Referendum pentru familie. Academicianul Ilie Bădescu: „La Referendum apărăm nu numai taina căsătoriei, ci însăși viața. În plus, prevenim anarhizarea României” – INTERVIU
Profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, directorul Insitututul de Sociologie „Dimitrie Gusti”, refondator al școlii sociologice românești și important autor aplecat asupra conceptelor de geopolitică și noologie, ne oferă opinia sa de mirean despre Referendumul pentru Căsătorie din 6 și 7 octombrie
-Domnule profesor, intru direct în subiectul zilei și al anului: Este amenințată căsătoria? Se justifică Referendumul?
Academicianul Ilie Bădescu: Da, iată cele două întrebări cheie pentru a lămuri necesitatea unei precizări normative referitoare la definirea căsătoriei ca fiind instituția bazată pe legătura liberconsimțită dintre un bărbat și o femeie. Dacă această instituție nu este amenințată, atunci imperativul ocrotirii ei prin norma legii fundamentale nu se justifică. Însă căsătoria dintre un bărbat și o femeie este amenințată printr-un asalt care atinge vârsta de 200 de ani a ideologiilor antifamiliste și parafamiliste, care toate lovesc în instituția căsătoriei dintre un bărbat și o femeie ca fiind calea de acces la progenie și la părinție. Strategia acestor atacuri este vicleană, fiindcă atacul a îmbrăcat forma unei opoziții false dintre persoanele cu altă orientare a intimității, pe care legiferarea căsătoriei nu-i afectează, și persoanele care susțin normativizarea constituțională a căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Aceasta este o falsă opoziție fiindcă legalizarea explicită a acestei căsătorii nu neagă nimic, ci doar afirmă, precizează, explicitează. Dovadă sunt cele două articole din Constituție, 26 și 48, care îi protejează și pe unii și pe alții, doar că articolul 48 este imprecis și pentru a rezista asalturilor ideologiilor antifamiliste, se cere o definiție clară, ne-echivocă a instituției căsătoriei.
Dacă am admite această falsă opoziție, am aluneca într-o cecitate fiindcă am pierde puterea de a privi mai adânc la actorii și procesul real al producției acestor ideologii antifamiliste și parafamiliste. Este suficient să ne amintim că acest experimentalism antifamilist s-a derulat în Ungaria lui Bela Kuhn sub coordonarea lui G. Lukacs, care era comisar pentru cultură în guvernul bolșevic al acestuia. În viziunea bolșevicilor, familia tradițională exploatează femeiea și în corelație cu ordinea patriarhală ea generează capitalism. Ca urmare, o asemenea familie trebuie distrusă în cadrul revoluției comuniste mondiale. G. Lukacs se întreba, explicit, la fondarea Institutului pentru studii sociale în 1923 la Frankfurt: „Cine ne va salva de civilizația occidentală?” A. Gramsci subliniase că „atâta timp cât muncitorii vor avea un suflet creștin, ei nu vor răspunde apelurilor revoluționare” (Lynid, p 14). Prin urmare ținta acestor ideologii ale asaltului împotriva familiei tradiționale și a căsătoriei heterosexuale este una adâncă: civilizația europeană de substrat iudeo-creștin. Să explicăm mai din profunzime și mai aplicat fiindcă spațiul nu ne permite să examinăm întregul tablou al chestiunii.
-Cum definiți acest asalt al ideologiilor anti și parafamiliste, după cum le denumiți Dvs.?
-Noile ideologii parafamiliale maimuțăresc familia și sentimentele legate de ea. Toate stările așezate care compun rânduiala familiei devin, prin aceste ideologii, ipotetice, chiar arbitrare. Grija naturală a femeii pentru familie este denumită comportare genizată, ca și cum asumarea genului ar fi o chestiune artificială, ba chiar negativă fiindcă ar obliga femeia să se ignore pe sine (sinele ei însuși, iată, devine ipotetic) și, genizându-se, adică, intrând în rolul de femeie, să se comporte ca femeie. A fi femeie nu mai ține de sinele ei profund, ci este socotit un comportament genizat, adică un fel de constrângere derivată din rolul de femeie.
Comportamentul feminin nu mai este socotit natural, genuin ci rezultat al genizării, autoimpusă prin adoptarea rolului de femeie ori impusă ca un efect al dominației masculine. Altminteri, femeia n-are de ce să se simtă și să se comporte ca și cum ar fi femeie, fiindcă în această interpretare genul este un construct social. În viziunea ideologiei despre gen ca fiind un construct social bărbații în competiția lor pe piața muncii ar fi recurs la manipularea genului folosind, între altele, în mod viclean, cultul „adevăratei feminități”, care ar consta în propagarea masculină a ideii și deci a modelului patriarhal al femeii al cărei statut se reduce la „reproducere, îngrijirea copiilor și munca domestică”. Prin urmare, nașterea de copii nu este rodul unei vocații, ci efectul vicleniei bărbaților, iar îngrijirea copiilor nu izvorăște din dragostea maternă, ci din același viclean cult al „adevăratei feminități”.
Această interpretare derivă desigur dintr-o ideologie pe care specialiștii o raportează fie la mai vechea doctrină socialistă ori la cea de tip liberal postmodern, încadrabile amândouă în formele excesive ale feminismului. În toate aceste variante, trebuie precizat că asemenea viziuni nu-și au rădăcinile în feminitate, ci în diverse ideologii asupra feminității, pe care interesele antifamiliste de felurite sorginți le propagă apoi în numele unei false libertăți feminine sau de gen.
Încet, încet se strecoară ideea eronată că libertatea femeii nu este înlăuntrul familiei ci în afara ei și acesta este motivul pentru care familia constituită prin căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie trebuie ocrotită în legea fundamentală a unei societăți.
Altfel căsătoria „naturală” nu se poate apăra de asaltul ideologiilor antifamiliste sau parafamiliste, care susțin toate teza caracterului demodat al familiei monogame, a naturii „arhaice” a codului familiei heterosexuale, a irelevanței religiei în chestiune, ca și cum între credință și familie ar trebui ridicat un zid de netrecut. Ideologiile antifamiliste și parafamiliste au fost abil așezate la adăpostul unor teorii și orientări feministe, care au ceva în comun: îndemnul la revolta împotriva familiei monogame compusă dintr-un bărbat și o femeie prin căsătorie liber consimțită pe care o alocă „patriarhatului” astfel că războiul devine unul total, îndreptat împotriva culturii tradiționale și contra învățăturilor scripturistice, a tuturor învățăturilor revelate. În mod explicit, în Europa, ținta este fundamentul iudeo-creștin al civilizației de tip european, care este un obstacol în calea Melting-potului globalist.
-În acest sens, cum interpretați chemarea la Referendum a Patriarhul României, PF Daniel – „Să spunem DA familiei binecuvântate de Dumnezeu”?
-Chemarea la Referendum este o chemare defensivă. O variantă radicală a asaltului ideologic contra familiei monogame hereosexuale propune noțiunea „reprimării de gen” și susține că factorul acestui tip de opresiune ar fi chiar heterosexismul. Nașterea de copii și îngrijirea copiilor sunt, în această viziune, expresia reprimării de gen, adică a reproducerii dominației masculine asupra femeii. După cum se vede totul este răsturnat, anarhizat și această anarhie în gândire aduce după sine, cum ne învață A. Comte, anarhie socială și deci dezordine totală. Așadar, pentru România, Referendumul pentru Căsătorie este, iată, și un instrument de prevenire a acestui tip de anarhie, primejdios pentru ordinea socială în ansamblul ei.
Prin urmare, chemarea la Referendum este o chemare defensivă, la apărare de primejdia anarhizării gândirii care devine astfel antecamera anarhiei instituționale. Referendumul este, în esența lui, defensiv, nu ofensiv, susține ceva, nu atacă, apără, nu agresează. Ca atare, Referendumul este un imperativ civilizațional, întru apărarea firescului și a ordinii sociale așa cum a fost lăsată de Dumnezeu. În acest sens, așa este, cum spune Părintele Patriarh: este un demers de apărare a Sfinte Taine a Căsătoriei, prin care se continuă binecuvântata lucrare a lui Dumnezeu pe pământ. În fapt, cei care se împotrivesc Referendumului atentează direct la acestă Sfântă Taină și la rezultatul ei minunat, copiii, viața. Să o apărăm!
A consemnat Victor Roncea
Sursa: Evenimentul Zilei
Prof. Ilie Bădescu: Referendumul e o mărturisire
Când 3 milioane de români strigă se presupune că alți măcar șase milioane aud. Cu toate acestea chemarea are o rază de audiție publică ceva mai scurtă, conform sondajului sociologic efectuat de CURS.
Acesta a stabilit că cei ce își declară participarea la referendum ating o cifră între 6-7 milioane, ceea ce înseamnă că fiecare dintre cei 3 milioane a fost auzit de ceva mai mult decât de încă o persoană. Desigur că cei care strigă sunt cei ce se aud și-n veacul de-acum și-n cel de apoi, cum sună versurile așa de frumoase ale lui Eminescu („auzi, departe strigă slabii/ și asupriții către noi/ e glasul blândei Basarabii/ ajunsă-n veacul de apoi” *).
Prezența la referendumul pentru familie este adeverirea conștientizării celor care cred că lumea nu este alandala, că oamenii trăiesc în stări așezate, în cea mai cuprinzătoare formă de comunitate omenească, constituită din părinți și copii, din afini (soți și soții), din frați și surori de consângenie.
Chemarea celor 3 milioane către alte 15 milioane la un referendum pentru familie este confirmarea nu numai că lumea prețuiește familia ci și că poporul cere legiuitorului să stipuleze în legea fundamentală funcționarea instituției prin care dreptul universal la legătura liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, ca soț și soție, este garantat tuturora, fără de nici o excepție, fără a deveni obligație pentru cei ce-o refuză.
Instituția care garantează accesul tuturora, fără de nici o excepție, la unirea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, este căsătoria. Altfel spus, Referendumul pentru familie cere legiuitorului să menționeze căsătoria ca fiind instituția universală care ocrotește acea relație dintre un bărbat și o femeie care face posibile părinția, și progenia, adică nașterea de copii și frăția lor. Referendumul cere legiuitorului să așeze căsătoria dintre un bărbat și o femeie între instituțiile fundamentale ale societîții și s-o ocrotească.
Să sintetizăm, așadar: căsătoria este instituția prin care bărbatul și femeia (oricare bărbat și oricare femeie) au dreptul să-și unească viețile pentru a deveni afini, adică soț și soție, și părinți de copii, mijlocind astfel manifestarea celorlalte două trăsături care completează forma comunitară universală de existență numită familie și anume progenia și frăția. Fără cele patru stări, unitatea în trup și suflet a bărbatului cu femeia, părinția, progenia și frăția, societatea își pierde structura nucleară, puterea asupra veacului și bucuria responsabilității asupra locului și a timpului care i-au fost dăruite de Dumnezeu cu petecul de cer sub care sălășluiește în veac.
Chemarea la referendum este chemarea la recunoașterea a patru drepturi universale ale omului
Chemarea la referendum este chemarea la o recunoaștere și o confirmare, recunoașterea și confirmarea dreptului universal al tuturor bărbaților și al tuturor femeilor de a-și uni viețile printr-o legătură specială dintre un bărbat și o femeie pentru a deveni soț și soție, mamă și tată, adică părinți de copii născuți din trupul, sângele și sufletul mamei lor.
Fiind o instituție universală, căsătoria dintre un bărbat și o femeie permite transfigurarea afinității dintre aceștia în progenie, adică în rod de copii și astfel devine posibilă și activă părinția, filiația și frăția. Fiindcă este o instituție universal umană și deci un drept universal, căsătoria trebuie recunoscută și garantată în și prin legea fundamentală a societății pentru a fi ocrotită.
Drepturile universale trebuie ocrotite în legea fundamentală a oricărei societăți pentru a fi siguri că nimeni și nimic nu le vor știrbi. Drepturile universale nu au natură constrângătoare și ca atare oricine poate refuza să se folosească de ele, dar pentru ca refuzul folosinței unui drept să nu se transforme în contestarea lui, legea trebuie să le consfințească prin atributul lor de drept și prin cel de universalitate. Desigur că orice drept odată folosit atrage după sine obligații legate de folosința lui în așa fel încât să fie preîntâmpinate deopotrivă folosințele eronate care aduc știrbiri dreptului însuși. Însă obligația decurge din decizia de liberă folosință a unui drept și nu se poate substitui dreptului însuși.
Instituția căsătoriei este cadrul de realizare, de împlinire a acelui drept universal, prin care un bărbat și o femeie decid să-și unească viețile, devenind una în trup și în suflet, pentru a dobândi acces la celelalte două drepturi universale ale omului, părinția și progenia, cea care face posibilă realizarea celui de-al patrulea drept universal al omului, filiația, adică dreptul oricui de a fi și a se considera fiul sau fiica mamei și tatălui lor. Când în unele societăți, dreptul filiației este știrbit, cum s-a putut vedea din cazurile comentate în presă, mai ales pentru unele societăți nordice, ne dăm seama cât de însemnată este ocrotirea acestui al patrulea drept universal, filiația, posibil numai prin instituția căsătoriei. Întrucât instituția căsătoriei dintre un bărbat și o femeie este singura formă universală care poate garanta accesul și deci realizarea celor patru drepturi universale ale omului, ea trebuie definită clar în legea fundamentală a societății și ocrotită la acest nivel, adică la scara drepturilor și normelor constituționale.
Veniți la referendum căci nu știrbiți nimic și pe nimeni, ci mărturisiți pentru toți
Veniți la referendum pentru a confirma că vă pasă de drepturile voastre universale și că luptați cu arma democratică a refrendumului pentru ocrotirea lor. Referendumul pentru familie nu încalcă alte drepturi, precum ar fi dreptul de a refuza căsătoria și deci de a asculta de o altă orientare a intimității personale. Există, desigur, forme incomplete de comunitate familială și acestea nu sunt știrbite de referendum fiindcă în articolul 26, aliniatele 1 și 2 din Constituție se spune expres că și aceste forme sunt ocrtotite de Constituție. Iată conținutul articolului 26: (1) „Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată” și (2) „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.
Prin urmare ocrotirea liberei orientări a intimității este consfințită în căsătorie. Cu atât mai mult se cere consfințită și clar definită acea orientare a inimității destinată rodului de prunci pe lume, adică tocmai căsătoria dintre un bărbat și o femeie.
Referendumul pentru căsătorie și familie vine să completeze drepturile în Constituție nu să le știrbească pe cele deja prevăzute.
Fiind nutrit de imperativul completitudinii drepturilor universale ale omului, referendumul este profundamente moral, democratic și ocrotitor.
Participarea la referendum este o formă de conștiință mărturisitoare, este mărturisirea care confirmă nu infirmă. Este o atitudine nobilă și frumoasă, ocrotitoare mai ales cu cei mai fragili de pe lume, cu mama și pruncuțul ei.
Pe aceștia îi mărturisim participând la referendum.
Profesorul Ilie Bădescu este director al Institutului de Sociologie al Academiei Române.
Sursa: România liberă
Preluare: Ziaristi Online
(*) În titlu am adaptat versurile lui Eminescu la situația de azi
Video: EDIȚIE SPECIALĂ: De ce votăm DA
Invitați: Prof. Dr. Ilie Bădescu, Directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române; Conf. Dr. Paula Popoiu, Directorul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București; Pr. Prof. Dr. Stelian Tofană, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj; Pr. Ionuț Corduneanu, Vicar Administrativ Patriarhal; Ciprian Olinici, Consilier Patriarhal #SpuneDApentruFamiliaTa 6 – 7 octombrie
