“În faţa dumneavoastră se află un monument imaginar al zecilor de mii de morminte necunoscute nouă. Din el se înalţă spre cer trei aripi, reprezentând Sfânta Treime. Aceste aripi poartă spre înaltul cerului sufletele noastre, ale foştilor deţinuţilor politici, deportaţi, ucişi, azvârliţi mişeleşte în miez de noapte în gropi comune, fără slujbă religioasă, fără lumânare, fără cruce.” – Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi din România
Monumentul “Aripi”, dedicat memoriei luptătorilor din rezistenţa anticomunistă (1945 – 1989) – din România şi Basarabia, după cum s-a precizat – a fost inaugurat ieri, 30 mai 2016, pe locul fostei statui a lui Lenin din faţa Casei “presei libere”, după aproape 20 de ani de la câştigarea acestui proiect de sculptorul Mihai Buculei şi după trei amânări ale ceremoniei de dezvelire.
Este primul monument din Capitala României dedicat eroilor anticomunişti, ridicat după 26 de ani de la căderea comunismului. Comunismul însă n-a căzut prea departe. După cum se vede, spectrul “Casei Scînteii” domină sinistru “Aripile” foştilor deţinuţi politici, în timp ce birourile guvernamentale sunt bântuie şi azi de multe dintre fantomele bolşevismului.
Aşa se face că în urma prospecţiei întreprinse chiar înainte de inaugurare de reporterii Ziaristi Online (foto) am aflat că placa de marmură a monumentului, care trebuia să reproducă şi câteva versuri de Radu Gyr, din poezia sa “Cântec de luptă”, a fost eliminată. “Cică n-au căzut de acord asupra versurilor”, a explicat unul dintre instalatorii actualei plăci, care conţine doar denumirea monumentului. “Şi numele eroilor rezistenţei anticomuniste din munţi, care trebuiau să fie pe marmura roşie recuperată de la monumentul lui Lenin (luată de la un fost monument al lui Ferdinand), de ce au dispărut?”, am mai întrebat, cu naivitate. “C-aşa a vrut artistul…”, ni s-a răspuns, făcându-ni-se cu ochiul. Pentru compensare am constatat însă că monumentul a devenit, încă dinainte de inaugurare, un simbol demn de prins în pozele nupţiale de un cuplu de tineri căsătoriţi:
Organizatorii – Emil Constantinescu & Co – au refuzat şi afişarea chipurilor unor martiri ai închisorilor comuniste la evenimentul inaugurării, deşi printre ei puteau să fie, pe lângă figurile luminoase ale Sfinţilor închisorilor, şi Iuliu Maniu dar şi Harry Brauner. Iar în loc de slujba de sfinţire, la ceremonia oficială am asistat la un ghiveci ecumenist, în care reprezentaţi ai şapte-opt culte au îngăimat în barbă, fiecare pe limba lui, nişte rugăciuni sau cine mai ştie ce, că de la microfon nu s-a auzit nimic… O publicaţie online “centrală” consemna cu gura păcătosului: “de asemenea, a fost susţinut şi un moment religios”. Iniţial am citit “a fost susţinut şi un moment artistic” dacă tot “aşa a vrut artistul”…
“Astăzi, știm fără urmă de îndoială că regimul comunist a fost instaurat prin crimă și teroare, prin forța armelor, de o armată străină de ocupație, potrivnică voinței națiunii. Împotriva comunismului s-au ridicat însă sute de mii de oameni, cunoscuți astăzi sau nu, care și-au riscat viața și libertatea pentru ca democrația și demnitatea poporului român să nu fie înfrânte. Lor le este dedicat monumentul „Aripi”,” a spus preşedintele Klaus Iohannis în discursul său oficial. E bine de ştiut că însuşi şeful statului a subliniat cui îi este dedicat monumentul: aşadar şi lui Radu Gyr – închis de comunişti pentru o poezie – dar şi lui Mihail Manoilescu – un geniu ucis mişeleşte în temniţele bolşevice în care fuseseră aruncaţi de ocupantul sovietic sute de mii de români care constituiau elita reală a României -, ca să dăm doar două exemple de personalităţi maculate de post-bolşevicii vremii…
Dar dincolo de toate acestea, monumentul EXISTĂ. Poate după cutremurul cel mare, când vom scăpa şi de Casa Scînteii, pe soclul de marmură al monumentului se vor întoarce, ca un fum, şi versurile nepieritoare ale lui Radu Gyr:
“Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.”
UPDATE:
Alte imagini de la eveniment:
Daca fotograful preşedintelui a vrut din nou să ne sperie cu câteva poze de tip săpunieră, a reuşit! În schimb, fotograful Mediafax, Andreea Alexandru, are un reportaj demn de urmărit pe MediafaxFoto, din care extragem şi noi o serie de fotografii, mai jos:
Nota red Ziaristi Online: Părintele Sorin Grecu este unul dintre principalii “vinovaţi” de demolarea statuii lui Lenin, aflată până în 1990 pe actualul amplasament al Monumentului “Aripi”. În prezent paroh la Biserica ortodoxă “Sfântul Apostol Pavel şi a tuturor sfinţilor români” din Londra (unde s-a auto-exilat după consolidarea regimului Iliescu), Părintele Sorin Grecu a dat tonul demolării lui Lenin, în 1990, printr-o grevă a foamei declanşată pe 28 februarie, la baza soclului statuii. Ulterior i s-a alăturat revoluţionarul Gigi Gavrilescu, un macaragiu care a venit din proprie iniţiativă cu utilajul de demolare de pe şantierul unde lucra, operaţiunea spânzurării în sens invers a lui Lenin desfăşurându-se timp de trei zile. L-am reîntâlnit pe preotul anticomunist, aproape neschimbat, şi la înmormântarea marelui duhovnic al României, Părintele Justin Pârvu, care îi dăruise mai multe moaşte ale Sfinţilor închisorilor pentru Biserica sa din Londra. Fotografiile istorice realizate la demolarea lui Lenin de excepţionalul fotograf Dinu Lazar, aici:
Caderea lui Lenin. Bucuresti, 3 – 5 martie 1990. Istoria fotografiata de Dinu Lazar
Pingback: Aripi fără zbor - monumentul ”Aripi” - Blogul Autorului
Pingback: 30 de ani de la debutul Fenomenului Piața Universității. „În Piaţa Universităţii 1990 am respirat cel mai puternic sentiment al libertăţii din întreaga mea viaţă” - Interviu cu Victor Roncea - Ziaristi OnlineZiaristi Online