Ziarul nostru a intrat în posesia unor documente din „Dosarul de Securitate” al lui Marian Munteanu, care demonstrează că fostul lider al Pieţei Universităţii din 1990 era urmărit sistematic de fosta Securitate! În aceste documente, pe care le prezentăm mai jos, Marian Munteanu este descris chiar de ofiţerii Securităţii ca o persoană cu activităţi ostile regimului comunist, dispunîndu-se împotriva lui măsuri de urmărire, anchetare şi compromitere prin metode specifice!

„ANGAJAMENTUL” FALSIFICAT, ARUNCAT PE PIAŢĂ DE ZIARUL „DIMINEAŢA”, AL FSN

Primul document pe care vi-l prezentăm este chiar aşa-zisul „ANGAJAMENT” al lui Marian Munteanu, în care s-ar fi angajat să devină turnător cu numele de cod „ioan”! Documentul de mai jos este integral, el regăsindu-se în Dosarul de la CNSAS, însă conţine şi semnătura plastografiată a lui Marian Munteanu! După cum veţi vedea, este vorba despre un fals grosolan:

Acest aşa-zis „Angajament” a fost publicat pentru prima oară FĂRĂ NICI O SEMNĂTURĂ de ziarul „Dimineaţa”, care era oficiosul FSN, în ziua de 17 mai 1990, ziua în care Marian Munteanu organizase acel marş celebru cu peste 100.000 de participanţi! Iată cum a apărut acest „Angajament” în ziarul „Dimineaţa”:

Cei care au pus la cale acest fals ştiau bine de ce nu au publicat „semnătura”, căci, aşa cum se vede în documentul complet, care apare integral doar acum, în cotidianul.ro, plastografia este evidentă! Iată semnătura de pe „Angajament”, faţă în faţă cu adevărata semnătură a lui Marian Munteanu pe care am luat-o chiar din declaraţiile date de acesta în faţa organelor de Securitate, în calitate de persoană anchetată:

Specialistul în grafoscopie pe care l-am consultat ne-a precizat cîteva amănunte care confirmă plastografierea semnăturii:

– cele două semnături nu au în comun nici măcar o urmă grafică

– în foto 1, litera „m” este scrisă de o mînă nesigură care nu are un exerciţiu în folosirea semnăturii, spre deosebire de cineva care reproduce o semnătură exersată, folosită în diverse ocazii, aşa cum se vede în foto 2

– în foto 1, cel care a încercat să fabrice semnătura, introduce un fel literă „j” între cei doi „m”, care nu se justifică

– textul „angajamentului” este scris de cineva care foloseşte literele de tipar, un semn foarte distinct, care nu poate fi imitat uşor de cineva care foloseşte scrisul de mînă, cursiv! Urmărind scrisul din declaraţia olografă a lui Marian Munteanu, vedem că scrisul din „Angajament” nu seamănă deloc cu scrisul din declaraţia autentică a lui Marian Munteanu, din care reproducem un pasaj pentru comparaţie:

– data de pe „Angajament” este scrisă cu un alt pix, cu pastă de culoare mai închisă, care a suferit chiar o modificare, iniţial fiind vorba de luna a „IV”-a, a „V”-a sau a „VI”-a, devenită ulterior luna a „III”-a, căci nu poate fi vorba de luna a „IVI”, cum apare în documentul falsificat!

– analizînd şi cifrele din acest „Angajament”, specialistul în grafoscopie ne-a atras atenţia asupra cifrelor folosite la începutul documentului şi cele de la sfîrşit, mai exact asupra cifrelor „1” şi „9” din anul naşterii lui Marian Munteanu (1962) şi data semnării „Angajamentului” (1988):

Se vede cu ochiul liber că nici măcar cifra „1”, care este mai simplă, nu are aceeaşi grafie la începutul şi la sfîrşitul documentului, ca să nu mai spunem de cifra „9”, care este complet diferită la început (unde se termină cu o linie în jos) şi la sfîrşit (unde este rotunjită în partea de jos), deşi documentul pretinde că este scris de aceeaşi mînă!

Specialistul grafoscop consultat de noi a declarat că, în urma analizei sale, în nici un caz „Angajamentul” DIN DOSAR şi „Declaraţia” lui Marian MunteanuNU SÎNT SCRISE DE ACEEAŞI MÎNĂ! Deci, sîntem în faţa unui fals grosolan, fabricat pentru compromiterea fostului lider al Pieţei Universităţii!

În plus faţă de argumentele specialistului consultat de noi, atragem atenţia asupra faptului că aşa-zisul „Angajament” al lui Marian Munteanu, deşi există acum şi în Arhiva de la CNSAS, nu are înscrise datele obligatorii, aşa cum există în exemplul de mai jos, dintr-un „Angajament” real al unei persoane căreia i-am ascuns identitatea:

1. Instituţia care arhivează documentul. În exemplul nostru „IMB” (Inspectoratul Municipiului Bucureşti)

2. Caracterul secret al documentului

3. Numărul de înregistrare de la CNSAS

4. Menţiunea ofiţerului în faţa căruia a fost dat „Angajamentul”

Comparînd aşa-zisul „Angajament” al lui Marian Munteanu cu modelul de mai sus, se vede că acela care este atribuit liderului Pieţei Universităţii nu are nici măcar una dintre însemnările obligatorii ale unui asemenea document, ceea ce îi anulează calitatea de document oficial şi secret al unei instituţii cum este Securitatea comunistă!

AVEM DOVADA CĂ TURNĂTORUL „IOAN” NU PUTEA SĂ FIE MARIAN MUNTEANU!

Zilele acestea, cotidianul „Adevărul” a reluat teza potrivit căreia Marian Munteanu ar fi acel turnător „IOAN”. Sîntem însă în posesia unui document care arată că acest lucru era imposibil. Este vorba despre o „Notă operativă” a unui ofiţer de Securitate, urmată de „Rezoluţiile” a doi superiori:

Pentru a vă face mai uşoară lectura documentului, vă prezentăm şi transcrierea exactă a acestuia (mai puţin acea persoană al cărei nume este haşurat pentru a i se proteja identitatea), pe care fiecare cititor o poate compara cu documentul original de mai sus:

Aşadar, după „Nota informativă” a lui „IOAN”, primul ofiţer de securitate propune măsura verificării activităţii unui lector portughez în alte ţări în care a fost anterior. Al doilea ofiţer de securitate îi propune „tov. lt Gheorghiu” să fie „identificate şi verificate în evidenţele de securitate” persoanele menţionate în Nota informativă a lui „IOAN”. Extrem de importantă este cea de-a treia„Rezoluţie” pusă pe acest document, cea scrisă în diagonală, care aparţine în mod sigur unui ofiţer al cărui grad este superior primilor doi, în care se scrie: „Şi să verifici urgent […] şi MUNTEANU MARIAN pentru încadrarea pe a doua linie informativă”.

După cum se vede cu ochiul liber, ultima recomandare este ca MARIAN MUNTEANU, alături de o altă persoană, să fie verificat urgent „în vederea încadrării pe a doua linie informativă”! Dacă Marian Munteanu ar fi fost acel „IOAN”, era absurd ca el să mai fie verificat o dată pentru a fi recrutat ca informator, din moment ce „IOAN” dăduse deja o „Notă informativă”, pe care o semnase cu acest nume conspirativ!

Cu alte cuvinte, „IOAN” era altcineva, iar Marian Munteanu urma să fie verificat pentru a fi racolat ulterior Notei lui „IOAN”, chestiune despre care nu există vreun document care să confirme sau să infirme succesul acestei operaţiuni!

SECURITATEA DESPRE MARIAN MUNTEANU: „nu era niciodată de acord cu conducerea politică a ţării”

Pînă aici v-am prezentat cîteva analize tehnice ale unor documente parvenite din Dosarul de securitate al lui Marian Munteanu. Sîntem însă în posesia unor documente senzaţionale care arată că Securitatea însăşi îl considera pe Marian Munteanu un duşman al sistemului comunist! Înainte de a vi le prezenta, să urmărim cu atenţie cîteva documente invocate de ziarul „Adevărul” acum cîteva zile, deci cu puţin timp înainte de ziua de azi, 13 iunie, cînd se presupune că Marian Munteanu va fi prezent pe toate televiziunile pentru a se invoca istoria zilelor de 13-15 iunie 1990!

Astfel, ziarul „Adevărul” pretinde că Marian Munteanu a colaborat cu securitatea până în 3 martie 1989, ultima notă a lui „Ioan” fiind din 24 februarie 1989. În 1988, însă, Securitatea începuse urmărirea studenţilor care îl vizitau pe Petre Ţuţea.

Într-o „Notă operativă” datată 3.XII.1988cu privire la urmărirea ţintei „Ţone” – numele de cod folosit de Securitate pentru a-l indica pe Petre Ţuţea – ofiţerul însărcinat cu această operaţiune notează pe marginea notei următorul ordin: „Măsuri urgente de identificare a grupului de tineri care îl vizitează pe „Ţone”.” Operaţiunea de urmărire a continuat vreme de mai multe luni, culminînd cu arestările din mai-iunie 1989.

Documentele din dosarul lui Petre Ţuţea arată că acesta era urmărit din 1971 (de fapt era urmărit permanent, după ieşirea din închisoare în 1964). Este greu de crezut că Marian Munteanu, care îl frecventa pe Ţuţea din 1987, este verificat şi găsit numai bun de colaborator al securităţii în martie 1988 şi că, mai mult decât atât, el este evaluat pozitiv de către securitate în martie 1989, la încetarea pretinsei sale colaborări cu securitatea.

Iată însă un document real al Securităţii, existent în dosarul de urmărit al lui Petre Ţuţea, datat 21 martie 1989 (DI/rd. 0054/1116) care atestă că “în procesul urmăririi prin surse informative directe şi alte mijloace ale muncii – T.O., “S”, “P”, etc.” se constată că “obiectivul şi legăturile sale apropiate au preocupări de natură ostilă”, Marian Munteanu figurând între aceşti apropiaţi:

Aşadar, ce citim în acest „Raport – cu propuneri de destrămare a anturajului, de izolare, compromitere şi neutralizare a numitului ŢUŢEA PETRE”, document oficial al Securităţii, existent în Dosarul lui Petre Ţuţea? Să revedem cîteva pasaje:

„Din iniţiativa şi la îndemnul numitului […] – lector la Universitatea Bucureşti, ŢUŢEA PETRE a fost pus în contact cu numiţii […] şi MUNTEANU MARIAN TEOFAN – studenţi în anul II la Facultatea de filologie, pentru a-l ajuta pe obiectiv la transcrierea lucrărilor sale filosofice şi a-i acorda unele îngrijiri. Pe parcurs, la obiectiv au mai fost introduşi, în acelaşi scop, şi studenţii [alți doi studenți] de la aceeeaşi facultate.

În discuţiile purtate cu unii dintre aceştia, TUŢEA PETRE a acţionat pentru influenţarea lor în spirit legionar, anticomunist şi duşmănos la adresa politicii ţării noastre, denigrarea partidului şi a conducerii acestuia,MUNTEANU MARIAN TEOFAN [și alții], angrenându-se şi ei în comentarii de natură ostilă.

În scopul prevenirii angrenării în activităţi ostile ale studenţilor MUNTEANU MARIAN TEOFAN DRAGOŞ[și alți patru, n.n.], asupra acestora se va acţiona, după caz, cu măsuri de cercetare, influenţare şi compromitere şi a-i determina să renunţe la preocupările ostile şi relaţiile cu Petre Ţuţea. Unde situaţia operativă va impune, vor fi folosiţi şi factorii educaţionali de la unităţile de învăţâmânt.”

Cum se poate, aşadar, ca aceeaşi Securitate să evalueze aceeaşi persoană, în acelaşi timp, atât ca pe un element ostil şi periculos regimului (şi să dispună să fie urmărit şi anchetat), cît și ca pe un informator cu “un aport bun” şi cu o “comportare bună, sinceră şi corectă” faţă de sistem, cum ar fi scris un ofiţer citat de „Adevărul”?

Din acest Raport al Securităţii trebuie reţinută şi propunerea ca Marian Munteanu, împreună cu alţi 4 studenţi, să fie COMPROMIŞI cu mijloace specifice! Se pare că această încercare de compromitere nu a încetat nici astăzi!

Dar cotidianul.ro a intrat în posesia unui alt RAPORT al Securităţii, datat 8 decembrie 1989, care este tot în Dosarul lui Petre Ţuţea! RAPORTUL arată că Securitatea a dispus la acea dată măsuri de cercetare pentru un număr de 15 persoane din anturajul lui Petre Ţuţea, iar Marian Munteanu se află în fruntea listei! Raportul securității arată că activitățile lui Marian Munteanu erau, în mod cert, ostile regimului și nicidecum în favoarea acestuia.

Oricît ar vrea cineva să-l treacă pe Marian Munteanu pe banca celor care l-ar fi turnat pe Petre Ţuţea la Securitate, nu credem că Securitatea derula ÎN ACELAŞI TIMP operaţiunea de colaborare cu Marian Munteanu, precum şi anchetarea lui ca o persoană ostilă regimului! Adică, Marian Munteanu nu putea fi în ochii Securităţii SIMULTAN şi colaborator şi persoană anchetată!

CONCLUZII

La trei decenii de la urmărirea, cercetarea şi anchetarea sa de către securitate se ridică o întrebare legitimă: unde este dosarul de urmărit al lui Marian Munteanu ? De ce, după atâţia ani nu este desecretizat şi nu este făcut public? Face parte şi aceasta oare dintr-o acţiune de “cercetare, influenţare şi compromitere a obiectivului”? Este evident că un asemenea dosar ar putea dovedi activitatea în clandestinitate a lui Munteanu, ceea ce ar fi un dezastru pentru propagandiștii ostili acestuia.

Nu trebuie să uităm că acuzaţia de colaborare cu Securitatea a lui Marian Munteanu, reluată recent de către „Adevărul” şi de către o anume divizie a presei, se bazează pe aceleaşi aşa-zise probe vehiculate prima dată în presa FSN în 1990, în timpul Pieţei Universităţii, cu intenţia clară de a ataca şi de a compromite credibilitatea manifestaţiilor de protest şi pe liderul studenţilor de atunci.

Pînă cînd se va „găsi” Dosarul lui Marian Munteanu, iată un fragment dintr-un alt document al Securităţii, întrebîndu-ne: Oare ce a vrut să spună Securitatea atunci cînd scria că Marian Munteanu „nu era de acord cu conducerea politică a ţării”?

Faptul că se încearcă acelaşi şi astăzi compromiterea lui Marian Munteanu, cu exact aceleaşi instrumente de atunci, nu poate duce decît la o singură concluzie logică: şi acum, ca şi atunci, cuiva îi e teamă de Marian Munteanu şi doreşte cu disperare decredibilizarea lui. Atunci era nomenclatura comunistă care se rebrenduia în „democrată”. Cine este oare acum?

P.S. Azi sîntem în 13 iunie 2016. Se împlinesc exact 26 de ani de la debutul evenimentelor tragice din 13-15 iunie 1990. Cineva se teme ca o astfel de comemorare să nu-l readucă în centrul atenţiei pe Marian Munteanu, cu o forţă şi mai mare decît în acele zile în care PNL îl avea drept candidat la Primăria Capitalei. Tinerii din Piaţa Universităţii din 1990 sînt acum oamenii în toată firea şi este greu de crezut că Operaţiunea de compromitere a lui Marian Munteanu, pusă la cale de Securitatea comunistă, va reuşi tocmai acum!