Un şovin maghiar, un informator al securităţii şi extremist antiromân şi un “vânător de securişti” cântă pe aceeaşi arie
“Când și cum a început relația dumneavoastră cu László Tőkés?
Marius Oprea: Nu mai țin minte exact când ne-am cunoscut, dar știu cu precizie că a fost un moment important în care László Tőkés m-a invitat la Timișoara, unde a avut loc o dezbatere în interiorul bisericii cu privire la colaboraționism. Nu-l cunoscusem până atunci foarte bine, dar atunci l-am sprijinit în mod direct cu expertiza mea legată de colaborarea cu securitatea. Atunci am spus că indiferent de cult este de două ori de condamnat un preot care a dat note informative la securitate pentru că el nu doar că și-a încălcat, să spunem, taina spovedaniei și angajamentul luat față de enoriași (funia în casa spânzuratului! – n.n.). E vinovat și față de cei pe care i-a turnat și este vinovat și în fața lui Dumnezeu. Orice preot cu bun simț, care a făcut un asemenea act, și nu contează circumstanțele, ar trebui să facă un pas înapoi. Mie mi-a plăcut foarte mult poziția asta. Și atunci pur și simplu am fost pe aceeași lungime de undă, de atunci acolo am rămas în relații foarte apropiate. Nu pentru că l-aş fi ajutat eu într-un demers pe care l-a avut el ci pentru că nu am îndoieli că în această materie și Tőkés László spune și crede la fel. Asta este, dacă vreți, al doilea element care ne-a apropiat, indiferent că avem, să spunem aşa, poziții diferite, pentru că eu nu sunt adeptul unui discurs radical. Nu aș spune că nu înțeleg tipul acesta de discurs, dar nu-l votez. Dar nici nu mă ridic să dau cu sabia împotriva celui care îl propagă. Dar am descoperit că avem mult mai multe puncte comune decât diferențe. Diferențele sunt minore, rezolvabile și oricum nu țin de noi. Eu nu vreau să trăiesc într-un stat de tip mafiot. László Tőkés la fel. Acesta este un alt element care ne unește. Ne unește și mai mult un soi de suferință de dinainte de 1989. Securitatea nu a făcut mare diferențiere în ceea ce privește ungurii, românii și așa mai departe. Dar ungurii au avut de suferit de două ori mai mult înainte de 1989, pentru că în anii național-comunismului se opuneau regimului comunist.
De ce a fost specifică suferința maghiarilor în România comunistă?
Cei mai mulți dintre maghiari au fost uciși pe fâșie: n-au ajuns nici dincolo, nu s-au întors nici acasă. Nu știe nimeni nimic de ei, sunt persoane dispărute. Am găsit între documentele arse la Berevoiești un fragment dintr-un carnet de serviciu al unui ofițer de graniță pe granița către Ungaria. Erau notările zilnice cu cei prinși. Erau și femei, și copii de doi-trei ani, majoritatea maghiari. La fel, am găsit în același carnet, cum v-am spus ars, doar vreo șase-șapte file dintr-un registru. Era un fel de raport: dădea numele persoanei și în dreptul numelui scria „dispărut”. Ce înseamnă asta? A fost ucis. Zilnic în perioada 1988-89 erau cel puțin 20-30 de situații, cum spun ei. (Conform calculelor dlui Oprea, 365 x 2 x 25 = “cel puţin” 18.250 oameni ucişi pe frontieră în doi ani, “majoritatea maghiari” – n.n.) (…)
Care sunt acei politicieni maghiari de care nu se va atinge nimeni pentru că au fost sau sunt oamenii sistemului?
Puteți face dumneavoastră o analiză. Nici un parlamentar maghiar care a făcut parte din comisii de supraveghere ale serviciilor secrete nu va fi atins vreodată. Și aveți o listă. Nu cred că se vor atinge de ei, pentru că aceste comisii au fost îndeobște făcute pentru a camufla ceea ce era supărător. (…) Au mai fost două sau trei cazuri în toată istoria acestor comisii în care membri ai comisiilor au plecat și din comisie și din parlament. Asta arată că e continuitate, că principala grijă a diviziei de apărare a constituției este ce fac și ce gândesc ungurii. De parcă ungurii ar fi principalul pericol după ce SRI-ul a întreținut ani de zile relații cu, să spunem aşa, oamenii de afaceri arabi. (…)”
Interviul a fost acordat de Marius Oprea unui jurnalist maghiar cu vederi autonomiste din Oradea, cu ocazia unei expoziţii organizate de Laszlo Tokes la Oradea, în urmă cu trei ani.
De la Oradea Press aflăm că “gazde au fost episcopul reformat – László Tőkés, fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România – Marius Oprea și profesorul de științe sociale de la Universitatea Creștină Partium – Molnar Gustav” (foto).
Conform sursei citate, Marius Oprea a afirmat la simpozionul maghiaro-român că “ceea ce a unit cel mai mult comunitatea maghiară și cea românească a fost suferința sub jugul comunist. Maghiarii au suferit însă de două ori: odată pentru că trăiau în comunism și apoi pentru că erau reprezentanții unei minorități într-o țară naționalistă.”
E-Bihoreanul e mai concis cu privire la “eveniment”: “Câteva panouri cu poze şi explicaţii extrem de lapidare au fost prezentate la Universitatea Partium drept o expoziţie internaţională intitulată “Totalitarism în Europa (Fascism-Nazism-Comunism)”. În fapt, expoziţia, gândită şi prezentată prima oară la sediul de la Bruxelles al Parlamentului European, este o simplă alăturare a unor panouri pe care, distinct, sunt prezentate câteva fotografii ale unor lideri nazişti şi comunişti din fiecare ţară în care au existat asemenea regimuri, cu texte explicative în doar câteva rânduri, şi acelea doar în limba engleză, ceea ce le face mai greu accesibile atât vizitatorilor de etnie română, cât şi celor aparţinând etniei maghiare. (…)
Despre “Regimul Pro-Nazism”, vizitatorii pot afla doar că în 1938 s-a instaurat “dictatura” (fără a se specifica a cui), că în 1940 România a aderat la axa Berlin-Roma-Tokio, că între septembrie 1940 – ianuarie 1941 ţara a fost guvernată de Garda de Fier, iar apoi, până în august 1944, a funcţionat dictatura militară a Mareşalului Ion Antonescu.
În fine, la capitolul poze, expoziţia prezintă imaginile Mareşalului Ion Antonescu, vicepremierului său Mihai Antonescu, Generalului Nicolae Macici (prezentat ca responsabilul masacrului de la Odessa din octombrie 1941), colonelului Ion Vasiliu (fost şef al Jandarmeriei Române între 1940-1941), Generalului Gheorghe Stavrescu (comandantul Armatei I, responsabil al masacrului de la Iaşi din iunie 1941) şi căpeteniei legionare Horia Sima (fost premier între septembrie 1940-ianuarie 1941).
După ce Laszlo Tokes a prezentat scopul expoziţiei, arătând “convingerea membrilor fondatori ai Platformei Memoriei şi Conştiinţei că fascismul şi comunismul trebuie condamnate cu aceeaşi măsură”, într-o sală a Universităţii Partium (Universitate exclusiv maghiară înfiinţată de Guvernul ungar prin Fundaţia Sapientia şi susţinută financiar şi de Guvernul României – n.n.) fostul episcop şi istoricul Marius Oprea au vorbit pe aceeaşi temă în faţa unui auditoriu format din circa 30 de persoane.”
Turnătorul – “vânător al securiştilor”
Laszlo Tokes, cel căruia Marius Oprea i-a acordat “întreaga sa expertiză” pentru a-i demasca pe prelaţii care au avut relaţii cu Securitatea, a fost dovedit încă din anii ’90 că a dat Note informative Securităţii în faţă căreia a semnat şi un Angajament olograf. Numai “expertul în colaborare” Marius Oprea pare să nu ştie asta, deşi Laszlo Tokes a pierdut un proces pe această temă inclusiv cu celebra jurnalistă Alison Mutler de la Associated Press.
Pe lângă acest mic amânunt, Laszlo Tokes este cunoscut ca cel mai vocal personaj maghiar cu vederi extremist-separatiste şovine antiromâneşti din panoplia politică din România. “Expertul în colaborare” Marius Oprea n-a ştiut nici acest mic amănunt. Îi recomandăm Portretul neretuşat al unui agent de influenţă: László Tőkés. Studiu de caz prezentat la Universitatea de vară de la Izvoru Mureşului
Co-gazdă, alături de Tokes şi Oprea, a fost Gustav Molnar, la rândul lui un agent al separatismului maghiar cu ştate vechi, co-autor, împreună cu cunoscutul anticreştin bolnav Gabriel Andreescu, al volumului batjocoritor la adresa românilor “Problema transilvană” (Polirom, 1999). Un singur citat din Gustav Molnar: “Interesul maghiarilor din Ardeal este să frângă centralismul de stat român, deoarece maghiarii nu pot fi integraţi într-o Românie unită”. Gustav Molnar este şi co-semnatar al “Declaraţiei de la Budapesta”, dată la 16 iunie 1989, pe sacul bolşevicului Imre Nagy, reînhumat cu fast la acea dată.
Într-un studiu despre intenţiile co-gazdelor lui Marius Oprea de dezmembrare a României, reputatul analist Radu Portocală scria:
DINAMICA DEZMEMBRÅRII
“In dreapta linie a initiativelor autonomist-federaliste ale D-lor Constantin Simirad si Sabin Gherman, un grup de intelectuali – sapte romani si sase unguri – a elaborat un «Memorandum catre Parlament pentru constructia regionala a Romaniei», supunind atentiei publice o serie de «idei referitoare la constructia politica si administrativa a unei Romanii a regiunilor, in consens cu dezbaterea care se desfasoara la nivel european despre viitorul Europei unite». Printr-o utila coincidenta, asupra careia vom reveni mai jos, acest text a fost reprodus sau rezumat de catre presa romaneasca exact in ziua cind apareau si rezultatele ultimului «eurobarometru», din care aflam ca romanii sint cei mai ferventi partizani ai Uniunii Europene (80%).
O alta coincidenta – interesanta, de data aceasta – o constituie prezenta printre memorandisti (in numar de 13!) a D-lui Gusztav Molnar. Consecvent, el era, inca din 16 iunie 1989, unul din initiatorii «Declaratiei de la Budapesta» – text in care Transilvania era definita ca un «spatiu de complementaritate», revendicindu-se garantarea dreptului «la o reprezentare politica autonoma si la autonomie culturala a fiecarei natiuni». Ceea ce, evident, se referea la minoritatea maghiara. Faptul de a-l gasi pe Dl Molnar si in grupul de semnatari din 1989 si in cel de azi nu face decit sa confirme filiatia intre cele doua texte si, totodata, sa reveleze vechimea ideilor prezentate astazi drept noi.
In sfirsit, ultim detaliu privitor la genealogia memorandumului, autorii sai sint fie membri, fie colaboratori ai redactiei revistei P r o v i n c i a, sprijinita financiar de «Fundatia pentru o societate deschisa» a lui George Soros, el insusi foarte interesat de subiecte ca disparitia frontierelor, regionalizarea, structurile transnationale si supranationale, toate studiate in universitatea si publicatiile pe care le finanteaza.
Inca de la primul punct al memorandumului, autorii avertizeaza ca «proiectul contructiei regionale a Romaniei nu are nimic in comun cu secesionismul sau cu iredentismele de orice natura», ceea ce, fara indoiala, e laudabil. Ei proclama pe un ton de Cod Penal ca «orice abordare in acest sens este simplista si urmareste sa deturneze diversionist discutiile». Cu alte cuvinte, textului nu i se poate aplica decit un singur tip de analiza – cea care coroboreaza gindirea autorilor. «Cine nu e cu noi, e impotriva noastra», spunea Lenin…” – integral la sursa.
Fotografiile de la Bihoreanul fac, fiecare, cel puţin 1000 de cuvinte.
Amintirile lui Marius Oprea din excursia făcută la Oradea pe banii lui Tokes au rămas, se pare, destul de înceţoşate. La orele dimineţii, beat-mort, Marius Oprea a căzut direct în cap de pe un scaun unde fusese lăsat, alegându-se cu încă o gaură de trei centimetri.
