Editura Compania pregăteşte o nouă bombă; publicistică, desigur.

« În cancelariile puterii se vorbeşte foarte mult, dar
se consemnează foarte puţin ori pe lângă esenţa subiectelor
discutate. Documentelor scrise – condiţie a dovedirii secretelor
murdare – li se substituie oralitatea şi aluzia decizională, înţelese
doar de colaboratori apropiaţi ai înalţilor demnitari, cei iniţiaţi
în practicile oculte ale guvernării. Practici cel mai adesea deduse
din ritualurile organizaţiilor discrete care le-au deschis, finanţat
şi luminat drumul către putere. […]
Capitalul politic este un nesecat izvor de profit oneros. În fiecare
campanie electorală, liderii partidelor politice acumulează, pe cont
şi risc propriu, câteva milioane de euro, fiecare după importanţa şi
şansele partidului. Aspiranţii la fotoliile puterii îşi cumpără locurile
pe liste şi funcţiile în administraţia centrală sau în cea locală. Ei ştiu
că trebuie să cotizeze oficial la trezoreria partidului, dar numai după
ce le-a fost acceptat cuantumul darului cuvenit şefului politic suprem.
Cuantumul acestui dar îl comunică şi percepe un reprezentant
personal, de regulă, un membru al primei familii politice a partidului.
Sursele acestor bani sunt mai murdare decât cele mai murdare secrete
ale puterii. Pentru albirea darurilor politice există reţele ale unor
frăţii ale trinităţii criminale transnaţionale – „submasonerii eşuate“,
servicii secrete şi organizaţii ale mafiei bancare –, acoperite
ca fonduri de investiţii, companii de brokeraj, opere de caritate,
fundaţii de susţinere a libertăţilor civice etc. »

Aurel Rogojan, Factorul intern – România în spirala conspiraţiilor, Editura Compania, Bucureşti, 2016

Semnal: Ziaristi Online