Copii din Vidin de Ziua Limbii Romane 2016

În timp ce la Bucureşti, diplomaţii români studiau “elementele unei strategii în materie” privind problematica românilor de pretutindeni, la ei acasa, în Basarabia ciuntită de Stalin şi aflata acum în Ucraina, sau la Vidin, în Bulgaria, etnicii români nu erau lăsaţi să-şi sărbătorească nici măcar ziua limbii lor – Ziua Limbii Române. Afrontul împotriva României este evident ţinând cont că ambele manifestări au fost susţinute de o instituţie oficială a statului român – Institutul Cultural Român. Istoricul şi jurnalistul George Damian semnalează şi un fapt devenit politică de stat în teritoriile româneşti ocupate de fosta URSS: la 1 septembrie, în satul Camâșovca din “regiunea Odesa”, școala a început fără nici o clasă I cu predare în limba română deşi 94,62% dintre locuitori au româna ca limbă maternă. Slabele sau mai curând inexistentele reacţii de la Bucureşti faţă de acest tip de agresiuni împotriva românilor şi încălcări ale drepturilor lor permit autorităţilor din aceste state să-şi continuie nestingherite operaţiunile de deznaţionalizare de tip sovietic. Publicăm două corespondenţe de la faţa locului. (Z.O.)

Ziua Limbii Române – sub semnul incertitudinii

de Irina Airinei

În cel de-al doisprezecelea ceas, manifestării de interes naţional pentru români, anunţate că se va desfăşura „la Castel”, i s-a refuzat de către primăria Vidinului acest spaţiu propice promis de o lună, rămas neocupat, organizatorii de la Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria fiind nevoiţi să modifice anunţul şi să susţină programul într-un amplasament impropriu, fără locuri suficiente, fără o climatizare adecvată, fără sonorizare. Ba mai era cât pe ce să fie blocat accesul publicului din „propria” iniţiativă a celui de la poartă.

Ziua Limbii Române a fost, totuşi, sărbătorită în Vidin, Bulgaria în data de 31 august 2016, printr-un eveniment cultural organizat de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”, Institutul Cultural Român şi Asociația Ave – Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria. Reprezentația de muzică și dansuri populare românești și recitalul de poezie susţinute de copiii din clasele pilot din Vidin satul Gamzova şi satul Kosova  coordonate de Lucica Gheorghiev, Olga Nicova, Valentina Slavcheva şi Milena Petrova au adus lacrimi în ochii multora. Cu voci tremurate, Ivan, Tania, Vanesa, Maria, Stelian, Alex, Ioana, Filip şi alţii ca ei au recitat versuri din literatura română clasică dedicate limbii române. Sunt copiii și tinerii din Kosova, Gâmzova, Bregova și orașul Vidin, care participă la cursurile limbă, cultură și civilizație românească organizate de Departamentului pentru Relatiile cu Românii de Pretutindeni si Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”.

Mândru că sunt român – dar numai în dreapta Dunării !

Aceşti copii învaţă benevol limba română. Dar în ce condiţii… La Vidin, statul român nu are bani pentru o minimă igienizare a sediului lor chinuit. Nicolay  Marinov Patchev din Kozloduy predă copiilor istoria românilor la el acasă. Dincolo, la Kosova, orele se desfăşoară tot acasă la învăţători. Copiii sunt îndrăgostiţi de profesoara lor şi încep să bată la poartă cu o oră mai devreme. Cea mai mică elevă la orele de citire şi scriere are cinci ani. Dincoace, la Vidin, copiii din grupa Lucicăi şi Valentinei se întrec să citească cât mai mult. Ba chiar, în taberele oferite de statul român, iau şi premii : la jurnalism, la concursurile de cultură generală. Iar unii dintre ei sunt admişi la Universităţile din România : Ivan la Arte la Cluj, Tania la Medicină la Craiova. Ochii lor trădează griji, tristeţi, suferinţe. Ivan este singur, fără părinţi, fără familie. Prin Asociaţie a putut să înveţe limba română, România a văzut-o în tabăra organizată cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. În anii următori va trebui să muncească pentru a supravieţui. Bursa este atâta cât este. Dar lucrările lui trădează un talent  „despre care se va mai auzi”. Recită cu aplomb „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Recită aşa, pentru că „aşa simte”.  Ion deschide gura şi, cu o voce sufocată, şopteşte ceva despre limba noastră. Nu ştiu dacă are şase ani împliniţi dar vorbele îl îneacă iar el se aruncă în braţele „doamnei” şi plânge. Lumea aplaudă.  Ioana cântă pe o vioară de pe la 1600 ( moştenire de  familie) „Noi suntem români” şi publicul o încurajează. Poartă un brâu tricolor. Fratele ei, Filip, s-a ocupat de acompaniament, de tehnică, de tot ce mai era nevoie. E numai suflet.

Datele reci spun  că…

…în Bulgaria există o singura instituţie de învăţământ cu predare în limba română, un liceu din Sofia, într-o zonă în care prezenţa etnicilor români este minimă. Cei zece elevi care încheie cursurile în fiecare an sunt, preponderent, bulgari care apoi cumpără acte care le certifică apartenenţa la etnia română şi studiaza la Bucureşti, în virtutea unui acord privind schimbul de studenţi. Cât despre fonduri, în timp ce statul român a oferit, în 2010, circa 600.000 de euro comunităţii bulgare din România, românii de la sud de Dunare au primit sub 10.000 de euro din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, iar statul bulgar nu participă deloc la susţinerea asociaţiilor româneşti, o dată ce minorităţile naţionale nu sunt recunoscute. Mai mult, Fiscul bulgar impozitează micile fonduri primite de la Bucureşti.

Bulgaria sfidează în continuare cererea Consiliului Europei, de adoptare a unui amendament constituţional „pentru o mai bună garantare a dreptului minorităţilor la asociere şi pentru deplina aliniere a practicilor la standardele Consiliului Europei.”

Datele neoficiale spun că românii din Bulgaria sunt mult mai numeroşi decât spun recensămintele oficiale. Depăşesc bine 150.000. Pe când un liceu românesc la Vidin, acolo unde există o comunitate românească compactă ? Oamenii sunt trişti,  dar simţi că încă mai speră într-o minune. Iar biserica românească, Patriarhia Română poate contribui şi ea la realizarea acestei minuni. Pe drumul de-a lungul Dunării, presărat cu aşezăminte tracice, dar şi cu oasele soldaţilor români eliberatori…

Sursa: Ziaristi Online