Colegiul CNSAS se autosesizeaza sau trebuie tras la raspundere in corpore?
Recidivistul din organul GDS, revista 22, se afla deja la a treia campanie de falsificare a realitatii folosindu-se de documente din arhiva fostei Securitati, interpretate cel putin neprofesionist, dar mai degraba dupa ureche, cu rea vointa, dupa cum ii sufla scribuletului comanditarii actiunii. Colegiul CNSAS se autosesizeaza sau trebuie tras la raspundere in corpore pentru permiterea unor asemenea aberatii care mustesc de “ura de clasa”?!
Dl. Ioan Aurel Pop nu a fost nici informator nici colaborator al Securitatii, dupa cum incearca sa-l defaimeze micii executati ai mai cunoscutilor denigratori ai Istoriei Romaniei, L. Boia si G. Liiceanu. Documentele vorbesc de la sine si desfiinteaza din start campania lansata cu ura, am putea spune, impotriva noului presedinte al Academiei Romane. Fantomele bolsevicilor care bagau oamenii in puscarii in anii ’50 pe baza unor anonime sau a asa-numitelor demascari au reusit sa se reincarneze si sa evolueze cu brio in publicistica de “stango-dreapta” a “comunistilor-anticomunisti” din Romania, respectiv revista 22, organul de presa al GDS. O noua insailare de documente interpretate rau voitor si afirmatii fara acoperire din seria cu care ne-a obisnuit deja impostorul CNSAS Madalin Hodor 1 (care isi aroga in fals calitate de “cercetator superior” al institutiei bantuite) a aparut pe piata cu o tinta clara: istoricul Ioan Aurel Pop. Victimele colaterale si distinsul academician ar trebui sa-si faca dreptate, dupa parerea mea, in instanta. Lista prezentata de organul GDS si diseminata rapid in Retea este, de fapt, o banala lista de persoane intrate in atentia organelor Securitatii ca posibile candidate la colaborare. Fractura de logica a denigratorilor de serviciu izbeste de la inceput orice om normal. Chiar din primul document prezentat reise mai mult decat clar ca Lista “colaboratorilor” urmeaza sa fie trimisa spre aprobare CPEx. Conform unei Hotarari a CPEx al PCR nici un membru de partid nu putea fi racolat spre a deveni informator fara acest accept al “organelor superioare de partid si de stat”, care, in ultimii ani ai regimului, pe fondul luptelor interne dintre Partid si Securitate, nici nu se mai dadea, decat in cazuri rare. Logica ne spune clar: daca urma sa se solicite aprobarea Partidul pentru ca respectivii sa devina, eventual, colaboratori, este evident ca acestia nu erau inca, la data intocmirii listei, in nici un mod concret, … colaboratori! Mai mult, acelasi document ne spune ca 174 din acestia nu erau in legatura (cu vreun ofiter) sau/si nu aveau nici macar introduse datele minime de identificare. Ce colaborator e acela care nu are nici macar datele din buletin pe fisa? De asemenea, ce nume de colaboratori/informatori/agenti acoperiti se dadeau in clar vreodata, din nou o sfidare a logicii si a oricaror norme interne ale Securitatii? Documentul incheie la fel de clar pentru orice om fara o agenda secreta si murdara, ca in cazul de fata: in caz contrar, spune ofiterul responsabil, “elementele in cauza vor fi scoase din evidenta”. Ce mai putem adauga? Ah, da: chiar CNSAS a dat o Adeverinta de necolaborare a dlui Ioan Aurel Pop cu Securitatea. Personal cunosc si alte persoane din “lista” care nu numai ca au Adeverinte CNSAS ca nu au colaborat cu Securitate (ca politie politica sau orice altceva) dar au dosare de urmariti ca fiind periculosi si cu actiuni si afirmatii impotriva “oranduirii socialiste”.
PS: Atrag atentia si asupra unor alte atacuri perfide la adresa istoricului, in care acesta este portretizat ba “national-comunist” ba altcumva, conform etichetelor – de asemenea de tip bolsevic – puse in circulatie de “comunistii-anticomunisti”. Absolut penibil. Orice om de bun simt, orice intelectual roman, nu se poate simti decat scarbit de aceste atacuri jenante devenite totodata si plictisitoare. Se vede ca Soros le-a mai taiat din finantari si atunci au trecut, vrand-nevrand, la munca manuala.
Nota: 1. În ceea ce priveşte interjecţiile Hodor-bodor, intalnltă prin Bucovina, şi hondron-bondron, inregistrată de August Scriban care insă nu precizează aria de circulaţie, credem că ele reprezintă o dezvoltare pe teren românesc, prin schimbarea valorii gramaticale, a maghiarului handra-bandra, datorită rezonanţei acestui cuvint, adeseori neînţeles de ascultător. Ca formă, hodor-bodor se apropie şi de
maghiarul hadari-badari – “vorbărie” – atestat in dicţionarul citat al lui Szinny.
(…)
Cel mai recent dicţionar istoric şi etimologic al limbii maghiare, “A maghiar nyelv torteneti-etimologiai szotara” inregistrează substantivul handabanda cu varianta dialectală handra-bandra, insemnand “lăudăroşenie, neseriozitate, nechibzuinţă”. In maghiara din Transilvania este atestat şi adjectivul handra-bandra cu sensul de “fluşturatic, năuc, zăpăcit”.
(EUGENlA DIMA şi DOlNA COBEŢ, Note lexicale şi etimologice – http://www.alil.ro/…/05/Note-lexicale-%C5%9Fi-etimologice1.… / Anuar de lingvistică şi istorie literară, Tom XXVI · 1977-1978 / http://www.alil.ro/?p=430 / Institutul de Filologie Romana – A. Philippide / Academia Româna)
“Influentarea diasporei” la o bere la Varna
Profesorul Ioan Aurel Pop este acuzat ca ar fi fost “colaborator al Securitatii” pentru “influentarea diasporei”… Dar aflu de pe pagina distinsului intelectual Alex Stefanescu ca dl. Ioan Aurel Pop a fost lasat sa calatoreasca in perioada regimului comunist doar in trei tari din “lagarul socialist”. Cam ce “diaspora” putea influenta dupa o vizita turistica la… Varna? Dar ce ziceti de alti mari disidenti, care nu au intampinat deloc aceasta problema, demna doar de un adevarat “colaborator al Securitatii”. De exemplu, dl. G. Liiceanu, pe langa faptul ca a fost de doua ori (!) la bursa in RFG a mai petrecut si un revelion la Paris, ca orice biet roman oropsit de regimul ceausist. Cu cine? Cu dl. A. Plesu. Venit cu masina personala. Si cu familia! O dovada de maxima incredere pentru un atare rezistent anticomunist. In decembrie 1989, cei doi au fondat GDS, a carui revista de agitatie si propaganda il maculeaza acum pe presedintele Academiei Romane. GDS a fost creat in oglinda cu FSN, la indrumarea lui Silviu Brucan, care s-a adapostit conspirat impreuna cu Ion Iliescu, in acele zile ale “revolutiei”, intr-o casa din strada Paris, la dl. Ascanio Damian, o personalitate complexa cu radacini in sistemul comunist si, cel mai probabil, mai mult decat atat. Intamplator vecinul si chiar cumnatul aceluiasi domn disident…
Mai este o doamna, careia mi-e rusine mie de nerusinarea ei ca sa-i mai scriu numele, care dupa ce a facut turul Statelor Unite ale Americii nu s-a mai putut opri si a continuat cu turul… Lumii. Da, al planetei Pamant. La propriu. Si toate elucubratiile ei despre marile si oceanele in care s-a imbaiat si suta de orase ale lumii prin care a trecut le-a silabisit intr-o carte aparuta, cum altfel?, la Editura Sport-Turism (*). Turism facea. Sportul ei preferat il banuiti, poate… Azi e mare “anti-comunista” si desigur “necolaboratoare” a Securitatii, la fel ca si cei doi mari “rezistenti” prin… cultura sau mancare, nu mai tin minte bine…
(*) Daca va intereseaza aventurile baroanelor intelectuale profitoare ale tuturor regimurilor gasiti produsul de vanzare la 2 lei (si 99 de bani) https://www.okazii.ro/…/ana-blandiana-orase-de-silabe-ed-sport-turism
(Nota Victor Roncea: Primul Dosar al Securitatii l-am tinut in mana dupa “Scandalul Berevoiesti”. Mai concret: primul sac de Dosare, Registre si Agende ale Securitatii. Apoi am citit o parte din Dosarul lui Andrei Plesu la acesta acasa, in 1991. De la Campania “Voci Curate in presa si societatea civila din Romania” sunt cercetator acreditat la CNSAS)
Materialul continuă cu demontările revoluționarului și cercetătorului Marius Mioc, cercetătorului arhivelor Securității Dan Andronic, la rândul lui cercetător acreditat CNSAS și ale jurnalistului Dan Tomozei, co-autor al Codului Deontologic al Jurnalistului elaborat de Convenția Organizațiilor de Media din România
UPDATE cu Reacțiile Profesorului Ioan Aurel Pop
Reacție 14 Aprilie 2018: Să fim condamnați la moarte!
Din afirmațiile unor formatori de opinie din România, înțeleg că aproape toți dintre aceia care am trăit înainte de 1989 și am fost maturi în acei ani odioși ar trebui să murim fizic sau spiritual, să ne plecăm veșnic și să ne facem neîncetat ,,nostra culpa”. Se poate și așa ! De exemplu, eu îmi cer scuze tuturor acuzatorilor mei fiindcă am ales deliberat să mă nasc în 1955, în loc să fi fost contemporan cu Alexandru cel Bun; fiindcă am făcut grădinița în trei limbi (română, maghiară, germană), deoarece așa prevedea ,,internaționalismul proletar”, în loc să-mi fi început copilăria la Londra, în engleză; fiindcă am “cerut insistent” să fiu făcut pionier, utecist și comunist, în loc să fi participat la rezistența anticomunistă, așa cum au făcut toți românii; fiindcă am terminat, ca șef de promoție, Liceul Teoretic nr.1 (,,Andrei Șaguna”) din Brașov, în loc să fi rămas repetent; fiindcă am ”optat” să fac armata cu termen redus, în loc să fi protestat contra militarismului; fiindcă am ales să fac facultatea la Cluj în loc să fi profitat de târgurile de oferte universitare de studii și să plec în SUA sau Germania; fiindcă am “cerut” profesorilor mei să mă facă șef de promoție la Universitatea din Cluj, în loc să fi rămas un student șters și anonim; fiindcă am insistat să fiu profesor, vreme de patru ani, la un liceu industrial de la periferia Clujului în loc să fi acceptat postul de cercetător la Oxford; fiindcă am fost membru de partid, ca să-mi pot face doctoratul, în loc să fi rămas, cu modestie, la nivel licență … Acești ,,fiindcă” ar putea continua, dar ar fi în zadar. Am fost și suntem (considerați), eu și contemporanii mei, pleiade de proști, inculți, semidocți, politruci, tarați de ideologia marxistă, autohtoniști, protocroniști și naționaliști. Prin urmare, astăzi suntem (priviți ca) adevărate pericole publice sau, dacă nu chiar așa, atunci complet inutili, relicve ale unei lumi revolute și blamate de istorie. Mă simt, ca și mare parte din generația mea, maculat de un ev comunist catastrofal, pe care și noi l-am construit din moment ce am trăit atunci, și mă aștept ca dl.Hodor, CNSAS, Revista 22 și alte instanțe (mai mult sau mai puțin morale) să ne ceară, spre a se face dreptate, condamnarea la moarte. (FB)
“Dacă autorul articolui calomniator din revista 22 este într-adevăr angajat la Consiliul Național de Cercetare a Arhivelor Securității, atunci nu cunoaște regulile propriei instituții”
Profesorul Ioan Aurel Pop a răspuns acestor speculații în cadrul unei intervenții telefonice la Realitatea TV. „Mi-am dat seama că această candidatură a mea la președinția Academiei Române a supărat pe mulți. La fel s-a întâmplat și când am candidat pentru poziția de rector și mă așteptam pentru că am o oarecare experiență de viață. Firește că acum a fost o mare stângăcie după părerea mea, pentru că dacă autorul acelui articol calomniator din revista 22 este într-adevăr angajat la Consiliul Național de Cercetare a Arhivelor Securității, atunci nu cunoaște regulile propriei instituții, pentru că această instituție mi-a dat un certificat de necolaborare, fără ca eu să fi solicitat, prin simplul fapt că eram director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția”, a precizat acad. Ioan Aurel Pop.
Totodată, Pop a negat că a călătorit în Occident. „În al doilea rând, nu cred că domnia sa nu cunoaște noțiunea de colaborator al Securității. Eu știu această noțiune de la persoane autorizate, pentru că Universitatea Babeș-Bolyai a dat un vicepreședinte al CSAS și cum se probează această „calitate”. Nu înțeleg cum un angajat al statului român poate face astfel de afirmații. Eu am arătat că nu am fost plecat niciodată înainte de 1989 la vreun congres sau la o conferință în Occident ca să pot influența diaspora”.
Ioan Aurel Pop pune acest atac pe seama poziției sale tranșante de susținător al valorilor românești. „Suntem într-o perioadă în care, din păcate, a apăra valorile naționale este un păcat, dar să nu uităm că suntem în anul Centenarului, să nu uită că Universitatea din Cluj 100 de ani de învățământ în limba română pe care l-au cerut înaintașii noștri încă din secolul al XVIII și pe care nu l-au obținut niciodată până când România nu a devenit stăpână peste Transilvania, să nu uităm că suntem într-o competiție în Europa cu o serie de țări care nu ne doresc neapărat binele, să nu uităm că președinția Academiei Române este o funcție de mare responsabilitate”, afirmă intelectualul în vârstă de 63 de ani, rector al Universității Babeș-Bolyai din anul 2012. (EvZ)
“În dreptul numelui meu scrie NU!”
„Modul de prezentare este insidios! Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securității, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Ștefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, intre anii 1985-1987, câteva articole de popularizare a istoriei noastre, „pentru o publicație a emigrației romane” (după cum mi-a spus). Mi-a și adus apoi doua numere dintr-o revista apărută în Germania. Chiar dacă aș fi vrut să refuz, nu puteam, pentru ca era șeful meu de catedra și conducătorul meu de doctorat. Pe de alta parte, a publica înainte de 1989, în străinătate era ceva aproape de neimaginat. Era important si pentru raportarea activității de cercetare etc., iar posibilități de publicare (în afara propagandei de partid) erau infime. Prof. Pascu era liber să călătorească și am fost convins că, în călătoriile sale, fusese rugat sa dea materiale de istorie … Cred ca de aceea apar pe acea lista publicată în Revista 22. De altfel, în dreptul numelui meu scrie NU!”, a declarat Președintele Academiei în exclusivitate agenției de știri ActiveNews.
Marius Mioc: Prezența numelui președintelui Academiei într-o listă a Securității cu 200 de persoane nu este o dovadă că acesta a colaborat cu Securitatea
Președintele Academiei, Ioan Aurel Pop, și relațiile sale cu Securitatea
13 Aprilie, 2018 – de Marius Mioc
În revista „22” domnul Mădălin Hodor publică articolul „Ioan Aurel Pop, Cornel Nistorescu și Dorel Abraham, pe lista colaboratorilor securității” (linc), în care dezvăluie un document găsit în arhiva CNSAS, anume un „tabel cuprinzînd colaboratorii care sînt în legătura unității noastre” aparținînd UM 0255, unitate din cadrul securității care se ocupa de urmărirea emigrației românești.
În tabel apar nume cunoscute, precum proaspăt alesul președinte al Academiei Ioan Aurel Pop, ziaristul Cornel Nistorescu (care conduce acum „Cotidianul”, unde popularizează scrierile lui Alex Mihai Stoenescu – se pare că se aplică principiul „dacă cineva e fost colaborator al securității, nu contează cîte dovezi ale incompetenței sale există, el trebuie promovat”), colegii domnului Hodor din Consiliul Științific al Institutului Revoluției (linc) Ioan Chiper și Dan Berindei, foști parlamentari precum Ion Coja sau Ștefan Cazimir și mulți alții.
Este bine venit demersul domnului Hodor de a scoate la iveală diferite documente din arhiva CNSAS, totuși interpretarea lor nu trebuie făcută grăbit. Prezența numelui președintelui Academiei într-o listă a Securității cu 200 de persoane nu este o dovadă că acesta a colaborat cu Securitatea.
În 2009 CNSAS l-a verificat pe domnul Ioan Aurel Pop, și a concluzionat, prin Adeverința nr. 2689, disponibilă pe saitul instituției (linc): „Nu există date din documente care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securității, în sensul legii, cu privire la domnul POP Ioan Aurel”.
Singurul lucru dovedit e că securitatea l-a inclus pe Ioan Aurel Pop pe o listă, dar în dreptul numelui său există adnotarea „Nu”. E nelămurit cine a făcut acea adnotare și cu ce scop, dar o interpretare logică ar fi că Securitatea a considerat că în cazul domnului Pop (spre deosebire de alte cazuri unde nu apar asemenea adnotări) nu se impune colaborarea cu domnia sa, posibil pentru că nu prezenta încredere.
În practica CNSAS au fost situații în care s-a dat verdictul că cineva nu este colaborator al securității chiar și cînd s-au găsit note informative date de respectivele persoane, chiar și cînd persoanele respective au avut nume conspirativ cu care își semnau informațiile și chiar în unele situații cînd persoanele au fost plătite de securitate. Acest lucru rezultă din prevederile art. 2 lit. b) din OUG 24/2008 conform căreia nu e destul ca cineva să fi scris note informative pentru securitate pentru a fi considerat, în înțelesul legii, colaborator al securității, ci respectivele note trebuie să fi denunțat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Totodată, notele nu trebuie să fi fost scrise în cadrul unei anchete care vizau însăși persoana care a dat notele. Acesta e motivul pentru care persoane care au dat către Securitate note inofensive, în care nu dezvăluiau nici o atitudine potrivnică regimului totalitar, precum Marian Munteanu (linc) sau William Totok (linc), nu au fost declarați de CNSAS colaboratori ai securității.
În cazurile sus-amintite ale lui Marian Munteanu și William Totok, adeverințele CNSAS, chiar dacă concluzionează că acestora nu li se poate atribui calitatea de lucrători sau colaboratori ai securității, descriu conținutul notelor informative date de aceștia. În cazul adeverinței emisă pentru Ioan Aurel Pop nu se descrie nimic. Concluzia mea e că nu s-a găsit nici o notă informativă, nici măcar una inofensivă, pe care Ioan Aurel Pop s-o fi dat securității. Prezența numelui său pe acel tabel al unei unități a securității poate avea legătură cu niște planuri pe care Securitatea și le-a făcut la un moment dat cu privire la domnia sa, planuri care au fost însă abandonate, cum sugerează și adnotarea „Nu” din dreptul numelui său.
Mai citește:
– William Totok a dat securităţii note informative sub nume conspirativ, dar nu este considerat colaborator al securităţii
– Constatarea CNSAS referitoare la Marian Munteanu
– Curtea de Apel București: Informațiile furnizate de Gelu Voican Voiculescu securității nu îndeplinesc cumulativ condițiile de denunțare de activități potrivnice regimului și de a urmări îngrădirea drepturilor omului
UN ATAC MIZER LA ADRESA PREȘEDINTELUI ACADEMIEI ROMÂNE, Ioan Aurel Pop. Cum se mistifică documentele Securității. Revoltătoare lipsa de reacție a conducerii CNSAS
de Dan Andronic
O să încerc să explic de ce acest atac este o manipulare josnică, cu atât mai mult cu cât vine din partea unor oameni care cunosc legea și regulile stricte ale CNSAS. Am citit în ultimele luni o mulțime din dosarele CNSAS, fiind preocupat de relația dintre Securitate și societatea românească. Nu eram la prima experiență de acest tip, fiind primul ziarist, alături de Mirel Curea, care a ținut în mână un registru cu informatori ai Securității, era vorba despre Direcția de Contrainformații Economice. Atunci l-am avut în mână, l-am copiat și l-am publicat.
Regulile conspirativității
Iată cum arăta o pagină din Registru:
Iată cum arată o pagină din cel publicat de revista mai sus amintită:
Vă atrage ceva atenția?
Registrul pe care l-am publicat în EvZ era scris de mână, în totalitate, lista publicată de 22 este bătută la mașină! Iar acest amănunt este extrem de important, pentru că regulile de conspirativitate erau extrem de stricte. Într-un document nu se treceau indicii cu valoare informativă mare decât de mână, scrise de cel care redacta nota, nu de o secretară care bătea la mașină.
De altfel, aveți un exemplu în acest sens, publicat chiar în cuprinsul articolului. Urmăriți spațiile lăsate libere și completate de mână, fiind vorba de o adresă-tip:
UM 0225, dedicată consulatelor
Centrul de Informații Externe era o structură de spionaj, nu era echivalentă cu Securitatea care se ocupa de urmărirea românilor. Unitatea menționată în articol, UM 0225, era dedicată consulatelor României în străinătate, locul în care erau folosiți ofițeri de informații cu acoperire diplomatică. Adică, mr. CIE Popescu Ion, era conspirat în străinătate pe post de consul, cu numele Alexandru Olteanu. Puteau avea și alte acoperiri, de ziariști Agerpres, de angajați ai reprezentanțelor economice. Nu se prezentau niciodată cu gradul și numele real persoanelor cu care intrau în contact. Indiferent unde se aflau, în România sau în străinătate, mr. CIE Popescu Ion era Alexandru Olteanu, în orice împrejurare!
O nuanță extrem de importantă atunci când arunci niște nume pe piață și le acuzi de colaborare cu Securitatea, mai ales dacă spui că ești cercetător la CNSAS, deci se presupune că poți face toate nuanțele necesare.
Securitatea și Partidul
În adresa de însoțire a tabelului se pomenește despre faptul că numele prezentate în lista-tabel au fost introduse în cartotecă, adică în arhivă, fără a avea un număr de date minim necesare. Majoritatea celor prezenți pe tabel erau membri PCR, un alt amănunt important întrucât din anii ‘70 membrii de partid nu mai puteau deveni colaboratori sau informatori ai Securității decât cu aprobarea primului-secretar de partid pe județ sau, de la caz la caz, cu aprobarea CC-ului. Care se dădea foarte greu, Ceaușescu fiind adeptul controlării Securității de către Partid, nu invers.
Într-o discuție cu unul din foștii ofițeri din UM 0225 acesta mi-a spus că exista o practică de a bloca în cartotecă, prin întocmirea unei fișe sumare, numele unor persoane care prezentau interes pentru serviciul de informații externe. Era vorba de persoane care participau la simpozioane în străinătate, călătoreau în interes de serviciu, sau turistic.
Contactul cu aceștia se făcea cu identitatea falsă a ofițerului CIE, respectiv acoperirea diplomatică sau economică. Deci nu suntem în situația în care cei prezenți pe listă știau că au intrat în contact cu un ofițer, ci erau convinși că au discutat cu alte persoane.
Cazul Cornel Nistorescu
O să mă refer la două cazuri:
Despre Cornel Nistorescu pot să vă spun că știu sigur că nu are dosar de informator sau colaborator al Securității. Știu acest lucru pentru că l-am cerut în mod oficial și tot oficial mi s-a spus că nu există. Știu însă că a intrat în contact cu ofițeri CIE în călătoriile sale în străinătate, dar care s-au prezentat sub acoperire diplomatică. Era colaborator al Securității așa cum afirmă 22? Nu există dovezi, iar afirmația venită din partea unui cercetător CNSAS este foarte gravă.
Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, apare în tabel la poziția 149. Numai că așa cum se poate vedea cu ochiul liber în dreptul numelui său apare un NU extrem de clar.
Autorul articolului, deși este cercetător “superior” CNSAS nu pare să vadă acest lucru, după cum nu vede nici absența indicativului 225, adică al unității CIE de care vorbește cu atâta aplomb. Indicativ care apare la majoritatea numelor din listă.
Ce înseamnă acest NU în dreptul numelui istoricului Ioan Aurel Pop. ÎN NICI UN CAZ NU ESTE UN DA!
Cel mai probabil este vorba despre faptul că în urma verificărilor s-a constatat că numele istoricului Ioan Aurel Pop a fost introdus în cartoteca CIE fără a avea nici o bază reală. De aici apare NU! Că dacă avea cea mai mică relevanță pentru CIE apărea indicativul unității, 225, cât și cel al ofițerului care l-a contactat.
Ioan Aurel Pop, repet, nu are așa ceva. Ceea ce face ca întreaga construcție însăilată în „22” să miroasă urât. Sună a decredibilizare cu orice preț, în spiritul „cetățenilor europeni”…
Verdictul CNSAS din 2009
Dosarul acesta există în arhiva CNSAS din 2007. El a fost cerut de către autorul articolului în urmă cu câteva luni, în momentul în care Ioan Aurel Pop și-a depus candidatura pentru funcția de președinte al Academiei Române. Au fost discuții legate de anonimizare care s-au sfârșit prin publicarea lor integrală. Modul în care au fost prezentate, arată foarte clar care a fost intenția.
Mai ales că există un verdict dat de CNSAS din 2009. De care cercetătorul “superior” Mădălin Hodor pare să nu vrea să ne comunice, așa că vi-l prezint eu:
„Pericolul” Ioan-Aurel Pop trebuie oprit!?
A trecut doar o săptămână de la alegerea în funcția de Președinte al Academiei Române, mai sunt alte șapte zile până la preluarea oficială a funcției, însă eruditul Ioan-Aurel Pop (foto) este conturat, în presa „occidentală cu orice preț”, un pericol ce trebuie oprit! Un pericol pentru care sunt inventate acuzații la modă, care prind la publicul naiv, bolnav de senzațional, ahtiat să demoleze, necum să pună o cărămidă la zidirea țării … sau măcar la cea proprie.
Nerușinarea celor de la „Revista 22” este specifică Grupului de Dialog Social (GDS), o grupare de intelectuali recunoscuți pentru dubla măsură utilizată în raport cu normalitatea: cu marjă de eroare în cazul prietenilor, cu fățărnicie și dispreț în cazul celor care au făcut o datorie de onoare din a vorbi apăsat, cu mândrie, despre români și România. Aceasta nu are cum să placă promotorilor urii, dezbinării, imoralității, defăimării, uzurpării și trădării României.
Academicianul Ioan-Aurel Pop este un pericol pentru promotorii convingerilor multi-naționaliste, pentru cei care au pervertit adevărul, esența, valoarea, sensul, rostul românesc, motiv pentru care trebuie mânjit și spurcat. Pentru asta, delatorii de la Revista 22 folosesc metode neosecuriste, inventând realități, folosind capete de jumătăți de adevăr, fără legătură cu acuzațiile, livrând public o mizerie care murdărește nu doar personalitatea celui vizat, ci odată cu aceasta Academia Română și România!
Academicianul Ioan-Aurel Pop, poate cea mai lucidă personalitate din România ultimilor ani, reprezintă un pericol pentru că vine să aducă limpezime, decență, forță și argument, acolo unde predomină impostura și prăbușirea morală. Un astfel de om în fruntea celei mai importante instituții de cultură din România este un pericol pentru cei care au terfelit, până la anulare, sensul și valoarea bunei cuviințe, adevărului, modestiei, măsurii.
Pentru că, în toate, trebuie să existe o măsură. Chiar și pentru cei care s-au îngrijit să se autoproclame noua elită a României, formatoare de false valori, modelate permanent după necesități: când băsiste, când iohanniste, când euro-multinaționaliste, însă niciodată românești și pentru români.
Cu modestia și decența care l-au evidențiat în spațiul public, Academicianul Ioan-Aurel Pop a explicat, stupefiat, pentru PSNews, care este realitatea pe care GDS și Revista 22 o ignoră. Însă, o minciună este aproape impsibil de contracarat cu un adevăr. Ori tocmai pe această situație mizează detractorii de profesie. Detractori care au făcut carieră în luarea la țintă a profesorului Pop. Vezi delirul filozofului Liiceanu.
În mod firesc, Academicianul Ioan-Aurel Pop nu are nevoie să fie apărat de unul ca mine, însă în fața hidoasei imagini și campanii anti-româniste este necesar să ne ridicăm cu toții.
Pentru că Ioan-Aurel Pop, mai ales din postura de lider al Academiei Române, trebuie apărat în fața imposturii. Pentru că Ioan-Aurel Pop, de la înălțimea funcției sale, este o voce rarisimă în România vremurilor globaliste, o voce care oferă certitudinile obligatorii, pietrele de temelie necesare conștiinței naționale, decente!
Pentru a înțelege șansa pe care România o are prin alegerea profesorului Ioan-Aurel Pop în funcția de Președinte al Academiei Române, cei neobișnuiți cu lectura ar trebui să facă măcar efortul de a percurge prezentarea intitulată „Istoria şi semnificaţia numelor de român/valah şi România/Valahia” (Acad. Ioan-Aurel Pop, 2013). Apoi, cu siguranță vor fi stârniți să afle mai mult despre sine și despre omul care are, între multe alte misiuni, obligația de a impune decența în România. Cel puțin pentru a promova la nivelul conștiinței publice „Apelul Academiei Române pentru IDENTITATE, SUVERANITATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ!„, al cărui inițiator este.
Sursa: Ziaristi Online
VOM REVENI!
