Luni, 4 iulie, la ora 18.30, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, instituţia românească din oraşul istoric italian, în parteneriat cu Muzeul Brăilei “Carol I” şi Secţia de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, beneficiind de susţinerea Consiliului Judeţean Brăila şi a Institutului Cultural Român, va organiza vernisajul expoziţiei foto-documentare Din istoria recentă a tehnicii româneşti: metoda Ing. dr. Eugeniu Iordăchescu de translare a monumentelor istorice / Aspetti di storia della tecnica delle costruzioni in Romania: il metodo dell’Ing. Eugeniu Iordăchescu di traslazione degli edifici storico-architettonici di valore identitario, storico, culturale e ambientale. Expoziţia se înscrie în rândul evenimentelor colaterale ce marchează participarea României la cea de-a XV-a ediţie a Bienalei de Arhitectură de la Veneţia.
Biserica Mihai Vodă în timpul lucrărilor de mutare
În deschiderea expoziţiei, care va fi la dispoziţia publicului în perioada 4-29 iulie, vor susţine alocuţiuni Prof. univ. dr. Rudolf Dinu (Directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia), Prof. univ. dr. Ionel Cândea (Managerul Muzeului Brăilei “Carol I”) şi Arh. dr. Paolo Tomasella (Istituto Regionale per il Patrimonio Culturale del Friuli Venezia Giulia).
Translarea monumentelor istorice a constituit o soluţie tehnică brevetată de inginerul constructor Eugeniu Iordăchescu, care a îngăduit prezervarea unor monumente istorice, din Bucureşti şi din ţară, prin mutarea acestora pe un nou amplasament, salvându-le din calea buldozerelor ce înlăturau vechea arhitectură spre a face loc edificiilor construite în stilul uniformizant-socialist. Expoziţia adună, pe panouri forex, o amplă şi sugestivă selecţie de fotografii, planuri tehnice, instantanee surprinse în timpul translării monumentelor istorice, însoţite de explicaţii în limba italiană. Documentarea, din punct de vedere informaţional, şi conceptul grafic al panourilor se datorează domnului Prof. univ. dr. Ionel Cândea, în colaborare cu Ing. dr. Eugeniu Iordăchescu şi personalul de specialitate din instituţia muzeală brăileană. Traducerea în limba italiană a textelor este datorată d-lor Prof. univ. dr. Cristian Luca, Dr. Andrea Fara şi Dr. Gianluca Masi.
Biserica Mănăstirii Mihai Vodă
În cadrul expoziţiei este prezentată publicului metoda inovativă a Ing. dr. Eugeniu Iordăchescu, care a contribuit determinant la salvarea unor edificii de cult din Bucureşti, monumente istorice datând din secolele XVI-XVIII, aflate în zonele cele mai afectate de tăvălugul sistematizării urbane promovată de regimul totalitar în anii ’80 ai veacului trecut. Expoziţia va expune realitatea crudă a ultimului deceniu al regimului totalitar din România, atunci când se intenţiona ca multe biserici, alături de alte edificii istorice importante, să fie demolate spre a lăsa locul unor noi construcţii specifice canoanelor edilitare ale vremii. Soluţia salvatoare, pentru unele dintre aceste monumente istorice, a fost reprezentată de metoda pe care a brevetat-o inginerul Eugeniu Iordăchescu: translarea edificiilor prin ridicarea de la sol, în urma elevării întregii construcţii de la nivelul fundaţiei. Cele mai multe dintre monumentele istorice la care se va face referire în cadrul expoziţiei au fost translate de echipele conduse de inginerul Iordăchescu începând cu anul 1980. Astfel, rând pe rând, cu mari eforturi şi deosebită ingeniozitate, au fost translate şi salvate de la demolare câteva dintre cele mai reprezentative vechi lăcaşuri de cult din Bucureşti: Schitul Maicilor, Biserica Olari, Biserica Sf. Ilie – “Rahova”, Biserica Mihai-Vodă, Biserica Sf. Ioan – “Piaţă”, Biserica Sf. Gheorghe – “Capră”, Biserica Sf. Ştefan – “Cuibul cu barză” etc. De asemenea, între clădirile translate în aceeaşi perioadă se numără şi Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, actuala Bibliotecă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Biserica Olari ridicată pe platformă de beton
Expoziţia prezintă numeroase fotografii, planşe tehnice, imagini din timpul lucrărilor de translare a edificiilor, toate corelate cu explicaţii.
Soluţia s-a dovedit providenţială pentru salvarea unor edificii. Structura arhitectonică a fost ridicată de la sol cu mijloace mecanice, în urma unor săpături care au eliberat fundamentul clădirii, şi transportată pe o platformă compactă de beton armat, care a permis transportarea lor într-o nouă locaţie. Cele mai multe edificii au fost translate din 1980 de echipe de ingineri, tehnicieni şi lucrători specializaţi.
Biserica Olari
Acad. Răzvan Theodorescu, Preşedinte al Secţiei de Artă, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, accentuează rolul inginerului Eugeniu Iordăchescu, într-un articol intitulat Demararea demolărilor bisericilor din România (1977-1989):
“Au trecut mai mult de 30 de ani de la teribilul seism care a lovit România în 1977, care a facilitat proiectul dictatorului Nicolae Ceauşescu de demarare a lucrărilor de construire a unui nou centru civic la Bucureşti, în dauna edificiilor istorico-arhitectuale, a complexelor monastice, a elegantelor şi expresivelor locuinţe particulare din secolul al XIX-lea şi de la începutului veacului XX, care au fost rase de pe suprafaţa pământului pentru a face loc proiectelor urbanistice megalomane ale regimului autoritar.
Prima lovită a fost Biserica Enei, edificiu de cult datând din perioada următoare domniei lui Constantin Brâncoveanu, demolată «din greşeală» – cum au susţinut atunci cu nemăsurată ipocrizie şi tot atât cinism, autorităţile locale – act absurd care m-a determinat să trimit, în aprilie 1977, o scrisoare de protest autorităţilor statului pentru a-mi exprima preocuparea pentru viitorul ce se anunţa nefast (scrisoarea a fost citită în timpul transmisiilor radiofonice ale Europei Libere, şi a avut consecinţe neplăcute asupra carierei mele, aspect care poate fi acum dat uitării).
Schitul Maicilor în timpul lucrărilor de translare
Furia demolatoare a continuat în anii următori până când, în 1984, am aflat de la arhitectul Gheorghe Leahu despre iminentul pericol ce urma să ameninţe cunoscutul complex istorico-arhitectonic Mânăstirea Văcăreşti, datând din epoca post-brâncovenească. Groaznica veste ne-a determinat să acţionăm intempestiv. În 14 decembrie 1984, arhitectul prof. Grigore Ionescu, profesorul Dinu Giurescu au trimis o scrisoare de protest Secretariatului General al Partidului Comunist Român (semnată, dacă îmi amintesc bine, şi de arhitecta Henriette Delavrancea Gibory).
Ecourile naţionale şi internaţionale produse de lucrările de distrugere a vechiului şi pitorescului Bucureşti au fost dintre cele mai ample, dar hotărârea autorităţilor de a duce până la capăt demolarea a fost la fel de mare.
Soarta tristă a Mânăstirii Văcăreşti urma să atingă şi Mânăstirea Mihai Vodă. De aceea, la 24 ianuarie 1985 – data plină de semnificaţie, mai ales pentru o biserică fondată de primul unificator al Principatelor Române – cei trei savanţi, cărora li s-au alăturat Prof. Dionisie Pippidi, Prof. Vasile Drăguţ, Dr. Radu Popa şi Prof.Arh. Aurelian Trişcu, au trimis autorităţilor o nouă scrisoare de protest.
Mănăstirea Văcăreşti în timpul demolării
Scrisoarea conţinea pentru prima dată posibilitatea de a păstra monumentul, folosind metoda translării într-un loc care să nu intersecteze planurile de ridicare a noilor construcţii în centrul Bucureştiului. Această posibilitate amintea experienţa inovatoare, cunoscută de acum, a inginerului Eugeniu Iordăchescu, pe atunci arhitect la firma de stat Proiect Bucureşti care salvase de buldozer, folosind cu succes metoda translării, un alt edificiu de cult ortodox din epoca post brâncovenească: Biserica Schitul Maicilor. «Victoria» noastră modestă, dacă o putem numi aşa, a fost acceptarea de către autorităţi de a începe translarea bisericii şi a clopotniţei Mânăstirii Mihai Vodă. Îmi amintesc foarte bine că în toamna anului 1985 – când acelaşi grup de experţi, cărora li s-a alăturat Prof. Virgil Cândea, a scris o nouă scrisoare de protest –, am fost martor direct al admirabilei demostraţii de competenţă inginerească a Dr. Iordăchescu: translarea bisericii şi clopotniţei Mânăstirii Mihai Vodă.
De fiecare dată, când merg de-a lungul drumului pe care se găsesc acum aceste monumente istorico-arhitecturale – încercând totuşi o tristeţe de neşters că în perioada următoare anului 1990 am sugerat, împreună cu prof. Ascanio Demian, o nouă lucrare de translare pe vechea poziţie ( inginerul Iordăchescu ne asigurase că propunerea era fezabilă) – îmi amintesc cu mare recunoştinţă de acest doct expert în construcţii, de acest profesionist care, în momente destul de dificile, a fost solidar cu noi şi a înfăptuit adevărate miracole”.
Sursa: Cotidianul
Titlu: Ziaristi Online
