Manipulări cu terorişti. O replică la articolele din revista 22 despre asasinarea eroului-martir Gheorghe Trosca - de Cornel Mihalache - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Manipulări cu terorişti. O replică la articolele din revista 22 despre asasinarea eroului-martir Gheorghe Trosca – de Cornel Mihalache

Revista Intelligence a SRI nr 26 martie-mai 2014 despre Cazul Trosca Cotuna

Foto: Comisia “Decembrie 1989”, Ziarul Bursa, Revista Intelligence a SRI, Arhiva Ziaristi Online

Revista Intelligence a SRI nr 26 martie-mai 2014 despre Cazul Trosca

Foto: Comisia “Decembrie 1989”, Ziarul Bursa, Revista Intelligence a SRI, Arhiva Ziaristi Online

Cazul Gheorghe Trosca in Bursa de Victor Roncea
„Teodor Brateş: Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Televiziunea este în pericol! Cerem urgent armata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!

Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta neapărat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea limitaţi în limitele impuse atâţia ani de dictatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!

George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia!“

(Televiziunea Română, 23 decembrie 1989)

Domnule Mădălin Hodor, am făcut tot po­si­bilul să înțeleg demersul domniei voas­tre (revista 22 – februarie/aprilie 2016) la 26 de ani de la evenimentele din fața Mi­nis­terului Apărării Naționale. Nu am reu­șit. Cu cine vă războiți acum? Și de ce? Cui folosește azi acest tip de manipulare? Sim­țindu-mă implicat, ca un „cons­pi­ra­tor“, așa cum scrieți, în câteva filme des­pre decembrie 1989, mă văd obligat să vă răspund.

Încă din titlu, primul cuvânt al ar­ti­co­lu­lui-serial: „Asasinarea“ lui Trosca…, pus între ghilimele, mă nedumerește. Oare nu a fost o crimă? Nu a fost un asasinat? Adi­că Trosca s-a lovit de gloanțele care zbu­rau prin aer? Dacă a fost un accident-in­cident, cum de omul Trosca, care se zbă­tea pe asfalt (conform tuturor mărtu­rii­lor), a fost găsit cu un glonț în frunte? Și cum de au fost lăsate cadavrele la ne­cro­filia indusă a populației, manipulată că ei sunt teroriștii, timp de cinci zile, până s-au făcut una cu zăpada și noroiul?

Domnule Hodor, încercați să de­monstrați, ca într-un roman po­lițist, că vina totală în ce pri­vește incidentul din fața MApN o are colonelul Ardeleanu, șe­ful USLA. El, semiarestat, era responsabil de sistemul de legătură și de stabilirea sem­nalelor de recunoaștere, el putea or­do­na dispozitivului de apărare? El l-a ucis pe Trosca, aducându-l în bătaia gloanțelor și tancurilor armatei? El putea opri pro­fanarea cadavrelor din stradă timp de cinci zile? Îi „convenea“ să fie șeful unor „teroriști“ morți? E un roman prost, dom­nule istoric. Elucubrant.

Vreți să demonstrați că generalul Nicolae Mi­litaru nu avea cunoștință de existența lui Gh. Trosca de la Direcția a IV-a a Se­cu­rității, până în 1986 și apoi la USLA. Pentru dumneavoastră, Dosarul Corbii nu există, CADA a fost superfluă – niște ca­rieriști, care doreau locurile ocupate de cei 26 de generali de la pensie, reactivați de Militaru (nicio treabă cu GRU – Pacepa minte… luminată).

Scrieți, negru pe alb, că „timp de 26 de ani, nimeni, fie instituţie de stat, istoric sau ziarist, nu a produs dovada irefutabilă că ge­neralul Nicolae Militaru a fost spion KGB sau GRU“.

Apoi, îl admonestați pe general: „În mod ne­fericit, însuşi Nicolae Militaru a fur­nizat suficientă muniţie pentru cei care îl vor acuza de «trădare» şi de parti­ci­pare la un complot KGB în timpul eve­ni­mentelor din 1989. Declaraţiile lui au fost în realitate dictate de necesităţile mo­mentului. În primul rând, toţi cei care au ajuns în poziţii cheie după Revoluţia din 1989 au încercat să-şi confecţioneze un trecut «dizident» (…) I-a ajutat însă, involuntar, pe cei care vor folosi ieşirile lui publice în sprijinul teoriei complotului KGB din decembrie 1989“. Adică, traduc, îl acuzați de minciună și mistificare pe un general care a venit cu hainele în pungă la Televiziune în 22 decembrie 1989 și a luat cuvântul în Studioul 5 strigând: „Opriți mă­celul! Dacă s-a făcut crima până acu­ma opriți-o!!!“. Îi negați propriile afirmații despre apartenența la un complot militar sprijinit din exterior.

Îl acuzați de minciună și mistificare pe pri­mul revoluționar al țării, Ion Iliescu, care apare la Televiziune la două ore după ce începuse transmisia liberă, nicio legătură cu revoluția, om trimis obligatoriu în pro­vincie când a venit Gorbaciov, om urmărit de ani de zile de trei mașini ale Securității, care poate îl apărau, poate îl protejau, mă puteți combate în ideea asta, domnule Ho­dor?

Iată o probă din chiar revista 22, 6 mai 2002: Întrebat dacă Militaru era agent so­vietic, Silviu Brucan, eminența cenușie a FSN, declara: „…majoritatea generalilor ro­mâni din perioada aceea și-au făcut școala la Moscova. În ce-l privește pe Militaru, cred că era într-adevăr foarte aproa­pe de serviciile secrete. Dar ce m-a interesat pe mine era poziția lui îm­po­triva lui Ceaușescu, pentru că partea so­vietică începuse și ea să fie împotriva lui Ceaușescu. Iar Militaru a mers pe linia asta, îmbinând și trecutul lui de om al serviciului militar sovietic – GRU – cu poziția anti-Ceaușescu“.

Așadar, cu tot acest pedigree, Nicolae Mi­litaru (care a fost învestit prin televiziune ministru al Apărării și comandantul ar­matei, la ora 14 în 22 decembrie, de către un apropiat al Moscovei – căpitan Mihai Lu­poi) devine șeful Consiliului Militar Superior, adică șeful Armatei, Securității, USLA, miliției, gărzilor patriotice, gră­ni­cerilor, al tuturor instituțiilor de forță ale României, până în 16 februarie 1990.

Iată altă probă, tot din revista 22, 2 fe­bruarie 2010 – „În decembrie 1989, Ili­escu şi Brucan au cerut ajutor mi­litar de la sovietici“ de Adam Bu­rakowski: „… Acum se ştie că te­ro­riştii nu au existat, că implicarea lor în aşa-zisa susţinere a lui Ceauşescu a fost doar o diversiune, iar victimele sunt sin­gurele certitudini de pe urma haosului din decembrie 1989 (…) Documentul aces­ta, desecretizat în temeiul Legii din 22 ia­nuarie 1999 privind protecţia infor­ma­ţii­lor clasificate (art. 86 al. 2), reprezintă un mesaj cifrat trimis de la Ambasada Re­publicii Populare Polone din Bucureşti că­tre ministerul de la Varşovia, în ziua de 23 decembrie 1989. Din text reiese că unul dintre diplomaţii ambasadei s-a întâlnit cu un angajat al reprezentanţei di­plomatice sovietice din România, al că­rui nume nu este menţionat în document. Acesta l-a informat pe diplomatul po­lo­nez că la Ambasada URSS s-au prezentat Ion Iliescu şi Silviu Brucan, în numele FSN. Ei au cerut ajutor militar, însă Am­basada sovietică a răspuns că URSS este gata să acorde orice fel de ajutor, cu ex­cepţia intrării cu forţe armate pe te­ri­to­riul României, în acest fel respingând, prac­tic, cererea de ajutor militar.

(…) De ce Iliescu şi Brucan s-au hotărât să facă acest pas riscant?

Trebuia să fie conştienţi că solicitările de ajutor militar sovietic se înscriu în ne­demna tradiţie a regimurilor comuniste din 1956 în Ungaria şi din 1968 în Ce­ho­slovacia, când nucleele conservatoare ale partidelor comuniste s-au adresat Moscovei, cerându-i să intervină mi­li­tar.“ – scrie Burakowski.

Iată documentul:

„Ministerul Afacerilor Externe

După utilizare, mesajul cifrat trebuie dis­trus conform prevederilor referitoare la uti­lizarea documentelor secrete

SECRET

Exemplar 12

Mesaj cifrat nr. …

din Bucureşti 23.12.89

URGENT

Către dir. J. Mąkosa

Însărcinat cu afaceri, Bauer informează prin depeşa nr. 189 din data de 23 luna cu­rentă:

Ora 15.00.

1. De la sovietici:

În numele Frontului Salvării Naţionale, I. Iliescu şi S. Brucan au solicitat ajutor mi­li­tar Ambasadei URSS, pentru că singuri nu se vor descurca.

Fără să aştepte răspunsul, FSN a anunţat la TV că Ambasada a promis ajutorul.
Răs­punsul URSS: sunt gata să acorde orice fel de ajutor cu excepţia intervenţiei tru­pelor.“

“Suntem informați că s-a luat legătura cu am­ba­sada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat”

Doriți o probă solidă? V-o dă­ru­iesc: în Cartea albă a Armatei, intitulată Armata în Revoluția din Decembrie 1989, prima ediție, Editura Militară, 1994, pag. 120, se scrie – „În dimineața zilei de 23 decembrie, crainicii de televiziune au solicitat, alarmați, ajutor militar de ur­gență, afirmând că Televiziunea este pe cale de a fi ocupată de teroriști, deși da­tele operative nu îndreptățeau o ase­me­nea stare alarmistă. În aceeași zi, s-a trans­mis că, datorită apariției în spațiul aerian al țării a numeroase ținte ne­iden­tificate, s-a cerut ajutor militar din par­tea URSS, lăsând să se înțeleagă că si­tuația militară a scăpat de sub control, iar forțele Ministerului Apărării Na­țio­na­le nu mai pot rezista atacurilor cu care aceștia se confruntă. Informația a pro­dus confuzie și derută“.

Ce se întâmplă în ediția a doua a aceleiași cărți, Armata în Revoluția din Decembrie 1989, Editura Militară, 1998, pag. 169? Fra­za cu pricina dispare. De ce?: „În di­mi­neața zilei de 23 decembrie, crainicii de televiziune au solicitat, alarmați, ajutor militar de urgență, afirmând că Te­le­vi­ziunea este pe cale de a fi ocupată de te­roriști, deși datele operative nu îndrep­tățeau o asemenea stare alarmistă. In­formația a produs confuzie și derută“. Un­de și de ce a dispărut informația cu aju­torul militar din partea URSS?

În dimineața zilei de 23 decembrie, în studioul Televiziunii Libere, este adus, pen­tru nevoia imperioasă de a prezenta un terorist, numitul Dan Marin, campion mondial la handbal și lucrător al Se­cu­ri­tății la Agerpres. După prezentarea pe­ni­bilă a acestuia și scoaterea lui din studio, cei trei prezentatori ai Televiziunii con­tinuă (secvență din filmul Piepturi goale și buzunare pline – scenariul și regia Cor­nel Mihalache):

„Teodor Brateş: Vă rog, linişte! Vă rugăm linişte! Televiziunea este încercuită de aceşti bandiţi, de grupuri răzleţe. Te­le­vi­ziunea este în pericol! Cerem urgent ar­mata să intervină! Nu mai este timp de pierdut! Daţi ordinele corespunzătoare aşa cum v-aţi angajat în faţa poporului!

Victor Ionescu: Ostaşi, folosiţi armele pe care le aveţi în dotare fără a aştepta nea­părat această dezlegare formală. Poporul vă dă acum ordine! Nu aşteptaţi numai de la nişte comandanţi, poate prea li­mi­taţi în limitele impuse atâţia ani de dic­tatură. Să ne apărăm cu ceea ce avem la îndemână!

George Marinescu: Utilizaţi toate forţele! Tot armamentul, toată muniţia! Aduceţi de urgenţă ajutoare!

Victor Ionescu: Există aruncătoare de grenade care nu au fost puse în acţiune! Să intre…

Teodor Brateş: Să intre tancurile şi să dărâme clădirile în care se află aceşti cri­minali! Să se acţioneze cu toată fer­mi­tatea, nu mai este timp de pierdut!“

Apoi, stimați concetățeni, ur­mează un anunț pe care cu greu l-am găsit în arhiva TVR. Înainte de asta, trebuie să citez din două cărți ale lui Teodor Brateș, prima: Cui îi e frică de adevăr?, conlucrare cu Constantin Bebe Ivanovici, pag. 172:

„T.B.: Până atunci cred că este necesar să discutăm încă o temă delicată. Mă re­fer la știrea pe care a citit-o George Ma­rinescu pe post în jurul orei 10,30, poate chiar 11, prin care se anunța că a fost solicitat ajutor militar sovietic, ce știți despre această știre? Cine a redactat-o? Cine a trimis-o în studioul 4?

C.B.I.: Nu vă pot răspunde la aceste în­trebări pentru simplul motiv că nu știu cine a redactat-o, nici cine a trimis-o.

T.B.: Atunci să spun eu ce știu. Știrea cu pri­cina a fost remisă lui George Ma­ri­nes­cu, într-un moment când mă aflam la WC. Când am revenit în studio am auzit-o și, imediat, am făcut semn regizorului să pu­nă cartonul cu sigla Televiziunii. L-am întrebat pe George Marinescu ce este cu știrea respectivă. A precizat că a primit-o de la etajul XI, conform procedurilor sta­bilite. I-am spus să nu o mai citească pâ­nă nu ne lămurim despre ce este vorba“.

În volumul doi al Trilogiei Revoluției ro­mâ­ne în direct, 23 decembrie 1989, dom­nul Teodor Brateș reia minciuna cu mo­men­tul în care dumnealui era la WC când George Marinescu a citit știrea. Deci, două cărți, două mărturii mincinoase. Pentru că, pe o casetă video existentă în arhiva TVR, se aude clar cum, înainte de a-i în­mâ­na grăbit și important lui George Ma­ri­nescu o hârtie, Teodor Brateș îi spune: „Ci­tește asta!“. Iar Marinescu citește de trei ori comunicatul cu ajutorul militar so­vie­tic (Televiziunea la zidul revoluției, do­cu­mentar TVR de Cornel Mihalache – 2014). Acum, dacă tot s-a redeschis Dosarul Revoluției din 1989, poate va investiga cineva competent acest lucru. Iată-l:

George Marinescu: „Dragi concetățeni, permiteţi-mi să repet un anunț pe care l-am făcut în urmă cu un minut. Suntem informați că s-a luat legătura cu am­ba­sada sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenții străini și-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmați pentru a distruge ceea ce poporul român a cucerit.“

Ar fi degradant să răspund oricărei ma­nipulări a domnului M. Hodor, care știe, ia­tă, foarte multe lucruri despre „in­ci­den­tul“ de la MApN din 23/24 decembrie 1989. Gheorghe Trosca, mai grăsuț, nu avea un combinezon de luptă. De altfel, un șef de stat major care primește o ase­menea misiune, să împresureze blocurile dimprejurul MApN din Drumul Taberei cu 600 de luptători împotriva unor teroriști, ca orice om cu mintea la el, vine să lă­mu­rească misiunea și ordinul cu cei care l-au dat. Una, că nu existau 600 de luptători ai USLA, apoi, nu poți strânge ca în chingă blocurile dimprejurul MApN, fără să sta­bi­lești cu cei de pe partea cealaltă, apă­ră­torii MApN, că nu vii cumva și împotriva lor. Deci un sistem de parole și recu­noaș­teri inerente oricărei aplicații. La ordinul primit, de a veni cu 600 de uslași îm­po­triva teroriștilor, orice șef de stat major, orice luptător cu bun-simț militar vine în recunoaștere și în stabilirea situației din teren. Da, cred că vroia să intre în MApN, „să facă o escală“ și să stabilească inamic, hărți, parole, conlucrare etc. Pentru că erau profesioniști.

Sunt aberante declarațiile lui Nic­o­lae Militaru și ale lui Silviu Bru­can, care atestă faptul că au ce­rut, prin ordin, capacitarea a 600 de uslași care să atace blo­curile dimprejur și să anihileze teroriștii, iar Trosca, dimpotrivă, a venit cu 11 oa­meni care să îi atace pe ei în minister și să-i omoare, în prezența apărătorilor mi­nisterului: 2.137 de militari, 63 de tancuri, 49 de TAB-uri şi două baterii de an­ti­ae­ria­nă. Precum și a parașutiștilor de cerce­tare-diversiune de la Buzău, conduși de Gheorghe Truțulescu, specialiști în lupta de gherilă urbană, dar nefolosiți inex­pli­ca­bil în acest război.

Atacul dumneavoastră asupra lui Cons­tan­tin Isac este degradant, personajul revo­lu­ționar fiind prezent în Studioul 4, de la începutul emisiei libere, apoi la MApN, dus în mașina cu primii revoluționari, în brațele lui Petre Roman, viitor prim-mi­nistru, apoi în capul mesei la discuțiile cu principalii oameni militari și politici ai momentului, la înființarea CFSN, în discu­ția secretă de la MApN, apoi în CC la propriu în cârca lui Petre Roman, care era în cârca lui Gelu Voican Voiculescu, care era în cârca lui Ion Iliescu la revenirea de la ora 17 la Comitetul Central (secvență vi­deo), și apoi vajnic apărător al ușii de la marea discuție filmată de Adrian Sârbu cu camera video a colegului meu (nostru) Pa­ul Cozîghian. Da, Constantin Isac s-a aflat în miezul unor evenimente istorice. Nefă­când parte din gașcă, puteți scrie despre el la mișto, chiar dacă are o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu a făcut poliție politică: „«Ro­lul de­ter­mi­nant» al lui «Ionescu» în Revoluţie se ter­minase“.

Acum urmează ceva ce ține de ma­nipulare sau poate de… ui­tare. Citat din primul episod al serialului domnului Hodor:

„Trebuie spus că psihoza «te­roriştilor de la USLA» nu a fost creaţia exclusivă a unei manipulări televizate, aşa cum se acreditează astăzi. Când a fost chestionat, ime­diat după primele schimburi de focuri din Piaţa Palatului [deci în 22 decembrie!!! n.m.], în legătură cu identitatea celor care trag, însuşi Iu­lian Vlad a afirmat că ei ar putea pro­ve­ni de la Direcţia a V-a sau de la USLA“. (februarie 2016)

Dar în episodul 4 al serialului său despre Tros­ca și USLA (aprilie 2016), domnul Ho­dor recidivează cu manipularea, vorba lui, grosolană:

„De ce nu a pomenit nimic despre aceste «elemente» Iulian Vlad atunci când a fost întrebat pe 22, apoi pe 23 decembrie 1989? [păi tocmai ați spus că asta a afirmat!!! n.m.] Pentru că nu era sigur cine va câştiga lupta şi nici dacă grupul lui Ion Iliescu va supravieţui pentru a pre­lua conducerea…“

Domnul istoric Mădălin Hodor ma­ni­pu­lea­ză de la un episod la altul, pentru că, în epi­sodul 4 al articolului domniei-sale, scrie:

„Revenind la «fantomele» din decembrie 1989, existenţa lor trebuie că era cu­nos­cută de şefii Securităţii cu mult anterior evenimentelor, pregătirea lor neputând să se desfăşoare fără ştiinţa şi sprijinul logistic al acestora.

Astfel încât este probabil ca declaraţia dată de Iulian Vlad, la 29 ianuarie 1990, în faţa procurorului Diaconescu şi re­pro­dusă apoi de generalul magistrat Ioan Dan în cartea sa Teroriştii din ‘89 să fie o dovadă în acest sens. Fostul şef al Securităţii afirma următoarele: «Ana­li­zând modul în care au început şi s-au des­făşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de: 1) Elemente din Di­recţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale. (…)»“.

Și vă opriți aici, că atât vă convine…

Păi, domnule Hodor, când a spus Iulian Vlad că teroriștii pot fi de la USLA sau de la Direcția a V-a? Deci, dumneavoastră folosiți o declarație din 29 ianuarie și zi­ceți că ar fi fost spusă în 22 decembrie ‘89, după ce a început să se tragă? 1990? Și cum ar fi putut determina o declarație din 29 ianuarie 1990 „psihoza «USLA = te­rorişti»“ din 22 și 23 decembrie 1989 care „nu a emanat de la «civilii speriaţi şi mi­litarii dezorientaţi», nici de la agen­ţii KGB/GRU, ci chiar de la şeful Se­cu­ri­tăţii, care a indicat exact acele unităţi din structura aflată sub comanda sa, ca­re ar fi putut acţiona în modul res­pec­tiv.“? Dumneavoastră numiți asta cer­ce­tare istorică?

Una la mână. Apoi, citarea trunchiată a de­clarației generalului Iulian Vlad din car­tea domnului Ioan Dan Teroriștii din 89 este de nepermis… Domnul magistrat Ioan Dan citează din documentul de 10 pa­gini din 29 ianuarie ‘90, scris îngrijit și logic de Iulian Vlad în pușcărie:

„… analizând modul în care au început și s-au desfășurat acțiunile teroriste în Ca­pitală, pe baza acelor date și in­for­mații ce le-am avut la dispoziție, con­sider că acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elemente din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, in­clusiv speciale.

(urmează de la A la E supoziții cu struc­turi din care ar fi putut face parte, ca pregătire, «teroriștii»).

2) Ofițeri și subofițeri din Miliție, atât de la Capitală cât și de la IGM…

3) Trăgători de elită din toate unitățile Mi­nisterului de Interne, chiar lunetiști de la Dinamo sau alte cluburi sportive.

4) unele cadre militare de rezervă ale Securității, Miliției și Armatei, precum și actuali și foști activiști de partid sau UTC (anturajul și familia dictatorului).

5) anumite cadre militare sau luptători din Gărzile Patriotice.

6) Străini.

a) la studii în România (arabi, pa­les­ti­nieni care sunt la pregătire pe linia Ar­matei (…)

b) Special infiltrați (…)

c) alți străini aflați în țară cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice.

d) foști cetățeni români (…)

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au pro­cu­rat în primele ore din 22 decembrie după prânz (…)“

Iată că sunt trecuți toți cei care fi putut avea arme și care ar fi trebuit investigați.

Domnul Mădălin Hodor știe ade­vărul mult căutat despre Re­voluția Română din Decembrie 1989: „Existenţa unor struc­turi paralele şi deplin cons­pi­rate alcătuite din cadre active şi în re­zervă ale Securităţii, a căror loialitate, in­­teresată sau determinată de «con­si­derente patriotice» prost înţelese, era dirijată exclusiv spre Nicolae Ceauşescu şi clanul acestuia, este, în opinia mea, singura explicaţie raţională pentru «fe­nomenul terorist» din decembrie 1989.“ Ați găsit vinovații pentru morții revo­lu­ției: Iulian Vlad și USLA. Domnule Hodor, sunteți un istoric străveziu. Nu o luați ca pe o jignire, vă rog.

Domnule Hodor, când scrieți, la 26 de ani de la eveniment, că „Ilegală şi discutabilă moral, decizia de a-l executa pe Ceau­şes­cu s-a bucurat atunci, ne convine sau nu să recunoaştem, de susţinerea întregii [subl.m.] populaţii“, trebuie să scrieți – în­treaga populație minus Mihalache, adică eu. Nu mă faceți dumneavoastră criminal din­tr-un patriotism global. Și nu vă sfă­tuiesc să faceți azi un sondaj de opinie pe tema asta. Și pentru că teroriștii nu au nume și chip nici azi, cum puteți scrie că „A fost singurul mod practic de a opri mă­celul. Dovadă că, după difuzarea exe­cu­ţiei la televizor, activitatea teroriştilor, cu rare excepţii, a încetat“? Îi acuzați di­rect pe cei care au luat puterea de di­ver­siune terorist militară. Mulțumesc.

Cornel Mihalache

Sursa: Ziaristi Online

17 comments

  1. Pingback: EXCLUSIV. Iulian Vlad versus Ion Iliescu: Îl cunosc din '49 nu din '89 cum i-a zis lui Tismăneanu. Premieră după 25 de ani. “Factorul intern – România în spirala conspiraţiilor” (II) - Ziaristi OnlineZiaristi Online

  2. Pingback: Diversiunile din jurul morţii generalului Iulian Vlad. Regizorul Cornel Mihalache desfiinţează propaganda GDS şi a Institutului Revoluţiei lui Iliescu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.