Viața o ia câteodată, dle profesor Vladimir Tismăneanu, înaintea intențiilor. Iată de ce sunt silit să întrerup pentru moment raționamentele anterioare.

Recent am primit din partea C.N.S.A.S. acreditarea de cercetător extern al arhivei fostei Securități, pentru pregătirea în vederea editării a unei lucrări consacrate evoluției serviciilor de informații externe românești de-a lungul timpului, precum și biografiilor profesionale ale principalilor șefi – sau comandanți – ai acestora.

După cum, poate, știți, respectiva arhivă reflectă doar o mică parte a activității a ceea ce la 1 septembrie 1948 a căpătat denumirea de Direcția Generală a Securității Poporului. Documentele aflate în această arhivă se referă în principal la activitatea fostei Securități denumită azi cu o sintagmă insuficient explicată de actul normativ originar care a stat la baza înființării respectivului Consiliu – “poliție politică”. Dar cercetătorul poate să aibă, căutând prin dosarele arhivei sus-menționate, și surprize – pe lângă rapoarte, note informative ș.a. privind viața și activitatea unor concetățeni se mai pot găsi documente privind diverse alte aspecte ale activității respectivei instituții.

Concentrându-mă asupra temei anunțate mai sus am găsit un document de o excepțională importanță pentru analiza de față. Un document care, după cum se va constata, a scăpat până acum cercetătorilor care, înaintea mea, s-au aplecat asupra arhivei C.N.S.A.S. Un document pe care îl transcriu aici în premieră, cu precizarea că textul lui este extras din lucrarea sus-menționată, în curs de elaborare. În acest sens precizez că părți ale analizei de față, inclusiv cele privindu-l pe Nicolae Doicaru, fac, de-acum, parte integrantă din lucrarea respectivă.

Documentul reprodus mai jos, interesând așadar activitatea celui care, timp de aproapre 20 de ani, a fost șeful – ori comandantul – structurii românești de informații externe, așadar Nicolae Doicaru, codificat la vremea lui ca fiind “Strict Secret de importanță deosebită”, mențiune marcată în cuprinsul lui prin trei simboluri “0″ puse în fața numărului de înregistrare, se găsește în dosarul aflat în arhiva C.N.S.A.S. sub nr. 3447, fond Documentar, vol. 5, f. 190. Din cuprinsul lui reiese în mod limpede că nu Nicolae Doicaru a fost, cel puțin pentru o perioadă a anilor ’70 ai secolului trecut, așa cum se afirmă în “Raportul final” coordonat de dvs., șeful operativ al echipei din cadrul Departamentului de Informații Externe – pe scurt, D.I.E .- însărcinată cu depistarea și, la o adică, pedepsirea celor calificați trădători din D.I.E. și, în logica lucrurilor, a altor români care și-au găsit refugiul în străinătate, ci altă persoană care a activat în structura respectivă, anume, la vremea respectivă, generalul-locotenent Mihai Mihai Pacepa.

Dar iată conținutul documentului, scris de mână și aflat în dosarul sus-menționat în xerocopie:

“STRICT  SECRET
DE
IMPORTANȚĂ  DEOSEBITĂ

Ex. UNIC

[MULTIPLICAT Ex. 1]
[ Numărul de înregistrare a copiei:] Nr. C/1666 din 29 IX 1979

ORDINUL
ȘEFULUI  DEPARTAMENTULUI  DE  INFORMAȚII  EXTERNE
Nr. 00082 din 28 iulie 1975

În urma analizei făcute asupra modului cum și-au îndeplinit atribuțiunile pentru depistarea elementelor care au trădat din D.I.E. și luarea măsurilor ce se impun pentru pedepsirea lor, se constată că Generalul-maior ZAMFIRESCU  PETRE și ceilalți membri ai colectivului “PZ”, nu și-au făcut pe deplin datoria.

Pentru continuarea cu eficiență sporită a activității de depistare și sancționare a trădătorilor,

ORDON:

1.- Se numește colectivul care va desfășura această activitate format din:

– General-locotenent PODEANU MIHAI – șeful colectivului;

– Colonel MANEA GHEORGHE – adjunct al șefului colectivului;

– Lt. col. ROBESCU  C.

– Lt. col. FILIPESCU  I.

2.– Generalul-locotenent PODEANU MIHAI, în funcție de nevoi, va propune lărgirea colectivului;

3.– Colectivul va lucra strâns cu Sectorul =I.C.= pentru a putea folosi, la nevoie, toate materialele existente în Departament și după caz, rețeaua informativă a unităților D.I.E.;

4.– Generalul-locotenent PODEANU MIHAI va analiza lunar activitatea dusă pentru depistarea și pedepsirea fiecăruia dintre trădători și va raporta șefului D.I.E. semestrial și ori de câte ori e nevoie, stadiul activității, solicitând aprobările ce se impun pentru cazul când trebuie luate unele măsuri speciale.

ȘEFUL DEPARTAMENTULUI DE INFORMAȚII EXTERNE

General-colonel
NICOLAE DOICARU

(ss) Nicolae Doicaru)”.

Înainte de a trece la analiza acestui document se cuvine mențiunea că unele  nume și prenume consemnate în acesta sunt nume de serviciu  – sau conspirative. Legătura numelui Mihai Podeanu* cu Mihai Mihai Pacepa rezultă din cele ce urmează.

Cu privire la identificarea lui Mihai Podeanu (dincolo de recunoaşterea personală dintr-un pseudo-interviu – nota red.) este de remarcat pentru început că singurul general-locotenent din cadrul D.I.E. la momentul datei documentului reprodus mai sus era Mihai Mihai Pacepa. Singurul care avea grad superior, anume de general-colonel, era Nicolae Doicaru. De asemenea, existau în D.I.E. mai multe cadre având gradul de general-maior, de exemplu Gheorghe Manea, Gheorghe Bolânu etc.

Pe de altă parte, după cum rezultă din cuprinsul unui document intitulat Fișă privind problemele rezultate în legătură cu DOICARU  NICOLAE aflat în Dosarul nr. 3447, vol. 6, f.290 și urm., Fond Documentar, Arhiva C.N.S.A.S., fișă întocmită sub egida Ministerului de Interne – Departamentul Securității Statului, sub nr. C/1582 din 22 iunie 1979, “În anul 1973, din ordinul lui DOICARU  NICOLAE, a fost constituită o grupă operativă condusă de Gl. mr. TĂNĂSESCU  ION, care avea misiunea de a depista pe trădători și întreprinde măsuri pentru anihilarea activității lor. La doi ani după aceasta, activitatea grupei operative este apreciată ca necorespunzătoare și se constituie o altă grupă, de data aceasta șef al ei fiind numit – prin ordinul lui DOICARU  NIC(OLAE) – trădătorul PACEPA  MIHAI”.

Comparând textul de mai sus cu Ordinul reprodus anterior se poate constata cu ușurință că prin numele ZAMFIRESCU  PETRE și, respectiv, TĂNĂSESCU  ION era desemnată una și aceeași persoană. De asemenea, că numele PODEANU  MIHAI și, respectiv, PACEPA  MIHAI desemnau una și aceeași persoană.

Din cuprinsul textului reprodus anterior rezultă, de asemenea, că echipa “PZ” fusese condusă anterior de generalul-maior Ion Tănăsescu – sau, conspirativ, Petre Zamfirescu.

Potrivit unui Raport al generalului-maior Ion Tănăsescu, aflat în original în arhiva C.N.S.A.S., Fond Documentar, dosar nr. 3447, vol. 7, f. 120, acesta a preluat conducerea echipei respective în martie 1973, de la generalul-maior Romeo Popescu, comandantul unității “U”, cunoscută și sub denumirea de unitatea de fantome, adică ofițeri “ilegali”. În mod organizat, problema depistării trădătorilor din D.I.E. și, la o adică, pedepsirea lor a fost luată în lucru în mod organizat, potrivit declarațiilor generalului-maior Ion Tanasescu-v. loc. cit. -, în 1969, după trădarea la Paris a ofițerului Ion Iacob (Iacobescu). Succesiv, această problemă a fost repartizată unor colective conduse de Gheorghe Bolânu, comandantul diviziei V3, Gheorghe Moga.

Din cele expuse anterior rezultă că, cel puțin pentru perioada 1969-1978, Nicolae Doicaru nu s-a acupat nemijlocit de problema trădătorilor din D.I.E. și, în logica lucrurilor, nici în perioada 1960-1969, dată fiind poziția sa de șef al structurii de informații externe, dar, desigur, tocmai datorită acestei poziții, nu poate fi exclusă implicarea sa în problemă.

© Valeriu Mangu

* Nota red: Numele conspirativ al agentului poliţiei politice comuniste Ion Mihai Pacepa / Pacipa (Decizia CNSAS Aici)

Preluare: Ziaristi Online