Cum lucrează azi minciuna împotriva omului. Virgiliu Gheorghe despre Familie și Educație între ideologie și știință. VIDEO - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Cum lucrează azi minciuna împotriva omului. Virgiliu Gheorghe despre Familie și Educație între ideologie și știință. VIDEO

Virgiliu GheorgheConferința „Familia și Educația între ideologie și știință” – Virgiliu Gheorghe | Doxologia
Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români – Filiala Iași a organizat joi, 31 martie, conferința cu tema „Familia și educația între ideologie și știință”. Evenimentul a avut loc în Aula „Mihai Eminescu” a Univesității „Al. I. Cuza” și a adunat sute de tineri, în special studenți. Conferința a deschis seria de evenimente organizate de ASCOR Iași în perioada Postului Mare. Invitatul serii a fost Virgiliu Gheorghe, biofizician și doctor în bioetică al Universității „Aristotel” din Tesalonic, informează Doxologia. Considerăm util să reproducem întreaga conferinţă cât şi întrebările şi răspunsurile din final.


Preluare: Ziaristi Online

PS: Amintim cu această ocazie, Visul lui Raskolnikov:

“(…) Lumea întreagă era osândită să cadă victimă unei molime înfiorătoare, nemaivăzută și nemaiauzită, care, iscată în străfundurile Asiei, se abătuse asupra Europei. Toți erau condamnați să piară, în afara unui număr de privilegiați. Apăruse o specie nouă de trichine, niște vietăți microscopice care pătrundeau în trupul omului. Acești corpusculi erau înzestrați cu rațiune și voință. Oamenii în trupul cărora reușeau să se aciueze turbau și-și pierdeau mințile. Dar niciodată, niciodată până atunci, niște ființa umane nu se socotiseră mai înțelepte, nu fuseseră mai sigure că erau depozitarele adevărului, ca indivizii condamnați. Acestora li se părea că nicicând nu existaseră verdicte, legi științifice, convingeri morale și credințe mai infailibile ca ale lor. Sate întregi, orașe întregi, popoare întregi se molipseau și cădeau pradă nebuniei. Toți erau agitați și nu se mai înțelegea om cu om. Fiecare credea că el singur stăpânește adevărul adevărat și, uitându-se la ceilalți, pe care-i credea rătăciți pe căi greșite, era cuprins de disperare, se bătea cu pumnii în piept, îi implora plângând și frângându-și mâinile. Oamenii nu mai știau ce e bine și ce e rău, pe cine să condamne și pe cine să absolve de vină. (…)”

Dostoievski, Crimă şi pedeapsă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.