Valentin Hossu Longin, cu tricolorul la gat, in Tara Iancului (2014)
A fost un Om excepțional. Şi-a iubit cu patimă Maramureşul. L-a iubit pe Avram Iancu şi a iubit Coroana României. A iubit gazetăria şi scrisul. Cărțile lui sunt carne din trupul lui. A iubit rugbyul şi spiritul acestui sport minunat l-a păstrat toată viața. Ne-a iubit enorm pe noi şi ne-a educat bine. Acum e alături de marii lui prieteni dispăruți, Fănuş, Pituț, Mircea Micu. Plângem şi suntem neconsolați. Te iubim, Tată!
Înmormântarea e miercuri, la 12.00, la Cimitirul Bellu.
Emil şi Teodor Hossu Longin
A murit Valentin Hossu-Longin, un om minunat, de o excepțională delicatețe și măcinat de tristeți adânci. Dumnezeu să-l odihnească!
Valentin HOSSU-LONGIN (numele la nastere: Hossu). Născut la 21 iulie1939 la Bucuresti – Trecut la cele veșnice 7 noiembrie 2016, orele dimineţii.
Prozator.
Corneliu Coposu, Valentin Hossu Longin si Vartan Arachelin (1994)
Fiul lui Emilian Hossu inginer mecanic, si al Anei, născută Haţeganu, nepot al cardinalului Iuliu Hossu.
Inginerul Emilian Hossu a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, după acuze inventate de sabotaj şi diversiune.
„Procesul “bandei” celor 25 de „sabotori şi diversionişti” de la Canalul Dunăre-Marea Neagră (august-septembrie 1952), iniţiat de către Gheorghiu-Dej şi pus în operă de către Securitate, se înscrie perfect în şirul samavolniciilor justiţiei populare de tip stalinist, din aşa-zisul „obsedantul deceniu”.
Exceptându-i pe cei trei condamnaţi la moarte şi executaţi, suma anilor de detenţie dictaţi într-o săptămână şi ceva de către completul de judecată însumează 500 de ani-muncă silnică, plus alte sute de ani de degradare civică, plus confiscarea averilor… O jumătate de mileniu, pentru crime închipuite şi sabotaje inventate!” – Valentin Hossu-Longin –„CANALUL MORȚII. MARTOR”
Studii medii la Liceele „N. Bălcescu” și .,I.L. Caragiale” din București (bacalaureatul în 1956); Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1959-l961) și București, specialitatea teoria și practica presei (absolvită în 1964).
Preocupat de soarta românilor de peste hotare, români care constituie, după cum socotea domnia sa, A DOUA ROMÂNIE !
Mi-a fost un bun coleg, căruia îi voi purta o veșnică amintire.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!
Valentin Hossu-Longin, o voce din tara care nu ne-a uitat
“Crăişorii Iancului” mulţumesc pentru „Mantaua Iancului”
La Ţebea, în biserica ortodoxă, cu tricolor, scriitorul şi publicistul Valentin Hossu-Longin – împătimit iubitor al Ardealului daco-românesc multimilenar – lansa la 13 decembrie 2014 cartea sa „Mantaua Iancului”, în faţa elevilor-voluntari „Crăişorii” din 10 unităţi şcolare ardelene, reuniţi la ediţia a VII-a a Serbării anuale de colinde intitulată „Veniţi la Ţebea, veniţi să colindaţi cu noi, pentru străbuni, eroi şi pentru voi” organizată de Asociaţia „Ţara Iancului – Iubirea Mea” (foto sus, autorul primind la Ţebea felicitările preşedintelui Asociaţiei) .
La ediţia a VIII-a din 12 decembrie 2015 a aceleiaşi serbări de colinde, Valentin Hossu Longin ,autorul cărţii „Mantaua Iancului” ,nu a putut participa din motive serioase de sănătate (deşi cu mult timp înainte îşi anunţase dorinţa de a lua parte) ; a fost însă prezent în mijlocul „crăişorilor-colindători” ,prin cele 10 cărţi pe care le-a donat cu autograf bibliotecilor unităţilor şcolare din Gurahonţ, Hălmagiu, Crişcior, Gîrda de Sus, Albac, Vadu Moţilor, Covasna, Arieşeni, Scărişoara şi Horea (foto 7473, 7476, 7478,7479) .
O parte din şcoli vor dezbate în perioada 8-22 aprilie 2016,.în cadrul programului „Şcoala altfel” conţinutul cărţii „Mantaua Iancului”, în paginile căreia întâlnim şi poezia „Apusenii” .
Pentru donaţia de carte şi gândurile dvs bune pentru români ,„Crăişorii” vă mulţumesc domnule Valentin Hossu – Longin şi vă doresc multă sănătate şi bucurii
Semnează în numele „crăişorilor”
Ioan Paul Mărginean,
Preşedintele fondator al Clubului „Crăişorii”
Apusenii
– de Valentin Hossu Longin–
I
Peste tot trecut-a Iancu, peste tot a fost un Horea;
Sfinţii Neamului şi-ai Pietrei şi-au făcut din munţi o Ţară,
Apele-au sculptat cetate, moţii – linguri şi ciubară.
Brazi de sânge şi colinde au cântat în vremi durerea
Moţilor zdrobiţi de ură şi de aurul din ei.
Iarba taie cu securea, în pământ ard focuri vii,
Pe podişuri transilvane râurile-s argintii.
Ne-au călcat copite multe, mulţi ţărână au rămas;
Şi din munţi crescut-au moţii, fală mândrului Ardeal;
Tulnicau văile toate, dintr-un deal înspre alt deal…
II
Tulnicele sună iară, curg pe Crişuri amintiri,
Satele-s muzee grele, cu pereţi de codru-adânc.
Intră în străfund izvoară, pe sub nori trec turme albe,
Roua-i aurul de ziuă din lumina rece-a lunii
Şi în Apuseni răsună fluierele din străbuni.
De sub ziduri iese fierul – cel de plug şi cel de spadă –
Peşterile-s catedrale cu potire de zăpadă.
Pe cărările spre Vidra şi spre Ţebea, spre Abrud,
Urcă dorurile toate şi se-ncing până-n amurg.
Peste Padiş toacă brazii, umplând inima de linişti,
De-l auzi horind pe Iancu horea celui frânt pe roată…
III
Lin colinde vin spre tine, umbra îţi rămâne-n pajişti –
Cu pecetea cea de suflet imprimată-n ŢĂRI DE PIATRĂ.
MARAMURES. Album Foto: Florin Andreescu; Text: Valentin Hossu-Longin
O carte de suflet: “Mantaua Iancului” de Valentin Hossu-Longin
Numele lui Valentin Hossu-Longin pe o copertă de carte este o garanţie sigură că cititorul nu-şi va pierde vremea citind paginile pe care le scrie acest strălucit reprezentant al reportajului românesc- dinainte şi de după 1989. Am scris “strălucit” cu deplina convingere că nu exagerez, că, cele vreo 12 cărţi ale lui Valentin Hossu-Longin şi alte sute de pagini rămase în presă au înnobilat această specie de gazetărie şi beletristică.
În “Mantaua Iancului” sînt adunate 11 titluri consacrate Istoriei – cu literă mare. Urmaş al unei generaţii de nobili maramureşeni şi, mai aproape, al memorandistului Francisc Hossu-Longin (descendent din Lungu de Sarasău), autorul nu putea să nu scrie despre marile momente ale istoriei românilor. Nu putea să-şi ascundă mîndria de a fi descendentul unor strămoşi care şi-au apărat cu tenacitate fiinţa naţională, de la daci şi romani pînă azi -, dar ştie să-şi înfrîneze patosul pentru a prezenta fapte ori a le evidenţia semnificaţiile.
Cititorul va găsi aici pagini de istorie antică, pînă la Marea Unire din 1918: momente şi personalităţi ale devenirii noastre istorice, petrecute cu precădere în Transilvania, ori avîndu-şi aici izvorul, în străvechea vatră a statului dacic, căreia i se consacră chiar primele capitole ale cărţii (“Tezaur de istorie” şi “Apusenii”). Autorul continuă evocarea unor personalităţi cunoscute (Horea, Iancu), pentru a se întoarce la vremea cuceririi Daciei de către Traian, trecînd apoi la Maramureş şi “Descălecatul” Moldovei, pentru a se încheia cu momentul 1918 (“Fluviul numit Unire”). Între ele – un “capitol” dedicat popasului la Blaj al lui Eminescu.
Ponderat în stil, Valentin Hossu-Longin, vădeşte excelente calităţi de prozator, capabil să recreeze ori să inventeze scene şi evenimente, ca în “Mantaua Iancului”, “Traian la Tibiscum” şi mai ales, în “Longinus”, în care imaginează episodul răpirii generalului roman Longinus de către dacii lui Decebal şi tălmăceşte religia) filosofia acestora. Reporter foarte bine documentat în domeniul istoriei/ istoriilor despre care scrie, Valentin Hossu-Longin aduce detalii, reorientează reflectoarele meditaţiei asupra unor momente, clarifică ori rectifică interpretări greşite ori falsificări grosolane, respinge ideile preconcepute. Dar, peste toate acestea, important este că are talentul de a convinge- prin firescul dialogului şi al reconstituirii credibile, abilitatea cu care apelează la date şi citate din documente, capacitatea de sugestie, naturaleţea cu care parcurge toată gama stilistică a evocării, de la detaliul gestului la patosul punerii lui în “pagina” istoriei. Pentru clujeni, menţionez că autorul face, în carte, o excepţie: pe lîngă marile personalităţi politice (Decebal, Traian, Horea, Iancu, Dragoş şi Bogdan, memorandiştii şi făuritorii României Mari), vreo 25 de pagini (“Apărătorul celor două Sarmizegetuse”) sînt dedicate istoricului Hadrian Daicoviciu, “Haşul”, cum îi spuneau prietenii şi autorul însuşi celui care s-a dedicat lucrărilor de descoperire şi conservare a şantierelor arheologice dacice şi romane din zona Haţegului.
Categoric, cartea “Mantaua Iancului” ar trebui să se găsească, înainte de toate, în oricare bibliotecă de şcoală, pentru a servi ca “suport” profesorilor de istorie. Dar, totodată, ea îi “unge la inimă” pe toţi cei care iubesc istoria neamului – ba îndrăznesc să spun că din aceste pagini ar putea afla lucruri pe care nu le ştiau şi ar putea să clarifice unele interpretări.
Nicolae Prelipceanu, Gheorghe Parja, Nicolae Breban si Valentin Hossu Longin (1996)
Nota redacţiei faţă de unele neadevăruri împrăştiate de unii “colonei” de presă: Valentin Hossu Longin nu a fost informator al Securităţii în sensul Legii – Adeverinţa CNSAS AICI. În calitate de redactor la “România pitorească”, în urma a două vizite în străinătate, a transmis relatări de călătorie, aşa cum erau obligaţi toţi ziariştii, scriitorii şi bursierii vremii şi aşa cum au dat absolut toţi cei care au călătorit în interes profesional în Occident în perioada comunistă. Singura “vină” a dlui Hossu a fost că, spre deosebire de “disidenţii” de profesie, el a recunoscut, cu buna cuviinţă ce îl caracteriza.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
În 2015, Fundaţia Culturală Magazin Istoric, i-a acordat pentru “Mantaua Iancului” Premiul „Silviu Dragomir”, acel istoric ardelean care ne-a lăsat moştenire monografia „Avram Iancu”, iar în 2014, la BNR, Premiul „Ion Nistor“ pentru “Canalul morţii. Martor” (foto mai jos).
Sursa: Ziaristi Online
