Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan a aniversat joi, 15 septembrie 2016, 25 ani de Arhierie. Redacţia Ziaristi Online îi urează “Întru Mulţi Ani”!
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei s-a născut în data de 19 octombrie 1959 în loc. Corbi, jud. Argeş, unde se află şi o străveche mănăstire rupestră. Pe 15 septembrie 1991 a fost hirotonit arhiereu ca Episcop-Vicar Patriarhal de către Prea Fericitul Teoctist. În cele ce urmează vă prezentăm mai multe date bibliografice preluate de pe site-ul Arhiepiscopiei Iaşilor:
Studii:
1966-1974: Şcoala generală de opt ani în comuna Corbi, judeţul Argeş;
1974-1979: Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova;
1980-1984: Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti. A susținut teza de licență Voturile monahale în lumina desăvârșirii creștine.
1986-1990: Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris, obţinând titlul de doctor în Teologie cu lucrarea „Divino-umanitatea lui Hristos și îndumnezeirea omului în opera Sfântului Maxim Mărturisitorul“.
Slujiri în Biserică:
1981-1984: cântăreț la biserica Sfântul Andrei – Chitila din București;
decembrie 1984: închinoviat la Schitul Crasna – Mănăstirea Sinaia, județul Prahova;
14 iulie 1985: tuns în monahism la Schitul Crasna – Mănăstirea Sinaia, județul Prahova;
8 septembrie 1985: hirotonit ierodiacon de PS Vasile Târgovișteanul, Episcop Vicar Patriarhal;
14 septembrie 1985: hirotonit ieromonah de PS Vasile Târgovișteanul, Episcop Vicar Patriarhal;
1987-1990: duhovnic la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Bussy en Othe, Franța;
Iulie 1990 – septembrie 1991: Secretar al Cabinetului Patriarhal;
2 septembrie 1991: ales Episcop Vicar Patriarhal;
14 septembrie 1991: hirotesit arhimandrit;
15 septembrie 1991: hirotonit Episcop Vicar Patriarhal;
1991-2000: a îndeplinit, pentru anumite intervale de timp, următoarele slujiri:
responsabil cu Relaţiile Externe Bisericeşti, coordonând, în numele Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, legăturile Patriarhiei Române cu alte Biserici şi organisme ecumenice internaţionale;
responsabil de legătura Patriarhiei Române cu comunităţile româneşti din jurul graniţelor şi din diaspora;
secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (din 1994);
responsabil cu probleme de învăţământ teologic universitar şi preuniversitar, de predare a religiei în şcoală şi cu schimbul de burse cu străinătatea;
coordonator al Sectorului Patriarhal „Biserica şi Societatea”, cu cele patru birouri subordonate: Biroul de Presă şi Comunicaţii, Biroul de Asistenţă Socială, Biroul de asistenţă religioasă în unităţile bugetare şi Biroul de misiune, cultură şi tineret;
responsabil cu Editura şi Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (până în 1994);
reprezentant al Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist pentru coordonarea activităţii Facultăţii de Teologie „Justinian Patriarhul” a Universităţii din Bucureşti (1997-2000);
coordonator al Biroului de Pelerinaj al Patriarhiei Române (1999-2000);
delegat pentru diferite activităţi misionare în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor: slujbe arhiereşti, sfinţiri şi resfinţiri de biserici, coordonarea de întruniri preoţeşti la protopopiate etc.
membru în Comitetul Central al Conferinţei Bisericilor Europene din Geneva (1992-1997);
coordonator al Sectorului pentru opera de caritate „Diaconia” al Patriarhiei Române;
preşedinte al Asociaţiei „Diaconia”;
preşedinte al Aşezământului bisericesc medico-farmaceutic „Vasiliada”;
2 octombrie 2000: ales ca Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei;
22 octombrie 2000: întronizat ca Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei;
În paralel cu exercitarea responsabilităţii propriu-zise de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, a împlinit, din încredinţarea Sfintei Patriarhii, următoarele sarcini:
preşedinte al Comisiei canonice, Juridice şi pentru Disciplină a Sfântului Sinod;
preşedinte al Comisiei Speciale de Redactare a Proiectului pentru un nou Statut de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române şi a Regulamentelor de aplicare;
membru în Comisia mixtă Parteneriat social şi retrocedări, alcătuită din reprezentaţi ai Patriarhiei Române şi ai Guvernului României;
copreşedinte al Comisiei mixte de dialog dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Sârbă.
22 februarie – 5 iulie 2001: Locum-tenens de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America şi Canada;
1 noiembrie 2003 – 25 aprilie 2004: Locum-tenens de Episcop al Episcopiei Severinului şi Strehaiei;
1 februarie 2008 – 25 martie 2008: Locum-tenens de Episcop al Episcopiei Slatinei;
4 martie 2008: ales ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei;
8 iunie 2008: întronizat ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei;
23 aprilie 2009 – 29 iunie 2009: Locum-tenens de Episcop al Episcopiei Hușilor;
4 noiembrie 2014 – 4 ianuarie 2015: Locum-tenens de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului
1 octombrie 2011 – prezent: Lector suplinitor la Catedra de Teologie Pastorală din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași
Sursa: Biserica Ortodoxă Română via Ziaristi Online
Crucea ne îndeamnă să iertăm aproapele, crucea ne îndeamnă să ne rugăm pentru vrăjmași
Fragment din predica Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, rostită în data de 14 septembrie 2016, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Catedrala mitropolitană din Iași.
“Crucea înseamnă silirea firii, adică stăruința omului de a merge pe drumul care duce către Dumnezeu. Crucea înseamnă lupta împotriva comodității de orice fel, căci spune Sfântul Isaac Sirul: comoditatea îndepărtează de la om darurile lui Dumnezeu.
Lâncezeala și comoditatea împiedică gândirea să fie cuprinsă de adevărata cunoaștere. Comoditatea în viața creștinului alungă perspectiva ca inima omului să primească darul îndrăznirii celei sfinte prin rugăciune către Dumnezeu.
Taina Crucii înseamnă însă și teologia Fericirilor, pe care Dumnezeu a lăsat-o ca pe o platformă pe care să se contruiască casa bucuriei omului: bucurie întru iubirea vrăjmașilor, care este cruce, bucurie întru lacrimile cele de umilință, de căință pentru păcatele săvârșite, căință care este cruce, recunoașterea slăbiciunilor și a păcatelor proprii și a virtuților celorlalți, lucru care înseamnă, în cele din urmă, stare de cruce.
Crucea ne îndeamnă să iertăm aproapele, crucea ne îndeamnă să ne rugăm pentru vrăjmași. Un mare părinte al Bisericii mai apropiat de vremea noastră spunea că nu poți să-l ierți decât pe cel pe care îl iubești, arătând că iubirea, în cele din urmă, este purtarea crucii.” – Doxologia
Citiţi şi: Părintele Justin despre ÎPS Teofan: „Mitropolit după inima mea!” MĂRTURIE
Pingback: Vrednic este! IPS Teofan la 25 de ani de Arhierie | Victor Roncea Blog