Un odor de mare pret din zestrea Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului: Felonul Sf. Ioan Gura de Aur
In tezaurul Muzeului Eparhial de la Roman se pastreaza un vesmant liturgic despre care se spune ca a apartinut Sfantului Ioan Gura de Aur, acesta fiind considerat astazi cel mai valoros obiect de cult. Potrivit traditiei, acest felon ar fi fost trimis impreuna cu alte odoare bisericesti, de la Patriarhia de Constantinopol, unui domn moldovean.
Cea dintai mentiune documentara referitoare la acest felon dateaza din anul 1653 cand patriarhul Macarie al Antiohiei a vizitat Moldova si a poposit o vreme la Roman. Arhidiaconul sau, Paul de Alep, insotitor si cronicar al patriarhului, in cunoscutele si interesantele sale insemnari privitoare la ceea ce a vazut in timpul sederii sale in Moldova, a consemnat cu precadere aspecte din viata bisericeasca din acea vreme.
Dupa ce spune cauza, care a silit pe patriarh sa opreasca la Focsani, in drumul de la Iasi spre Muntenia, acesta a fost nevoit sa se intoarca la Roman, pentru a se intalni cu noul domn al Moldovei, Gheorghe Stefan, care se afla temporar aici: „Patriarhul se vazu silit a merge la Beiu (domn) la politia Roman, care este si ea o resedinta domneasca si pe care patriarhul nu o vazuse inca (…) Ne-am intalnit cu el (domnul) si i-am dat patru daruri, anume: o pereche de perne brodate, o sticluta de mir, un covor si doua feluri de sapun (…) dupa liturghia sarbatorii Sf. Mihail, Beiul (domnul) a dat domnului nostru patriarh un ospat” [1]
La Roman patriarhul Macarie a zabovit aproximativ trei saptamani. In ziua de 13 noiembrie 1653, la sarbatoarea Sf. Ioan Gura de Aur, el se afla la Catedrala Episcopala din Roman. Paul de Alep da unele amanunte in legatura cu ceremonia religioasa savarsita in acea zi:
„ Aici am asistat la sarbatoarea lui Hristostom la care se aduna mult popor. Episcopul (Anastasie al Romanului, 1644-1658 n.n.) a fost invesmantat in felonul lui Ioan Hroistostomul, precum se tine obicei in toti anii, la ziua acestui sfant. Acest vestment a fost trimis, in dar, de catre un patriarh de Constantinopol lui Stefan cel Batran (domn al Moldovei, 1394-1399), care il dete, ca ereditate, zisei Episcopii, pentru a fi pastrat in marea manastire a Paraschevei.”[2]
Prin urmare, in anul 1653, felonul se afla la episcopia din Roman. Fara indoiala, Paul de Alep va fi cerut informatii in legatura cu acest vesmant de cand se pastreaza acolo, de unde provine, cine l-a donat si in ce imprejurari a ajuns aici, mai ales ca Sf. Ioan Gura de Aur s-a nascut in Antiohia, patria sa.
Raspunsurile vor fi fost neclare, doar cele cateva marturii ce se pastrau prin traditia orala : ca ar proveni de la Constantinopol si ca a apartinut Sf. Ioan Hristostomul, ca a fost donat de unul dintre patriarhii cetatii domnitorului Moldovei, Stefan cel Batran. [3]
Unii istorici care s-au preocupat de istoria Episcopiei Romanului (Pr. Scarlat Porcescu, Marina Sabados) cred ca acest vestmant ar fi fost destinat lui Stefan cel Mare, deoarece acest domn a fost mitizat in perioada medievala, fiind imbracat in aura de legenda si tot ce era valoros si vechi ii era atribuit lui.
Primul istoric insa, care s-a ocupat temeinic de felonul Sf.Ioan Gura de Aur aflat la Roman, a fost episcopul academician Melchisedec Stefanescu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De buna seama ierarhul a vazut vesmantul si s-a documentat pana la anul 1874, cand a publicat „ Chronica Romanului si a Episcopiei de Roman „ vol.I, cunostea si ceea ce consemnase Paul de Alep in jurnalul sau, deoarece aceste insemnari fusese publicate mai inainte, de B.P. Hasdeu.
Episcopul Melchisedec face cateva observatii deosebit de importante,cum ca acest odor pretios se pastreaza pana astazi la Episcopie,fiind asezat intr-o cutie de sticla,pecetluita. Din pacate, nu s-a pastrat niciun document istoric care sa ateste originea acestuia,in afara de ceea ce ne aminteste arhidiaconul Paul din Alep, la anul 1653.
Spre deosebire de cronicarul antiohian,care aflase despre provenienta felonului ca ar fi dat de patriarhul Constantinopolului domnului Moldovei Stefan cel Batran,episcopul academician mentioneaza ca traditia locala, (in secolul al XIX-lea) spune ca acest vesmant ar fi fost trimis impreuna cu alte daruri lui Alexandru cel Bun si mitropolitului Iosif I Musat al Moldovei de catre un imparat din familia Paleologilor , iar Alexandru le-a daruit Manastirii sale, Sf. Vineri, (Sf. Cuv. Parascheva) din Roman,unde a fost inmormantata mama sa, Cneaghina Anastasia, dar completeaza ca „ traditia aceasta nu are valoare.”
Intr-adevar,traditia nu are valoare de document istoric,dar este puternica si de aceea nu trebuie inlaturata. In secolul al XV-lea,pe vremea lui Alexandru cel Bun si dupa el, au fost aduse in Moldova,de la Constantinopolul asediat,de la Muntele Athos si din alte localitati si manastiri balcanice,diferite obiecte de cult,unele deosebit de valoroase,in schimbul unor ajutoare.
Din nefericire pentru obiectele de cult,care tin de asa-zisele arte minore,cum a fost de pilda Epitaful de la biserica Sf. Niocolae din Iasi,admirat, in anul 1653 de acelasi calator strain –Paul de Alep- care ne-a lasat indicatia ca pretioasa tesatura era un dar al lui Ioan al VI-lea Cantacuzino pentru Athos,probabil pentru manastirea Vatoped- nu avem documente insotitoare care sa le ateste originalitatea, asa cum se intampla si cu felonul atribuit Sf. Ioan Hristostomul de la Episcopia Romanului. [4]
Bizantinologul Al. Elian considera posibila si reala aducerea in Moldova, in sec. al XV-lea a unor icoane si a altor obiecte de cult de catre calugarii din sudul Dunarii . [5]
Potrivit traditiei,icoana Maicii Domnului „ Hodighitria” de la Manastirea Neamt si icoana Sf. Ana de la Manastirea Bistrita,au fost trimise domnitorului Alexandru cel Bun si sotiei sale Ana,de catre imparatul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul si imparateasa Ana.Tot atunci, in imprejurimi neclare,poate va fi sosit si felonul Sf. Ioan Gura de Aur la Roman.
Daca acest vesmant ar fi fost primit cu cateva decenii inainte de a-l vedea Paul de Alep,negresit slujitorii de la Catedrala Episcopala a Romanului ar fi cunoscut imprejurarile in care el a ajuns aici.
Sunt deci motive care conduc la concluzia ca felonul fusese trimis la Roman cu mult timp inainte; odata cu el venind si traditia care spunea ca a apartinut Sf. Ioan Gura de Aur.
Studiindu-l temeinic, specialistii au stabilit diverse ipoteze, dar poate o analiza de laborator va determina perioada sigura de cand a fost lucrat.
Prima prezentare a felonului, insotita de doua desene (fata-verso) ne-a lasat-o episcopul Melchisedec, in lucrarea sa Chronica Romanului vol. I, 1874. „La partea de sus, felonul are forma triunghiulara. Amandoua laturile ,cea dinainte si cea din spate au aceeasi lungime de doi coti si jumatate,iar largimea paralela este de patru coti si un rup.La partea de sus,are o deschizatura rotunda,imprejurul grumazului,garnita cu un chenar de fir,cusut cu maiestrie,si cu doua gaitane rosii de incheiat. De la deschizatura gurmazului se lasa in jos o spintecatura pana la poale,garnita de amandoua cu un chenar de fir galben, lat de un deget, amandoua dinaintile se impreuna cu nasturi de aur. Poalele imprejur sunt garnite cu chenare de aceeasi forma,ca si cel de la grumaz. Fata este formata din cusaturi,cu matase si fir bun,in trei culori: rosu,verde si albastru. Campul il formeaza o materie subtire de matase, avand sub ea de baza o panza de fuior de care sunt prinse cusaturile. Mantia aceea subtire,insa, a distrus-o timpul,incat astazi cusaturile stau numai pe panza. Ornamentele cusute nu sunt altceva decat doua feluri de cruci,cusute cu multa proportie si eleganta.Iar in partea deasupra spinarii are un ornament cusut,in forma rotunda inconjurata cu chenar de aur si cu margaritare,la mijloc reprezinta chipul Mantuitorului Hristos binecuvantand.”
O noua cercetare si prezentare o face la finele secolului XX, Marina Ileana Sabados in albumul dedicat Catedralei Episcopale din Roman, precum si istoricul bisericesc pr. Scarlat Porcescu,in cuprinzatoarea sa lucrare monografica,dedicata Episcopiei Romanului.[6]
Vesmantul liturgic sub forma unei mantii ce se inchide in fata, este din matase alba iar dublura din panza de canepa.
Prin tesatura de fond apar motive dominante: trifoiul cu patru foi si crucea rectangulara din galon,lucrate in fire de aur si matase galbena.Numarul mare de cruci din campul felonului i-a adus denumirea de „polistavrion”. Pe spatele vesmantului a fost aplicat ulterior un medalion brodat ce-l infatiseaza pe Mnatuitorul Hristos Pantocrator binecuvantand. Acesta este brodat in fire de aur,matase si perle,fiind incadrat intr-un cerc.Marginea de sus a felonului, in forma circulara,este ornata cu un chenar cusut deasemeni cu fire de aur si matase rosie. Spre deosebire de feloanele utilizate in cadrul cultului in sec. XIX-XX, acest felon are ceva specific,se inchide in fata,incepand la piept pana la poale,cu nasturi aurii. Chenarul deschiderii circulare de sus se repeta atat la poale cat si la marginile incheiate in fata. [7]
In loc de concluzii
Felonul atribuit Sf. Ioan Gura de Aur (Hristostomul), aflat in zestrea Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului a suscitat nu doar controversate opinii asupra originii sale, ci si admiratia celor ce si-au indreptat atentia asupra sa de-a lungul veacurilor.
In timpul calatoriei patriarhului Antiohiei Macarie, prin Moldova (1653),arhidiaconul sau, Paul de Alep, a consemnat in jurnalul sau date despre existenta acestui vesmant liturgic la Roman, aceasta fiind prima mentiune documentara despre vestmant.
Pastrat cu evlavie de-a lungul timpului,cu un pios respect, pe care nobila sa legenda il alimenta neincetat „felonul Sf. Ioan Gura de Aur” este un „polistravion”, caruia i s-a aplicat ulterior pe mijlocul spatelui, sus, un mic medalion brodat ce reprezinta pe Iisus Marele Arhiereu, binecuvantand.
Piesa este de o inestimabila valoare istorica si artistica,asemanandu-se stilistic broderiei moldovenesti din perioada sa cea mai fecunda, sec. XV-XVI. [8]
Sursa: Ziaristi Online
[1] Calatori straini despre Tarile Romane, vol V, Bucuresti, 1976, p.103
[2] Ibidem,p. 104
[3] Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului 1984, Roman, p. 363-365
[4] Al Elian, Moldova si Bizantul in sec. al XV-lea, in „ Cultura moldoveneasca”, p.167
[5] Idem
[6] Marina Ileana Sabados, Catedrala Episcopiei Romanului, Roman, 1990, p.121 ; Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului 1984, Roman, p. 363-365
[7] Anuarul Eparhiei Romanului, 1936, p.58-60
[8] Marina Ileana Sabados, Catedrala Episcopiei Romanului, Roman, 1990, p.121
O rugăciune a Sfântului Ioan Gură de Aur
„Aceasta să fie treaba voastră, zice, ca în rugăciuni să mulțumiți lui Dumnezeu, și pentru cele văzute și pentru cele nevăzute, și pentru cele ce am făcut, fie de voie, fie de nevoie, și pentru împărăția cerurilor, și pentru gheenă și pentru necazuri, și pentru liniștea ce o avem. Căci acesta este obiceiul sfinților de a se ruga și a mulțimi pentru binefacerile comune”.
Eu cunosc un bărbat sfânt care se ruga în așa fel. Nimic nu zicea decât aceasta:
„Mulțumim ție Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi nevrednicii. Îți mulțumim pentru cele care le știm și care nu le știm, pentru cele arătate și cele nearătate, pentru cele cu fapta și cu cuvântul, pentru cele de voie și fără de voie, și pentru toate cele făcute cu noi nevrednicii. Îți mulțumim pentru necazuri și pentru liniște, pentru gheena și pentru pedeapsa de acolo, pentru Împărăția cerurilor.
Te rugăm, păzește sufletul nostru ca să fie sfânt, având cugetul curat și vrednic de filantropia Ta. Tu, care ne-ai iubit pe noi într-atât, încât ai dat și pe Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, învrednicește-ne a ne face vrednici de iubirea Ta.
Dă-ne înțelepciunea întru cuvântul Tău și întru frica Ta.
Unule Născut Hristoase, însuflă-ne puterea cea de la tine.
Tu Dumnezeule care ai dat pre Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, și ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt, spre iertarea păcatelor noastre, iartă-ne nouă orice am greșit, cu voie, sau fără de voie, și nu ne socoti păcatele noastre.
Pomenește Doamne, pe toți care cheamă în ajutor numele Tău cel sfânt întru adevăr.
Pomenește pre toți care ne-au făcut nouă bine, sau ne-au voit rele, căci toți suntem oameni”.
Apoi adăugând rugăciunea credincioșilor, sfârșea cu aceasta ca legătură, făcând rugăciunea pentru toți.
Sursa: Doxologia
