În numai o săptămînă de la anunţarea candidaturii din partea PNL, Marian Munteanu a fost acuzat simultan de două lucruri care nu prea stau împreună: că a fost şi simpatizant legionar, dar şi propagandist comunist! Acum, cînd Marian Munteanu s-a retras, poate că ar fi interesant să ne amintim ce spuneau oficialii americani în 1990 despre liderul Pieţei Universităţii. Ne-ar ajuta, desigur, să înţelegem cît de cît cauzele acestui adevărat tsunami pornit împotriva candidaturii propuse de PNL acum zece zile.

Vă prezentăm mai jos discursul ţinut în faţa Camerei Reprezentanţilor a SUA de către Frank Wolf, cel mai longeviv membru al Congresului american (reales timp de 34 de ani), în ziua de 20 iulie 1990, cînd Marian Munteanu era arestat în Bucureşti. Înainte însă, iată cîteva precizări despre congresmanul Frank Wolf. El este cel care în zilele Revoluţiei din 1989 a venit în România, trimis de CIA, pentru a-i extrage pe fiica şi pe ginerele lui Ion Mihai Pacepa. Iată ce scria despre acest episod fostul general de securitate, într-un interviu pentru presa din România: „Dana şi soţul ei au fost primii români care au ajuns în SUA după împuşcarea lui Ceauşescu. Gloanţele şuierau încă deasupra Bucureştiului cînd congresmanul Frank Wolf, un prieten nespus de drag, a aterizat la Bucureşti pentru a-mi elibera fiica. Sosirea lor în Washington, la 6 ianuarie 1990, a fost transmisă în direct de 40 de posturi de televiziune din lumea întreagă. Cîteva zile mai tîrziu, ziarista Judith Weinraub a dedicat două pagini dramei suferite de Dana şi de Radu în România lui Ceauşescu”. Ulterior acestui episod, Frank Wolf a venit cu ajutoare în România, fiind primul donator al Ligii Studenţilor în februarie 1990, cînd l-a şi cunoscut pe Marian Munteanu! Legătura dintre cei doi s-a păstrat pînă azi, ei întîlnindu-se chiar în acest an la „National Prayer Breakfast”, reuniunea anuală de la Washington la care au participat şi Alina Gorghiu şi Dan Mihalache.

Nici unul dintre cei care l-au acuzat pe Marian Munteanu de „simpatii legionare sau comuniste” nu a făcut vreo referire la această relaţie a sa de 26 de ani cu oficialul american care, în 1987, îi înmîna preşedintelui SUA primul exemplar al cărţii lui Pacepa, „Orizonturi roşii”:

Poate că ar fi făcut şi acest lucru, acuzîndu-l, desigur, pe Marian Munteanu că a fost şi agent CIA, dacă n-ar fi vorba de parteneriatul României cu SUA şi dacă acuzatorii săi nu s-ar fi temut că, în acest fel, ar fi putut să piardă fondurile uriaşe cu care se întreţin aceste ONG-uri!

Pe site-ul lui Marian Munteanu se găsesc o fotografie a sa cu Frank Wolf, dar şi discursul congresmanului american în care acesta cerea să se intervină faţă de autorităţile de la Bucureşti, reprezentate atunci de Ion Iliescu şi Petre Roman, pentru eliberarea lui Marian Munteanu şi a celorlalţi arestaţi în timpul Mineriadei din 1990. Iată integral acest discurs din 20 iulie 1990, citit de Frank Wolf în faţa Camerei Reprezentanţilor a SUA, care a avut titlul: „Încălcarea continuă a drepturilor omului în România”:

„Domnule Preşedinte al Camerei, aş dori să atrag atenţia colegilor mei asupra situaţiei domnului Marian Munteanu, un tânăr şi promiţător lider al studenţilor din România, care a depus eforturi oneste şi paşnice în lupta pentru reformarea democratică a ţării sale. L-am întânit în timpul unei vizite pe care a făcut-o în Washington, în februarie – am stat de vorbă chiar în apropierea acestei Camere. Este un tânăr foarte onorabil şi inteligent, profund implicat în acţiunea de creare a unei societăţi libere şi democratice şi a unui sistem pluripartit. El este, de asemenea, adeptul demonstraţiilor non-violente – subliniez non-violente – ca mijloc de a determina guvernul Iliescu să se îndrepte către o democraţie pluripartită.

Am aflat totuşi, nişte veşti alarmante, şi anume că pe 14 iunie, domnul Munteanu, împreună cu circa 200 studenţi şi alţi demonstranţi au fost bătuţi sălbatic de mineri în timp ce protestau paşnic – subliniez paşnic – pe străzile Bucureştiului. În timp ce aceştia erau asaltaţi brutal, ofiţerii de poliţie stăteau de-o parte şi se uitau fără să mişte un deget pentru a opri măcelul. Acum, peste 180 de demonstranţi sunt în închisoare, deşi nici măcar un singur miner nu a fost arestat pentru acţiunile lor de la jumătatea lunii iunie. Fiind bătut, domnul Munteanu a fost rănit grav, deşi nu se cunoaşte exact starea sănătăţii sale. Se spune că i-au fost fracturate mâna stângă şi glezna dreaptă. Aparent, domnul Munteanu a fost arestat la foarte scurt timp după ce a fost bătut şi dus la spital.

De atunci, însă, Marian Munteanu a fost mutat într-o închisoare şi acum i se refuză îngrijirile medicale. Conform ultimului raport, suferea de pierderi de memorie si ameţeli. Personalul ambasadei noastre din Bucureşti a cerut permisiunea să-l vadă pe domnul Munteanu şi pe ceilalţi arestaţi, dar li s-a refuzat cererea. Crucea Roşie a avut permisiunea să îi viziteze, dar numai cu condiţia să nu relateze ceea ce au văzut. Mama domnului Munteanu, singura care a avut permisiunea de a-l vedea, declară că starea lui s-a înrăutăţit.

Din nefericire, aceasta este doar ultima dintr-o serie de violări făţişe ale drepturilor omului, care au loc sub guvernul Iliescu, în România. A devenit acum foarte limpede că, odată cu Ceauşescu, nu a murit întregul regim ceauşist. Mai exact, devine recunoscut pe scară largă faptul că o mare parte din vechea poliţie secretă – Securitate – este din ce în ce mai implicată în guvernul actual şi în acţiunile sale. De altfel, Ministrul Apărării a recunoscut clar, în mod public, că o parte din “noul” serviciu de informaţii intern va fi alcătuită din vechii ofiţeri de securitate! Aşadar acum, toată lumea din ţara noastră şi, cu siguranţă, toţi românii, ştiu cât de tiranică şi brutală era Securitatea sub conducerea lui Ceauşescu şi cum sunt ei astăzi, sub conducerea lui Iliescu.

Domnule Preşedinte al Camerei, este, de asemenea, evident că tocmai această parte a vechii Securităţi a fost implicată în intimidarea şi molestarea demonstranţilor antiguvernamentali din România. În timpul alegerilor din mai, partidele de opoziţie au fost hărţuite, întrunirile lor au fost uneori întrerupte, le-au fost jefuite sediile şi, poate cel mai important, este faptul că, adesea, nu li s-a permis accesul la mijloacele de informare în masă, controlate de stat.

E momentul ca Statele Unite, împreună cu toţi oamenii de bună credinţă atât din Est cât şi din Vest, să arate clar că aceste violări făţişe ale drepturilor omului nu vor fi tolerate. În timp ce aproape toată Europa Răsăriteană se îndreaptă către o refomă democratică, Guvernul României nu se înscrie în aceeaşi tendinţă. Mă aflu astăzi în faţa dumneavoastră ca să cer ca noi, Congresul Statelor Unite, să somăm România să îndeplinească anumite condiţii, înainte de a ne gândi chiar şi la posibilitatea de a acorda României clauza naţiunii celei mai favorizate.

În primul rând, să insistăm ca un reprezentant al Ambasadei americane din Bucureşti, împreună cu un medic, să-l poată vizita pe domnul Munteanu pentru a se asigura dacă primeşte îngrijirea medicală adecvată. Doctorului ar trebui să i se permită, de asemenea, să examineze pe toţi ceilalţi prizonieri încarceraţi ca urmare a participării la demonstraţiile acestea.

În al doilea rând, dacă Guvernul Iliescu este dedicat respectării drepturilor omului şi îmbunătăţirii relaţiilor cu Statele Unite, atunci să vedem că acest Guvern îi eliberează pe absolut toţi cei 185 de deţinuţi, inclusiv pe Marian Munteanu, care au fost arestaţi în timpul evenimentelor din 14-15 iunie.

Aceasta ar fi o oportunitate penru Guvernul Iliescu, în spiritul reconcilierii, al păcii şi armoniei, de a-şi demonstra determinarea de a urma calea democraţiei, de a arăta lumii întregi că îi pasă şi că este dedicat democraţiei. Din nou, aceasta ar putea fi în spiritul reconcilierii iar noi, cei aflaţi în lumea vestică, vom urmări dacă ei pot fructifica această oportunitate.

În al treilea rând, ca un semnal în plus că Guvernul României susţine o democraţie deschisă, pluripartită, să arătăm membrilor Camerei dovada faptului că partidelor de opoziţie li se acordă acces egal la posturile de radio şi televiziune controlate de guvern şi să le arătăm crearea unor noi posturi de radio şi televiuziune, independente. Acest acces este esenţial pentru creşterea şi dezvoltarea unui sistem sănătos, pluripartit, în această ţară. De asemenea, presei opoziţiei trebuie să i se acrode şansa de a avea propria tipografie, propriul sistem de distribuţie, astfel încât să îşi poată răspândi ziarele în toată ţara.

Domnule Preşedinte al Camerei, în încheiere, dacă România doreşte să fie acceptată ca membru al comunităţii internaţionale, şi sunt sigur ca doreşte acest lucru, trebuie să arate lumii întregi că urmăreşte cu mare seriozitate respectarea drepturilor cetăţenilor ei. Şi nu este vorba doar de eliberarea tuturor deţinuţilor politici şi oprirea hărţuielilor la care sunt supuse partidele de opoziţie; aceasta nu este suficient. Guvernul României trebuie să se dezbare de vechile sale deprinderi şi căi de a aborda opoziţia politică şi să se angajeze pe calea unei reforme democratice autentice.

Îmi exprim speranţa sinceră şi mă rog ca Guvernul României să perceapă şi să fructifice această oportunitate şi să îi elibereze pe toti deţinuţii politici, să permită existenţa presei, radioului, televiziunii şi a sistemelor independente şi să permită ziarelor opoziţiei să aibă propriile tipografii şi să îşi distribuie ziarele. Acest lucru, i-aş spune domnului Iliescu şi membrilor Guvernului României, ar fi unul dintre cele mai pozitive semnale pe care le-ar putea transmite celor din vest, celor din lumea liberă.”

Documentul acesta istoric, care descrie cum era văzută Piaţa Universităţii din 1990 de către oficialii americani, îl numeşte pe Marian Munteanu şi pe ceilalţi colegi ai săi „deţinuţi politici ai regimului Iliescu”, care „au depus eforturi oneste şi paşnice în lupta pentru reformarea democratică a ţării lor”!

Sursa: Cotidianul via Ziaristi Online

PS: Şi încă o foto de Arhiva, tot de la Washington D.C., cu Regele Mihai şi Regina Ana :