Expresia „La mulți ani” traduce expresie latinească „Ad multos annos” (de la annulus, din am-nis, vezi soll-emnis, din soli-amnis, cercul soarelui, vezi annulus, inel, cerc). Limba noastră are, însă, moștenit din latinește, verbul „a mulțumi”, stabilit astfel după faza „a mulțăni” (în Banat se zice și azi mulțam), „ amulțămi”. Așadar, țineți cont de faptul că expresia este o relație a darului: ”mulțumesc”, ”mulțumim” se zice pentru ceva ce ai primit.
A rămas mulțumirea, mulțănirea pentru orice, dar numai (sau preponderent) la an (anul nou, anul lui de vârstă) cel urat răsplătea, dădea în schimbul urării daruri. Nu deduceți, de aici, că suntem un neam de mulțumesc, de căciuliți. Cea mai veche formă de comunicare între oameni este darul, dania, datul. Vedeți, rogu-vă, cazurile substantivului, amintiți-vă, așadar de gramatica filosofică, ontologică.
Cele cinci cazuri (căderi, întâmplări – de la casus latinesc, care înseamnă întâmplare) ale numelui, ale tale oricine ai fi, sunt acestea:
Nominativul, adică numele ca nume, cum te cheamă,
Genitivul, adică nașterea, al cui ești,
Dativul, adică ce sau mai degrabă cui dai, sau cine-ți dă,
Acuzativul, adică cine sau ce te stăpânește, poate puna pe tine, te acuză – și
Vocativul, cum te strigă adică.
Omul se naște (prima cădere, casus, întâmplare) cu numele de om, este al cuiva (a doua cădere), dă ceva cuiva (a treia cădere), e acuzat de cineva, de ceva (a patra cădere, păcatul originar) – și este strigat, a cincea cădere – care închide cercul și înseamnă chemare din nou în sus. Dativul, așadar, în „mulțumesc” al nostru, spus la început cu prilejul unui an iar apoi cu orice prilej al dat-primitului, ce aduce aminte că suntem oameni căzători în lume, drepți și oblici, și trăim în fluxul darurilor dintre noi.
Să vă fie casa casă, să vă fie masa mană – și darul dar.
La mulți ani, pe unde vă aflați, bucurați-vă și de prieteni să nu uitați ! (de tot)
Nae Georgescu şi Ziaristi Online
