Trei sferturi de veac de la primele deportari din Basarabia si Bucovina, 67 de la al doilea val
Dupa semnarea pactului Ribbentrop – Molotov si anexarea Bucovinei de Nord, Tinutului Herta si Basarabiei de catre URSS, populatia romaneasca a devenit victima unei campanii de represiune politica desfasurata prin deportari, arestari si stramutari. Istoricii estimeaza ca, intre anii 1940 – 1953, cateva sute de mii de romani au fost afectati de masurile de forta ale rusilor, aminteste Lumea Romaneasca Ro.
De cele mai multe ori, la usa familiilor de romani din Basarabia venea, in miezul noptii, o echipa formata din doi sau trei militari condusi de un lucrator al Securitatii care batea la geam si anunta: „Sa fiti gata intr-un sfert de ora!”.
Deportarea populatiei din Bucovina de Nord si Basarabia a avut loc in trei valuri succesive, dupa cum urmeaza:
12 – 13 iunie 1941
Operatiunea organizata de Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist din URSS viza 32.423 de persoane, dintre care 6.250 urmau sa fie arestate, iar restul deportate in zone indepartate din nordul si estul URSS. Doar pentru aceasta actiune, pe 7 iunie, NKVD al RSS Moldova a solicitat 1315 de vagoane pentru transportul deportatilor. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori romani care au fugit din Romania, de sub jugul boierilor, ca sa vina in raiul sovietic. Iesiti-le in cale cu flori! sau Emigranți voluntari.
5 – 6 iulie 1949
Denumita conspirativ IUG (in romana SUD), operatiunea este considerata de catre istoricul Elena Postica „cea mai mare deportare a populatiei basarabene”. Potrivit hotararii strict secrete nr, 1290-467cc adoptate de Biroul Politic al CC al PC, se decide deportarea de pe teritoriul RSS Moloveneasca in Siberia a „chiaburilor, fostilor mosieri, marilor comercianti, complicilor ocupantilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele polititi germane si romanesti, a membrilor partidelor politice, a gardistilor albi, a membrilor sectelor ilegale, cat si a familiilor tururor categoriilor enumerate mai sus”. In total, 11.280 familii, adica 40.850 de persoane erau vizate de hotararea organului decizional al Partidului Comunist sovietic.
31 martie – 1 aprilie 1951
Ultimul val masiv de deportari a avut loc in 1951 si a tintit, cu precadere, liderii religiosi considerati periculosi pentru puterea stalinista. Operatiunea a cuprins deportarea a 5917 persoane si a necesitat implicarea a 546 de lucratori operativi ai Securitatii, 1.127 ofiteri si soldati din Ministerul Securitatii, 275 ofiteri si soldati de militie si 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova.
Deportarea de la 6-7 iulie 1949
Operaţiune denumită conspirativ “IUG”/Sud s-a făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 “Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Hotărârea, care prevedea “deportarea în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni”, era însoţită de un act adiţional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca “deportarea categoriilor menţionate să se facă pe vecie”, operaţiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02,00, şi să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20,00. Documente de arhiva indică participarea la desfăşurarea acestei operaţiuni a 4.496 de “lucrători operativi” ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 ofiţeri şi soldaţi şi a 4.705 activişti de partid din Moldova. Au fost mobilizate 4069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi şi au fost pregătite 30 de eşaloane, respectiv, 1573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportaţi au fost transportaţi în Siberia (Ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni şi Tomsk) şi RSS Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud şi Jambul). In fapt, au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate “chiaburi”, iar celelalte acuzate de “colaborare cu fasciştii”, de “apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”. De notat că acestor “deportaţi pe vecie” li s-au confiscat averile şi li s-a interzis să-şi ia cu ei bunuri materiale.
