/doc…/240312276/B-N-Klein-Amicus-Brief
https://www.scribd.com/…/2…/Robert-Oscar-Lopez-Amicus-Brief…
Și un studiu comparativ despre copiii din famiiile normale și cele LGBT, rezumat aici:
https://www.focusonthefamily.com/…/regnerus-family-structur…

N. NACU, Berna

Tocmai am ieșit din Consultatul din Berna. Pentru un consulat mic, oamenii au venit la vot. Nu știu ce rezultat va ieși, însă este impresionantă mobilizarea românilor din această parte a Elveției – unde nu sunt foarte mulți români – și conștiința morală care i-a convins să vină astăzi aici. Unii au venit de la peste 100 de kilometri. Unii, chiar din Germania, pentru că erau aproape de frontieră.

Medici, cercetători, oameni de profesii și convingeri dintre cele diverse din această parte a Elveției și din vecinătatea ei au venit pentru a da, conform unui prieten chirurg din Berna, un vot de conștiință.

Acum am înțeles ce înseamnă, cu adevărat, că „se deosebesc duhurile”!

Ceea ce mă interpelează în chip radical nu va fi faptul că într-un viitor apropiat formele alternative de căsătorie vor face parte din spațiul cotidian. Nu aceasta! Ele, oricum, se vor instala dincolo de voința mea și a celor care partajează valorile în cred!

Mă interpelează faptul că, la un moment dat, nu voi mai avea dreptul să-mi spun punctul de vedere, potrivit conștiinței, înăuntrul unui spațiu de cercetare umanist.

Mă interpelează faptul că dacă-mi voi spune cu fermitate acest punct de vedere, voi fi interpelat de o serie de legi care au decis „ce” și „cum” trebuie să gândesc.

Mă interpelează faptul că aceste legi mă vor pedepsi pentru ceea ce poartă simplu numele de „delict de opinie”.

Nu voi mai vedea atunci nici un fel de diferență între marxismul agresiv din copilăria mea și neo-marxismul corectitudinii politice instaurat în numele democrației.

N. NACU
07.10.2018
Lausanne

Prodocens Media

De ce stau la COADĂ la VOT românii din LONDRA?
PENTRU CĂ TRĂIESC REALITATEA REEDUCĂRII COPIILOR!

Sectia de votare din Harrow Londra – Referendum 2018

 

Primim pe email de la Natalia Luchita, din Londra:

…sunt profund dezamagita de datele privind numarul de voturi de ieri. Profund!

Ieri in Londra a post un frig ingrozitor, si o ploaie rece a cazut toata ziua. Cu toate astea, cu cafeaua in mana, la ora noua eram la sectia de vot! Langa mine, mame cu cate doi copii de mana asteptau sa puna stampila. A trebuit sa votez intr-un alt oras, deci mers cu trenul, mers pe jos pana la vot, pe frig si ploaie. Si ca mine au venit multi…

Votul meu a fost un vot pentru DUMNEZEU… sa nu imi fie rusine ca port cruce la gat! Si sa nu ii fie rusine lui Dumnezeu cu mine!

Votul meu a fost un vot pentru LIBERTATE… libertatea de a fi eu, cu credinta mea, cu valorile mele, cu educatia mea… si toate acestea sa le pot trasmite mai departe.

Votul meu a fost un vot pentru a avea VOCE …Un vot  #farafrica… un vot DA! Fara frica ca cineva sa vina sa imi ia dreptul de a spune cu voce tare un ADEVAR!

Luton,UK – Referendum 2018

…acum cateva saptamani la locul de munca, intamplator am atins subiectul familiei. Pe coperta unei reviste de specialitate aparuse un copilas atat de frumos ca un inger, iar in spatele lui doi barbati. Da! Propaganda aceasta este peste tot! Inclusiv la locul de munca, unde suntem bombardati cu traininguri, inclusiv cu cerinte de a dona bani ONG-urilor LGBT’iste, si inclusiv in ziarele de specialitate, care nu au nimic cu familia, educatia sau altceva…

In soapta, la un colt, am spus ca eu cred ca doi tati nu pot inlocui o mama, si doua mame nu pot inlocui un tata, si ca un copil are sanse de a creste normal doar intr-o familie formata din tata si mama, bazandu-ma pe studii relevante pe acest subiect. Colegii mei, TOT IN SOAPTA, mi-au spus, ca ei cred ca mine, dar sa nu mai vorbesc nicioadata pe acest subiect pentru ca … le este FRICA… frica sa nu isi piarda job-ul, frica sa nu fie acuzati de homofobie, frica.. pana la urma de a nu se trezi cu un proces legal impotriva lor! DA FRICA! … oameni normali carora a ajuns sa le fie frica sa afirme un adevar in care cred!

Am ramas cu un gust amar in inima in acel moment… eu, copil al comunismului, cu strabunici deportati, crescuta de generatii care au rezistat comunismului, AM AJUNS SA TRAIESC IN PLIN COMUNISM… de alt fel, dar mai teribil! Am plans atunci.. de ciuda! Macar comunismul n-a intrat cu bocancii in burtile mamelor si nici in constiinta copiilor…

De data asta insa tinta sunt copii! Strica-le mintea de mici…si niciodata… niciodata nu isi mai revin.. Cine a studiat psihologia copilului si mai ales etapele de formare a creierul copiilor stie despre ce vorbesc…

Cred ca toti ati vazut acel clip cu Inchizitia pe care l-au facut opozantii referendumului –  e o realitate in curs de dezvoltare! Ei insisi o implementeaza!

VA VOR LUA TOTUL… TOTUL… inclusiv, sau in primul rand ce aveti mai sfant: propriii copii!

Ma doare sa vad atatea mame cu copii (vedete) impotriva normalitatii… pur si simplu, ma doare sufletul… nu inteleg, nu inteleg cum poate o mama sa scoata pe gura asemenea prostii… nu inteleg!
Ma doare sa vad barbati care nu se mai ridica pentru a-si apara familiile… ma doare!
Ma doare sa constat ca tanara generatie … e chiar atat de spalata pe creier de distractie, bani… si nihilism.

Ma astept ca dupa acest referendum – daca nu va trece (Doamne Fereste!)… sa fie bisericile goale: pentru ce sa te mai cununi, daca nu crezi in propria uniune dintre un barbat si femeie, pentru ce sa mai botezi un copil, daca nu crezi in familie, pentru ce, daca ti-a fost lene sa spui un DA lui Dumnezeu?

Dragilor, sa nu ii fie si lui Dumnezeu lene atunci cand veti avea nevoie de El… sa nu stea si El pe canapea, cand veti avea un necaz, o boala, un copil bolnav… Ca atunci, cand nu se mai poate face nimic, si nici spitalele, nici gradinitele, nici banii, nici distractia, nici vedestimul nu va pot ajuta… La El strigati! Dumnezeu este bun… dar sa nu intarzie la rugaciunea voastra … vorba vine, daca e obosit si si-a pus #boicot?!

Iesiti la VOT!

Citește mai multe opinii de Natalia Luchita

Video din Dublin:

Victor Roncea

Partea buna a lucrurilor: suntem 4.000.000! La cifra reala, de 12.000.000 de electori, Referendumul a trecut!

Diferenta dintre noi si Trump e ca in SUA exista conservatori. Lectia Referendumului: e necesar un Partid al Romanilor.

UDMR, cel mai antiromanesc partid din aceasta tara – dovada harta votului la Referendum – a devenit un etalon pentru toate partidele tradatoare ale Romaniei.

Duminică seara, la sediul Coaliției pentru Familie a avut loc declarația de presă a Comitetului de Inițiativă Cetățenească pentru Revizuirea Constituției. Președintele acestuia, Mihai Gheroghiu, a declarat:

E un vot copleșitor. E primul vot post-decembrist pentru mărturisirea credinței noastre, pentru apărarea civilizației creștine a Europei și a României, pentru apărarea unei valori fundamentale a acestei națiuni și a civilizației europene creștine.

Ce am trăit noi astăzi nu este un sondaj, o filă de hârtie care să fie pusă într-un dosar. Este un vot legal și constituțional care aruncă în talgerul agendei publice a României problema căsătoriei, chiar dacă nu am împlinit ținta noastră de 6 milioane. Și nu am împlinit-o pentru că ne-am confruntat cu o imensă mașinărie propagandinstică, anti-referendum, pro-boicot, de manipulare și dezinformare a cetățenilor români.

Această ură teribilă îndreptată împotriva creștinilor din această țară este un fenomen teribil care ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, să arate care este miza profundă a mărturisirii noastre creștine.

Să fim bucuroși pentru această zi. Comuniunea noastră și-a arătat puterea. Există o parte a acestui popor, de 4 milioane, care a fost activă, care a putut să treacă peste campania de dezinformare și s-a prezentat în fața tuturor românilor cu această opțiune. E o opțiune importantă de care trebuie să ținem seama și de care trebuie să țină seama toți factorii politici, constituționali și legislativi din această țară.

Sursa: StiriPentruViata

Avocat Ana Corina Săcrieru:

În ciuda faptului că a fost o campanie nu de 30 de zile, ci înjumătățită, iar boicotul a fost până în ultima clipă a acestei zile.

În ciuda faptului că mulți oameni nu au găsit secția de votare, nu au găsit afișul Autorității Electorale Permanente, iar de 48 de ore primim mărturii despre cum au fost oamenii împiedicați să voteze, totuși, atât de mult valorează căsătoria, copiii și mărturisirea de credință pentru cei 4 milioane de români, încât nu au putut fi manipulați și au dovedit că pentru prima dată în istoria recentă a acestei țări creștinii sunt o forță.

Prof. Dr. Pavel Chirilă:

Aș vrea să dau un sfat atât părinților care au fost astăzi la vot, cât și părinților care n-au fost: „Trebuie să ne crească vigilența în continuare, pentru că teoria gender va intra foarte repede în manualele școlare și atunci în mod sigur viitorul copiilor noștri se va schimba.

Noi am spus de mai multe ori că acest referendum nu este făcut atât pentru prezent, cât pentru viitorul generațiilor următoare.
Cei care am stat trei ani aici și am încercat să obținem constituțional definiția căsătoriei așa cum este bine nu părăsim barca aceasta și vom lucra în continuare pentru apărarea moralei creștine în această țară.

Dan Tănăsescu:

„Astăzi cetăţenii României ne-au arătat că drepturile persoanelor LGBT nu pot fi obiectul unor jocuri politice. Clasa politică trebuie să se reconecteze la cetăţenii pe care îi reprezintă. Semnalul transmis cu prilejul acestui referendum este unul de susţinere faţă de minorităţile sexuale şi de gen, ale căror probleme reale trebuie adresate de urgenţă. România este obligată să ofere o formă cuplurilor de acelaşi, legalizarea parteneriatul civil devenind o prioritate imediată”, a declarat Robert Raţiu, preşedinte MozaiQ.

Cosmin Smaranda: Ptiuuu! Fir-ai tu să fii  de creştinopat intolerant!

Cristina Popescu:

Revizuirea Constituției nu a reușit, prezența cetățenilor la vot fiind una redusă – 20%.

Asta nu înseamnă că românii doresc gay-marriage -scorul prognozat de 90% in favoarea căsătoriei bărbat-femeie se poate extrapola în linii mari la nivel național- dar înseamnă că referendumul a fost un eșec.

Deși ar fi multe de zis, acest eșec trebuie internalizat și digerat pentru a obține o radiografie corectă.

Aș puncta, acum, doar câteva idei: deși au avut și ele un rol important, acțiunile opozanților de a asocia referendumul cu Dragnea sau intoxicările și fentele puse în circulație în legătură cu întrebarea supusă aprobării ori isteria fraudei la vot nu au fost, din punctul meu de vedere, cauzele majore ale eșecului.
Chiar dacă au fost mijloace frauduloase de comunicare, ele intră în logica unei campanii în care partea interesată urmărește un anumit obiectiv și sunt permise câtă vreme nu se săvărșește vreun delict: la război ca la război.

De asemenea, nu se poate pune eșecul pe seama abuliei partidelor politice: când se pornește la drum cu un demers cetățenesc, inițiatorii trebuie să se aștepte și la posibilitatea ca partidele să nu considere că acel demers este și miza lor; bun, va fi un moment al adevărului, dar trebuie să fie pregătiți și pentru această ipoteză.

Cauzele majore sunt altele (cred eu):

În primul rând, deși nu sunt de acord cu gay marriage, românii nu au avut sentimentul urgenței acestei probleme. Atenție, nu discut de (in)utilitatea revizuirii, ci despre faptul că nu a existat sentimentul vreunui pericol, al unei necesități stringente, al unei amenințări.

Evident, unii știm că atunci când pericolul va fi devenit fățiș, fie va fi prea târziu pentru acțiune, fie deja mulți vor fi prea anesteziați de reeducare; acest tip de rău lucrează insidios.

Și ajungem la punctul doi: pentru a face lumea conștientă de miză, e nevoie de organizare și infrastructură de comunicare a zonei conservatoare, capabile să transmită mesaje pe scară largă în societate; până să viseze la partide politice relevante electoral, conservatorii ar trebui să se organizeze la nivel de societate civilă, să creeze asociații, să țină școli de vară, conferințe, rețele de voluntari, să construiască site-uri cu vizibilitate mare, edituri; să facă munca de educație asiduă și constantă în societate; să coopereze și să se coordoneze cu actorii instituționalizați (Biserică, culte); să treacă prin șlefuirea adaptării la colaborarea între grupuri cu unele poziții diferite dar care pot trage într-o singură direcție pe diferite aspecte punctuale etc.

Câtă vreme nu avem capacitatea de a ne transmite mesajul către straturile profunde ale societății și la nivel general, iar nu limitat la câteva segmente active, micuța mișcare conservatoare autohtonă nu poate deveni relevantă.

Poate acesta să fie momentul nașterii unui nucleu al viitoare mișcări conservatoare.
S-au legat prietenii și s-au consolidat rețele informale în perioada asta. E păcat să nu fie exploatate.

Până nu își cultivă mesajul acolo unde adversarii deja reeducă prin propriile rețele ONG și prin influență în media și stat, conservatorii nu pot spera la un partid.

O remarcă, așa cum s-a văzut din exterior: inițiativa a fost gândită destul de bine tactic vorbind, la început, pentru că a vizat organizarea referendumului odată cu alegerile parlamentare din 2016. Lebăda neagră a fost impracticabilitatea Legii 3/2000 și necesitatea modificării ei, ceea ce a dejucat strategia.

Acum, în aceste condiții de amânare, erau două șanse (nu mă refer la varianta implicării partidelor în campanie): fie varianta oportunistă – încurajarea ducerii referendumului odată cu europarlamentarele (unde s-au pierdut doi ani în amânări mai mergeau 7 luni); fie calea mai grea – transformarea celor doi ani de răgaz oferiți de amânările perpetue ale revizuirii în doi ani de campanie de informare; ceea ce nu s-a putut face în cele două săptămâni dinaintea votului se putea încerca în doi ani – și nu mă refer aici la conducerea CpF, ci la toți cei care au susținut/sprijinit/s-au asociat la acest proiect.

Lucrul bun? Am avut ocazia să vedem dându-și jos măștile pe majoritatea acoperiților „dreptei” din zona civic-intelectuală sau publicistică. Am verificat și noi, încă o dată, cum arată „Trădarea cărturarilor”, ca să citez titlul unei cărți. Îi putem da la o parte de acum.
Dar am văzut și câțiva „drepți” printre intelectuali, care au salvat prestigiul breslei riscând-ul pe al lor. Și un politician care a părăsit un partid pentru asta. Și un regizor cunoscut, care cred că a riscat foarte mult pentru cineva din branșa aia.

Acestea fiind spuse și cu speranța coagulării unei structuri civice conservatoare cu acest prilej (eșecurile pot demobiliza dar uneori pot și mobiliza), să urăm bun venit războiului cultural și în România.

Citește mai multe opinii de Cristina Popescu

Dan Borș

În 2016, prezența la vot a fost de 40%. Acum toate partidele, dar mai ales PSD și PNL au sabotat referendumul. Au vândut meciul, cum s-ar spune. USR a fost clar pe contra și s-a mobilizat extraordinar pentru un boicot împreună cu organizațiile din Rețeaua Deschisă (dar și cea conspirată, inclusiv în sistem) a lui Soros (SON). Șeful formal al statului a sfidat inițiativa cetățească și a stat ascuns ca un laș ce este, până la venirea serii. Apoi s-a dus la vot, aproape de închiderea urnelor. Asta-l face și mai vinovat. Nu a putut fi curajos până la capăt.
Acum, au venit la vot aproximativ 20% din numărul celor înscriși pe liste. Cam 3,7 milioane de oameni, deci jumătate din cei care, așa cum am vazut în 2016, se implică civic, prin participare la vot. Vreau să spun că aceste 3,7 milioane de oameni înseamnă enorm în ecuația politică. Pentru că sunt cei activi civic, cei ce simt românește, cei ce înțeleg destul ca să priceapă pericolul globalizării marxiste. Masa asta încăpățânată este o forță extraordinară. Pe ăștia nu i-a prostit propaganda antiromânească, antinațională și internaționalistă. Ăștia nu sunt votanți PSD. Simpatizanții PSD și PNL au stat acasă, ca și mulți alții îndoctrinați de noul marxism dizolvant.
Înfrângerea de azi este totuși o mare victorie. Știm câți suntem. Știm că în fibra noatră a românilor mai este ceva bun, sănătos și puternic. Că în Sodoma și Gomora nu mai existau 10 drepți…
Nu suntem pierduți. Ba chiar suntem salvați. Avem pe ce construi. Avem o forță ferm motivată să lupte contra curentului antiromânesc.
Și marele merit al coagulării acestei forțe este al Bisericii Ortodoxe Române. Biserica s-a arătat că este vie și activă. Chiar dacă o mare masă de ortodocși declarați și-au trădat Biserica, tot e o victorie. Nici o organizație politică sau civica nu poate măcar visa că are acum sprijinul a 50% din numărul celor ce sunt activi civic. Ei bine, Biserica are. Are aproape 4 milioane de români ce cred în valorile tradiționale ale românilor. Comparativ PSD are doar 500.000 de înregimentați iar restul nici că mai contează.
Deci, să zâmbim! Să vedem partea plină a paharului.
Suntem destui ca să-i spulberăm pe toți. Să-i trimitem în viitor la coșul de gunoi al istoriei.
Rămâne să vedem cum ne putem organiza, ca să le dăm fiori și să facem din această înfrângere onorabilă o mare victorie.
Până la urmă ar trebui să le mulțumim că ne-au dat posibilitatea să ne numărăm, să ne știm potențialul.

Mihai Eminescu – Romanul Absolut

Selectie: Ziaristi Online

Info din 2012:

Cifrele absurdului: Cum pot vota 18 milioane de români dacă numai 15 milioane au buletin?

Datele pe care Direcţia de Evidenţă a Populaţiei le-a transmis Autorităţii Electorale Permanente indică faptul că pe listele electorale permanente erau înscrişi la 30. 03. 2012 un număr de 18.330.595 alegători (adică cetăţeni cu drept de vot).

Situaţia este destul de bizară pentru că datele recensământului arată cu totul altceva, anume că populaţia a scăzut puternic.

Sigur, se poate presupune că cei care au plecat în străinătate au rămas înscrişi pe listele electorale. Dar scăderea populaţiei este importantă din cel puţin două puncte de vedere: numărul consilierilor locali este stabilit în funcţie de numărul populaţiei. Dacă populaţia scade, numărul consilierilor va fi mai mic, dacă creşte, invers. Apoi, un candidat independent trebuie să adune semnături de la 2% din populaţia localităţii pentru a se înscrie în cursă. Dacă populaţia este mai mare, are nevoie de mai multe semnături. Dacă e mai mică, de mai puţine.

Iată cum este la Bucureşti: numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale este de 1.812.086; datele provizorii ale recensământului arată că numărul populaţiei cu domiciuliu stabil (inclusiv cei sub 18 ani care nu au drept de vot) este, în Capitală, de 1.667.985.

Adică în Bucureşti sunt mai mulţi oameni pe listele electorale decât persoanele cu domiciliul stabil, singurele care au drept de vot.

Datele Direcţiei de Evidenţă a Populaţiei, pe lângă cifra de 18,3 milioane de cetăţeni înscrişi pe listele electorale (drept urmare, cu dreptul de a vota), relevă şi o altă cifră pe cei care de la autoritatea electorală permanentă nu au ştiut să şi-o explice, anume că din cei 18 milioane de cetăţeni, doar 15,6 milioane (mai precis 15.640.037) au cărţi de identitate. În mod practic, doar cei cu carte de identitate votează. Până la urmă câţi cetăţeni români au drept de vot : 15,6 milioane sau 18,3 milioane ?

Sursa: Ziarul Financiar