„Teodor Brateş: Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Televiziunea este în pericol! Cerem urgent armata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!
Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea limitaţi în limitele impuse atâţia ani de dictatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!
George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia!“
(Televiziunea Română, 23 decembrie 1989)
Domnule Mădălin Hodor, am făcut tot posibilul să înțeleg demersul domniei voastre (revista 22 – februarie/aprilie 2016) la 26 de ani de la evenimentele din fața Ministerului Apărării Naționale. Nu am reușit. Cu cine vă războiți acum? Și de ce? Cui folosește azi acest tip de manipulare? Simțindu-mă implicat, ca un „conspirator“, așa cum scrieți, în câteva filme despre decembrie 1989, mă văd obligat să vă răspund.
Încă din titlu, primul cuvânt al articolului-serial: „Asasinarea“ lui Trosca…, pus între ghilimele, mă nedumerește. Oare nu a fost o crimă? Nu a fost un asasinat? Adică Trosca s-a lovit de gloanțele care zburau prin aer? Dacă a fost un accident-incident, cum de omul Trosca, care se zbătea pe asfalt (conform tuturor mărturiilor), a fost găsit cu un glonț în frunte? Și cum de au fost lăsate cadavrele la necrofilia indusă a populației, manipulată că ei sunt teroriștii, timp de cinci zile, până s-au făcut una cu zăpada și noroiul?
Domnule Hodor, încercați să demonstrați, ca într-un roman polițist, că vina totală în ce privește incidentul din fața MApN o are colonelul Ardeleanu, șeful USLA. El, semiarestat, era responsabil de sistemul de legătură și de stabilirea semnalelor de recunoaștere, el putea ordona dispozitivului de apărare? El l-a ucis pe Trosca, aducându-l în bătaia gloanțelor și tancurilor armatei? El putea opri profanarea cadavrelor din stradă timp de cinci zile? Îi „convenea“ să fie șeful unor „teroriști“ morți? E un roman prost, domnule istoric. Elucubrant.
Vreți să demonstrați că generalul Nicolae Militaru nu avea cunoștință de existența lui Gh. Trosca de la Direcția a IV-a a Securității, până în 1986 și apoi la USLA. Pentru dumneavoastră, Dosarul Corbii nu există, CADA a fost superfluă – niște carieriști, care doreau locurile ocupate de cei 26 de generali de la pensie, reactivați de Militaru (nicio treabă cu GRU – Pacepa minte… luminată).
Scrieți, negru pe alb, că „timp de 26 de ani, nimeni, fie instituţie de stat, istoric sau ziarist, nu a produs dovada irefutabilă că generalul Nicolae Militaru a fost spion KGB sau GRU“.
Apoi, îl admonestați pe general: „În mod nefericit, însuşi Nicolae Militaru a furnizat suficientă muniţie pentru cei care îl vor acuza de «trădare» şi de participare la un complot KGB în timpul evenimentelor din 1989. Declaraţiile lui au fost în realitate dictate de necesităţile momentului. În primul rând, toţi cei care au ajuns în poziţii cheie după Revoluţia din 1989 au încercat să-şi confecţioneze un trecut «dizident» (…) I-a ajutat însă, involuntar, pe cei care vor folosi ieşirile lui publice în sprijinul teoriei complotului KGB din decembrie 1989“. Adică, traduc, îl acuzați de minciună și mistificare pe un general care a venit cu hainele în pungă la Televiziune în 22 decembrie 1989 și a luat cuvântul în Studioul 5 strigând: „Opriți măcelul! Dacă s-a făcut crima până acuma opriți-o!!!“. Îi negați propriile afirmații despre apartenența la un complot militar sprijinit din exterior.
Îl acuzați de minciună și mistificare pe primul revoluționar al țării, Ion Iliescu, care apare la Televiziune la două ore după ce începuse transmisia liberă, nicio legătură cu revoluția, om trimis obligatoriu în provincie când a venit Gorbaciov, om urmărit de ani de zile de trei mașini ale Securității, care poate îl apărau, poate îl protejau, mă puteți combate în ideea asta, domnule Hodor?
Iată o probă din chiar revista 22, 6 mai 2002: Întrebat dacă Militaru era agent sovietic, Silviu Brucan, eminența cenușie a FSN, declara: „…majoritatea generalilor români din perioada aceea și-au făcut școala la Moscova. În ce-l privește pe Militaru, cred că era într-adevăr foarte aproape de serviciile secrete. Dar ce m-a interesat pe mine era poziția lui împotriva lui Ceaușescu, pentru că partea sovietică începuse și ea să fie împotriva lui Ceaușescu. Iar Militaru a mers pe linia asta, îmbinând și trecutul lui de om al serviciului militar sovietic – GRU – cu poziția anti-Ceaușescu“.
Așadar, cu tot acest pedigree, Nicolae Militaru (care a fost învestit prin televiziune ministru al Apărării și comandantul armatei, la ora 14 în 22 decembrie, de către un apropiat al Moscovei – căpitan Mihai Lupoi) devine șeful Consiliului Militar Superior, adică șeful Armatei, Securității, USLA, miliției, gărzilor patriotice, grănicerilor, al tuturor instituțiilor de forță ale României, până în 16 februarie 1990.
Iată altă probă, tot din revista 22, 2 februarie 2010 – „În decembrie 1989, Iliescu şi Brucan au cerut ajutor militar de la sovietici“ de Adam Burakowski: „… Acum se ştie că teroriştii nu au existat, că implicarea lor în aşa-zisa susţinere a lui Ceauşescu a fost doar o diversiune, iar victimele sunt singurele certitudini de pe urma haosului din decembrie 1989 (…) Documentul acesta, desecretizat în temeiul Legii din 22 ianuarie 1999 privind protecţia informaţiilor clasificate (art. 86 al. 2), reprezintă un mesaj cifrat trimis de la Ambasada Republicii Populare Polone din Bucureşti către ministerul de la Varşovia, în ziua de 23 decembrie 1989. Din text reiese că unul dintre diplomaţii ambasadei s-a întâlnit cu un angajat al reprezentanţei diplomatice sovietice din România, al cărui nume nu este menţionat în document. Acesta l-a informat pe diplomatul polonez că la Ambasada URSS s-au prezentat Ion Iliescu şi Silviu Brucan, în numele FSN. Ei au cerut ajutor militar, însă Ambasada sovietică a răspuns că URSS este gata să acorde orice fel de ajutor, cu excepţia intrării cu forţe armate pe teritoriul României, în acest fel respingând, practic, cererea de ajutor militar.
(…) De ce Iliescu şi Brucan s-au hotărât să facă acest pas riscant?
Trebuia să fie conştienţi că solicitările de ajutor militar sovietic se înscriu în nedemna tradiţie a regimurilor comuniste din 1956 în Ungaria şi din 1968 în Cehoslovacia, când nucleele conservatoare ale partidelor comuniste s-au adresat Moscovei, cerându-i să intervină militar.“ – scrie Burakowski.
Iată documentul:
„Ministerul Afacerilor Externe
După utilizare, mesajul cifrat trebuie distrus conform prevederilor referitoare la utilizarea documentelor secrete
SECRET
Exemplar 12
Mesaj cifrat nr. …
din Bucureşti 23.12.89
URGENT
Către dir. J. Mąkosa
Însărcinat cu afaceri, Bauer informează prin depeşa nr. 189 din data de 23 luna curentă:
Ora 15.00.
1. De la sovietici:
În numele Frontului Salvării Naţionale, I. Iliescu şi S. Brucan au solicitat ajutor militar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca.
Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul.
Răspunsul URSS: sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei trupelor.“
“Suntem informați că s-a luat legătura cu ambasada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat”
Doriți o probă solidă? V-o dăruiesc: în Cartea albă a Armatei, intitulată Armata în Revoluția din Decembrie 1989, prima ediție, Editura Militară, 1994, pag. 120, se scrie – „În dimineața zilei de 23 decembrie, crainicii de televiziune au solicitat, alarmați, ajutor militar de urgență, afirmând că Televiziunea este pe cale de a fi ocupată de teroriști, deși datele operative nu îndreptățeau o asemenea stare alarmistă. În aceeași zi, s-a transmis că, datorită apariției în spațiul aerian al țării a numeroase ținte neidentificate, s-a cerut ajutor militar din partea URSS, lăsând să se înțeleagă că situația militară a scăpat de sub control, iar forțele Ministerului Apărării Naționale nu mai pot rezista atacurilor cu care aceștia se confruntă. Informația a produs confuzie și derută“.
Ce se întâmplă în ediția a doua a aceleiași cărți, Armata în Revoluția din Decembrie 1989, Editura Militară, 1998, pag. 169? Fraza cu pricina dispare. De ce?: „În dimineața zilei de 23 decembrie, crainicii de televiziune au solicitat, alarmați, ajutor militar de urgență, afirmând că Televiziunea este pe cale de a fi ocupată de teroriști, deși datele operative nu îndreptățeau o asemenea stare alarmistă. Informația a produs confuzie și derută“. Unde și de ce a dispărut informația cu ajutorul militar din partea URSS?
În dimineața zilei de 23 decembrie, în studioul Televiziunii Libere, este adus, pentru nevoia imperioasă de a prezenta un terorist, numitul Dan Marin, campion mondial la handbal și lucrător al Securității la Agerpres. După prezentarea penibilă a acestuia și scoaterea lui din studio, cei trei prezentatori ai Televiziunii continuă (secvență din filmul Piepturi goale și buzunare pline – scenariul și regia Cornel Mihalache):
„Teodor Brateş: Vă rog, linişte! Vă rugăm linişte! Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Televiziunea este în pericol! Cerem urgent armata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!
Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea limitaţi în limitele impuse atâţia ani de dictatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!
George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia! Aduceţi de urgenţă ajutoare!
Victor Ionescu: Există aruncătoare de grenade care nu au fost puse în acţiune! Să intre…
Teodor Brateş: Să intre tancurile şi să dărâme clădirile în care se află aceşti criminali! Să se acţioneze cu toată fermitatea, nu mai este timp de pierdut!“
Apoi, stimați concetățeni, urmează un anunț pe care cu greu l-am găsit în arhiva TVR. Înainte de asta, trebuie să citez din două cărți ale lui Teodor Brateș, prima: Cui îi e frică de adevăr?, conlucrare cu Constantin Bebe Ivanovici, pag. 172:
„T.B.: Până atunci cred că este necesar să discutăm încă o temă delicată. Mă refer la știrea pe care a citit-o George Marinescu pe post în jurul orei 10,30, poate chiar 11, prin care se anunța că a fost solicitat ajutor militar sovietic, ce știți despre această știre? Cine a redactat-o? Cine a trimis-o în studioul 4?
C.B.I.: Nu vă pot răspunde la aceste întrebări pentru simplul motiv că nu știu cine a redactat-o, nici cine a trimis-o.
T.B.: Atunci să spun eu ce știu. Știrea cu pricina a fost remisă lui George Marinescu, într-un moment când mă aflam la WC. Când am revenit în studio am auzit-o și, imediat, am făcut semn regizorului să pună cartonul cu sigla Televiziunii. L-am întrebat pe George Marinescu ce este cu știrea respectivă. A precizat că a primit-o de la etajul XI, conform procedurilor stabilite. I-am spus să nu o mai citească până nu ne lămurim despre ce este vorba“.
În volumul doi al Trilogiei Revoluției române în direct, 23 decembrie 1989, domnul Teodor Brateș reia minciuna cu momentul în care dumnealui era la WC când George Marinescu a citit știrea. Deci, două cărți, două mărturii mincinoase. Pentru că, pe o casetă video existentă în arhiva TVR, se aude clar cum, înainte de a-i înmâna grăbit și important lui George Marinescu o hârtie, Teodor Brateș îi spune: „Citește asta!“. Iar Marinescu citește de trei ori comunicatul cu ajutorul militar sovietic (Televiziunea la zidul revoluției, documentar TVR de Cornel Mihalache – 2014). Acum, dacă tot s-a redeschis Dosarul Revoluției din 1989, poate va investiga cineva competent acest lucru. Iată-l:
George Marinescu: „Dragi concetățeni, permiteţi-mi să repet un anunț pe care l-am făcut în urmă cu un minut. Suntem informați că s-a luat legătura cu ambasada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenții străini și-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmați pentru a distruge ceea ce poporul român a cucerit.“
Ar fi degradant să răspund oricărei manipulări a domnului M. Hodor, care știe, iată, foarte multe lucruri despre „incidentul“ de la MApN din 23/24 decembrie 1989. Gheorghe Trosca, mai grăsuț, nu avea un combinezon de luptă. De altfel, un șef de stat major care primește o asemenea misiune, să împresureze blocurile dimprejurul MApN din Drumul Taberei cu 600 de luptători împotriva unor teroriști, ca orice om cu mintea la el, vine să lămurească misiunea și ordinul cu cei care l-au dat. Una, că nu existau 600 de luptători ai USLA, apoi, nu poți strânge ca în chingă blocurile dimprejurul MApN, fără să stabilești cu cei de pe partea cealaltă, apărătorii MApN, că nu vii cumva și împotriva lor. Deci un sistem de parole și recunoașteri inerente oricărei aplicații. La ordinul primit, de a veni cu 600 de uslași împotriva teroriștilor, orice șef de stat major, orice luptător cu bun-simț militar vine în recunoaștere și în stabilirea situației din teren. Da, cred că vroia să intre în MApN, „să facă o escală“ și să stabilească inamic, hărți, parole, conlucrare etc. Pentru că erau profesioniști.
Sunt aberante declarațiile lui Nicolae Militaru și ale lui Silviu Brucan, care atestă faptul că au cerut, prin ordin, capacitarea a 600 de uslași care să atace blocurile dimprejur și să anihileze teroriștii, iar Trosca, dimpotrivă, a venit cu 11 oameni care să îi atace pe ei în minister și să-i omoare, în prezența apărătorilor ministerului: 2.137 de militari, 63 de tancuri, 49 de TAB-uri şi două baterii de antiaeriană. Precum și a parașutiștilor de cercetare-diversiune de la Buzău, conduși de Gheorghe Truțulescu, specialiști în lupta de gherilă urbană, dar nefolosiți inexplicabil în acest război.
Atacul dumneavoastră asupra lui Constantin Isac este degradant, personajul revoluționar fiind prezent în Studioul 4, de la începutul emisiei libere, apoi la MApN, dus în mașina cu primii revoluționari, în brațele lui Petre Roman, viitor prim-ministru, apoi în capul mesei la discuțiile cu principalii oameni militari și politici ai momentului, la înființarea CFSN, în discuția secretă de la MApN, apoi în CC la propriu în cârca lui Petre Roman, care era în cârca lui Gelu Voican Voiculescu, care era în cârca lui Ion Iliescu la revenirea de la ora 17 la Comitetul Central (secvență video), și apoi vajnic apărător al ușii de la marea discuție filmată de Adrian Sârbu cu camera video a colegului meu (nostru) Paul Cozîghian. Da, Constantin Isac s-a aflat în miezul unor evenimente istorice. Nefăcând parte din gașcă, puteți scrie despre el la mișto, chiar dacă are o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu a făcut poliție politică: „«Rolul determinant» al lui «Ionescu» în Revoluţie se terminase“.
Acum urmează ceva ce ține de manipulare sau poate de… uitare. Citat din primul episod al serialului domnului Hodor:
„Trebuie spus că psihoza «teroriştilor de la USLA» nu a fost creaţia exclusivă a unei manipulări televizate, aşa cum se acreditează astăzi. Când a fost chestionat, imediat după primele schimburi de focuri din Piaţa Palatului [deci în 22 decembrie!!! n.m.], în legătură cu identitatea celor care trag, însuşi Iulian Vlad a afirmat că ei ar putea proveni de la Direcţia a V-a sau de la USLA“. (februarie 2016)
Dar în episodul 4 al serialului său despre Trosca și USLA (aprilie 2016), domnul Hodor recidivează cu manipularea, vorba lui, grosolană:
„De ce nu a pomenit nimic despre aceste «elemente» Iulian Vlad atunci când a fost întrebat pe 22, apoi pe 23 decembrie 1989? [păi tocmai ați spus că asta a afirmat!!! n.m.] Pentru că nu era sigur cine va câştiga lupta şi nici dacă grupul lui Ion Iliescu va supravieţui pentru a prelua conducerea…“
Domnul istoric Mădălin Hodor manipulează de la un episod la altul, pentru că, în episodul 4 al articolului domniei-sale, scrie:
„Revenind la «fantomele» din decembrie 1989, existenţa lor trebuie că era cunoscută de şefii Securităţii cu mult anterior evenimentelor, pregătirea lor neputând să se desfăşoare fără ştiinţa şi sprijinul logistic al acestora.
Astfel încât este probabil ca declaraţia dată de Iulian Vlad, la 29 ianuarie 1990, în faţa procurorului Diaconescu şi reprodusă apoi de generalul magistrat Ioan Dan în cartea sa Teroriştii din ‘89 să fie o dovadă în acest sens. Fostul şef al Securităţii afirma următoarele: «Analizând modul în care au început şi s-au desfăşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de: 1) Elemente din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale. (…)»“.
Și vă opriți aici, că atât vă convine…
Păi, domnule Hodor, când a spus Iulian Vlad că teroriștii pot fi de la USLA sau de la Direcția a V-a? Deci, dumneavoastră folosiți o declarație din 29 ianuarie și ziceți că ar fi fost spusă în 22 decembrie ‘89, după ce a început să se tragă? 1990? Și cum ar fi putut determina o declarație din 29 ianuarie 1990 „psihoza «USLA = terorişti»“ din 22 și 23 decembrie 1989 care „nu a emanat de la «civilii speriaţi şi militarii dezorientaţi», nici de la agenţii KGB/GRU, ci chiar de la şeful Securităţii, care a indicat exact acele unităţi din structura aflată sub comanda sa, care ar fi putut acţiona în modul respectiv.“? Dumneavoastră numiți asta cercetare istorică?
Una la mână. Apoi, citarea trunchiată a declarației generalului Iulian Vlad din cartea domnului Ioan Dan Teroriștii din ‘89 este de nepermis… Domnul magistrat Ioan Dan citează din documentul de 10 pagini din 29 ianuarie ‘90, scris îngrijit și logic de Iulian Vlad în pușcărie:
„… analizând modul în care au început și s-au desfășurat acțiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date și informații ce le-am avut la dispoziție, consider că acestea ar fi putut fi executate de:
1) Elemente din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale.
(urmează de la A la E supoziții cu structuri din care ar fi putut face parte, ca pregătire, «teroriștii»).
2) Ofițeri și subofițeri din Miliție, atât de la Capitală cât și de la IGM…
3) Trăgători de elită din toate unitățile Ministerului de Interne, chiar lunetiști de la Dinamo sau alte cluburi sportive.
4) unele cadre militare de rezervă ale Securității, Miliției și Armatei, precum și actuali și foști activiști de partid sau UTC (anturajul și familia dictatorului).
5) anumite cadre militare sau luptători din Gărzile Patriotice.
6) Străini.
a) la studii în România (arabi, palestinieni care sunt la pregătire pe linia Armatei (…)
b) Special infiltrați (…)
c) alți străini aflați în țară cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice.
d) foști cetățeni români (…)
7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat în primele ore din 22 decembrie după prânz (…)“
Iată că sunt trecuți toți cei care fi putut avea arme și care ar fi trebuit investigați.
Domnul Mădălin Hodor știe adevărul mult căutat despre Revoluția Română din Decembrie 1989: „Existenţa unor structuri paralele şi deplin conspirate alcătuite din cadre active şi în rezervă ale Securităţii, a căror loialitate, interesată sau determinată de «considerente patriotice» prost înţelese, era dirijată exclusiv spre Nicolae Ceauşescu şi clanul acestuia, este, în opinia mea, singura explicaţie raţională pentru «fenomenul terorist» din decembrie 1989.“ Ați găsit vinovații pentru morții revoluției: Iulian Vlad și USLA. Domnule Hodor, sunteți un istoric străveziu. Nu o luați ca pe o jignire, vă rog.
Domnule Hodor, când scrieți, la 26 de ani de la eveniment, că „Ilegală şi discutabilă moral, decizia de a-l executa pe Ceauşescu s-a bucurat atunci, ne convine sau nu să recunoaştem, de susţinerea întregii [subl.m.] populaţii“, trebuie să scrieți – întreaga populație minus Mihalache, adică eu. Nu mă faceți dumneavoastră criminal dintr-un patriotism global. Și nu vă sfătuiesc să faceți azi un sondaj de opinie pe tema asta. Și pentru că teroriștii nu au nume și chip nici azi, cum puteți scrie că „A fost singurul mod practic de a opri măcelul. Dovadă că, după difuzarea execuţiei la televizor, activitatea teroriştilor, cu rare excepţii, a încetat“? Îi acuzați direct pe cei care au luat puterea de diversiune terorist militară. Mulțumesc.
Cornel Mihalache
Sursa: Ziaristi Online
Pingback: EXCLUSIV. Iulian Vlad versus Ion Iliescu: Îl cunosc din '49 nu din '89 cum i-a zis lui Tismăneanu. Premieră după 25 de ani. “Factorul intern – România în spirala conspiraţiilor” (II) - Ziaristi OnlineZiaristi Online
Pingback: Diversiunile din jurul morţii generalului Iulian Vlad. Regizorul Cornel Mihalache desfiinţează propaganda GDS şi a Institutului Revoluţiei lui Iliescu - Ziaristi OnlineZiaristi Online