Mai există șanse să descoperim noi documente privind viața lui Eminescu ?
Teama unor cercetători de a aborda unele aspecte mai obscure din biografia lui Eminescu, o veritabilă scotofobie [1], îi determină uneori să ocolească cu multă indiferență zonele neclare, ambigui, considerând, asemenea ardeleanului ce a văzut o girafă, că așa ceva nu există !
Si astăzi, la peste un secol de la stingerea Luceafărului, mai pot fi căutate noi urme ale trecerii prin viață a marelui dispărut.
Iată două exemple:
În jurnalul lui Titu Maiorescu, acesta face referire clară și explicită la internarea lui Eminescu într-un spital, la mijlocul lunii ianuarie 1883:
”Miercuri 12/24 Ianuarie 83. Soare si lumina de tuna, dar totusi destul de frig, dimineata mereu 5°. Miercuri seara, vant tare, rece. Seara Junimea cu Theodor Rosetti, Mandrea, Exarchu, Stirbey s. a. m. d. (fară Burghele, Eminescu in spital Candiano, Creteanu s. a. m. d.). Citit, in intregime, Fata de la Cozia” a lui Rocca, apoi 3 snoave de lspirescu. Destul de amuzant. Inaintea acestora, traducerea germana a Luceafarului”, de Mite.” (cf. T. Maiorescu, Însemnări zilnice publicate cu o Introducere, Note, Facsimile și Portrete de I. Rădulescu-Pogoneanu (1881-1886), Editura Librăriei Socec & Co., S. A. București, p. 149)
” Miercuri 19131 Ianuarie 1883. Twia ziva, a cash, citit §i racut planul calgtoriei in Elvetia. Seara, adunare rarh: Prezenti: Crefeanu și fiica sa, Candiano-Popescu, Exarchu, al-de [T.] Rosetti, Annette, Mite, Slavici ș. a. m. d. (Burghele, Eminescu in spital, al-de Mandrea, lipseau). Citit: din [lucrarea lui Gaster, o snoava de Ispirescu, un bun articol de Popescu (Hermes)’ despre teatrul de maimuțe la București. Sears plăcuta.” (T. Maiorescu, idem, p. 150)
Ce semnificație are această aparent insignifiantă însemnare, ocolită cu consecvență de biografii lui Eminescu ? Căutarea în arhivele unor spitale bucureștene sau a unor case de sănătate ale fișei de internare a poetului poate conduce la neașteptate informații privind patologia poetului în perioada cea mai critică a existenței sale.
Un al doilea exemplu:
Despre imaginea reală a poetului (portretul fizic) avem în prezent un număr de patru urme iconografice (cele patru fotografii canonice) dar mai există însemnări privind existența și a altor fotografii ale lui Eminescu, de negăsit în prezent.
Citim însă cu mirare următoarea știre, pierdută între paginile unei reviste transilvănene:
”Portretul lui M. Eminescu, lucrat în mod artistic, a ieşit în editura lui N. Ghindăşanu imprimat pe un carton în mărime de 50—35 cm. şi se poate procura dela editor în Bucuresci, strada Crinului Nr. 3 cu preţul de 1 leu 50 bani.( Cf. ”Foaia Ilustrată”, anul 1, nr. 3, Sibiu, 20 ianuarie/1 februarie 1891, p.23).
Desigur, iarăși avem o întrebare: ce reprezintă acest portret ? Este realizat după una dintre fotografiile canonice sau după un alt model iconografic ? De ce nu este menționată această reproducere grafică în vasta bibliografie scoasă de Academia Română, dedicată lui Eminescu ?
Am evocat în trecut ideea de a se căuta în arhivele diplomatice străine rapoarte ale trimișilor la București ale țărilor cu care România întreținea raporturi diplomatice în perioada 1878-1889, fiindcă atitudinea reprezentanților opoziției din țarta noastră, inclusiv articolele lui Eminescu, interesau cancelariile dinverselor capitale europene. Arhivele Nunțiaturii Apostolice de la București, din acea perioadă, aflate la Vatican, ar putea fi, de asemenea, o neașteptată comoară !
Și asemenea exemple pot constitui un imbold pentru continuarea cercetărilor !
Dan Toma Dulciu / Academia.edu
02.08.2016
[1] Teamă patologică de întuneric. Din SCOTO- „întuneric, obscuritate”. gr. skotos „întuneric” .
Sursa: Ziaristi Online
