Curentul informează: Ilie Botoș și Dan Voinea au favorizat infractorii de la Revoluție
Scris de Alexandru Panait
Procurorul general interimar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bogdan Licu, a declarat astăzi într-o conferinţă de presă că a cerut “redeschiderea urmării penale în Dosarul Revoluţiei” pentru genocid faptă care este imprescriptibilă. Până astăzi, în dosarul Revoluției nu a fost cercetată această faptă, ci doar fapte care erau prescriptibile.
Procurorul care a instrumentat dosarele Revoluției și Mineriadei este nerușinatul Dan Voinea iar procuror general al României în perioada în care s-au împlinit cei 15 ani de prescripție pentru dosarele Revoluției și Mineriadei, respectiv decembrie 2004-iunie 2005 era Ilie Botoș. Dacă Botoș ar fi fost un român adevărat, ar fi cerut lui Voinea să înceapă urmărirea penală și astfel, termenul s-ar fi dublat, intervenind prescripția specială la 30 de ani. Dar Botoș nu a făcut asta și infractorii din 1989 au scăpat de pedeapsă. Acum vor fi pedepsiți doar cei pentru infracțiuni grave.
Procurorul general descrie cum și-au încălcat atribuțiile de serviciu procurorii în instrumentarea acestui dosar, pentru ca infractorii să scape:
“În modul de desfăşurare a anchetei rezultă că nu a existat o preocupare pentru stabilirea aspectelor esenţiale pentru evenimentele din decembrie ’89” a declarat Bogdan Licu. Procurorul Licu a mai explicat că audierile care s-au făcut în acest dosar au fost “sintetice şi formale”, “nu s-a recuperat muniţia cu care s-a tras asupra persoanelor decedate sau rănite, fără ca la dosar să existe vreo justificare în acest sens” iar “puţinele expertize balistice nu au stabilit decât tipul muniţiei şi de arme dar armele cu care s-a tras nu au fost identificate şi nici trăgătorii”. “Modul în care s-a făcut ancheta nu corespunde normelor Curţii Europene a Drepturilor Omului” a mai declarat Licu.
“Procurorii au efectuat un număr mare de acte procedurale în cauză dar nu au valorificat un număr mare de informaţii. Nu au făcut niciun demers pentru desecretizarea documentelor privind audierile din comisia senatorială în condiţiile în care s-au efectuat mii de audieri în această comisie şi deşi SRI a a întocmit un document amplu, acesta nu se regăseşte în dosarul de urmărire penală şi nici nu rezultă că s-ar fi făcut vreun demers pentru obţinerea lui”, a mai spus procurorul general interimar, citat de ziarul Curentul.
Nota noastră: Ziaristi Online a publicat chiar cu o zi înainte de acest anunţ analiza istoricului Larry Watts asupra revoluţiei române, fiind singura publicaţie din România care a “desecretizat”, respectiv a pus la dispoziţia publicului larg Raportul integral al Comisiei Senatoriale privind cercetarea evenimentelor din 1989 (disponibil – in serial – aici).
Pe 21 Decembrie 1989, în Ziarul Bursa apărea următorul articol:
Decembrie 1989 – Teroriştii au fost “turiştii” sovietici. Raportul SRI şi Raportul Comisiei speciale a Senatului apar în BURSA. DOCUMENTE
REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989 – II
Teroriştii au fost “turiştii” sovietici
O Comisie specială a Senatului României a anchetat ani de zile evenimentele din decembrie 1989, audiind zeci de persoane implicate în acţiunile “revoluţionare”, de la Ion Iliescu la generalul Iulian Vlad, ultimul şef al Securităţii. Sub conducerea senatorilor Sergiu Nicolaescu (FSN) şi Valentin Gabrielescu (PNŢ), fost deţinut politic, cu notabila Opinie separată a lui Şerban Săndulescu (PNŢ), a fost elaborat un Raport complex. Spre deosebire de gonflatul “Raport Tismăneanu”, Raportul Decembrie 1989 nu a ajuns niciodată la cunoştinţa opiniei publice.
La fel în ce priveşte şi Raportul SRI asupra evenimentelor din 1989, care a fost transmis Comisiei şi factorilor de conducere ai ţarii. Serviciul Român de Informaţii a avut amabilitatea să ne ofere acest Raport.
Atât datele prezente în conţinutul documentului, cât şi concluziile Raportului Comisiei senatoriale probează prezenţa unui număr însemnat de membri ai trupelor speciale de diversiune şi ai cadrelor de spionaj sovietice, dar şi angrenarea “dizidenţilor” KGB şi GRU în operaţiunea de răsturnare a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi de preluare a puterii politice din România reocupată.
În ciuda acestor informaţii, responsabilii de conducerea ţării, de la Ion Iliescu la Emil Constantinescu şi Traian Băsescu – deşi cei din urmă s-au declarat adeseori drept vajnici luptători pentru aflarea adevărului asupra evenimentelor din decembrie – nu au solicitat niciodată Rusiei să dea socoteală pentru implicarea “turiştilor” sovietici în operaţiunile din 1989 şi chiar să răspundă pentru morţii noştri. Istorici ai evenimentelor au citat din cele două Rapoarte, fără a fi publicate însă niciodată integral. O lucrare aflată în curs de apariţie – “Decembrie 1989 – Lovitura Moscovei în România” – îşi propune restabilirea adevărului prin publicarea lor, împreună cu alte sute de documente şi mărturii adunate de ziaristul Victor Roncea. Mai jos prezentăm extrase din Raportul Comisiei Senatului privind implicarea sovieticilor în lovitura din România însoţite de facsimile revelatoare din Raportul SRI (pe site-ul www.bursa.ro), mulţumind celor două instituţii ale statului şi altor cercetători de marcă şi cadre care ne-au susţinut demersul, pentru ajutorul lor.
Fenomenul “turiştilor” sovietici
“Datele şi informaţiile existente converg spre concluzia că dispozitivul informativ şi de diversiune sovietic a fost conectat la toate fazele evenimentelor.” – Raportul SRI
“În perioada 01-21 decembrie 1989, marea majoritate a materialelor sintetice raportate s-au referit îndeosebi la: În zilele premergătoare datei de 16 a apărut un fenomen, respectiv intrarea în ţară prin punctele de intrare din vest, din Iugoslavia, a unor grupuri masive de turişti în maşini, formatul unui grup era de 20-30 de maşini aparţinând unor ţări vecine şi “poate nu prietene”. Se specifica că cei veniţi erau ruşi şi maghiari, de ordinul sutelor şi miilor … unii au tranzitat judeţul, dar foarte mulţi au rămas în judeţ, nu s-au cazat în spaţiile oficiale de cazare, au rămas răspândiţi prin oraş, în maşini…. Erau informaţii cu privire la cetăţenii care erau la vremea respectivă denumiţi fugari, că s-au întors şi că au frecventat unele centre de instruire din Ungaria şi care urmau să desfăşoare acţiuni diversioniste pe teritoriul ţării noastre în zona de vest. Aceste persoane au fost cele predate de autorităţile vecine, dar care în momentul şederii acolo au fost instruite în anumite acţiuni.” (Declaraţia maiorului Dragoman Romul, şeful Serviciului 3/ sec. jud. Timiş, la procesul lotului Timişoara).
“(…) S-a acţionat în direcţia descifrării scopului şi sensului venirii în ţara noastră a unui mare număr de cetăţeni din Ungaria, cu mult peste cotele perioadelor anterioare…. Se stabilise cu certitudine o creştere fără precedent a numărului evenimentelor la frontieră, atât în ceea ce priveşte ieşirile ilegale, cât şi intrările ilegale, mai ales pe spaţiul Ungaria…. S-a urmărit … cunoaşterea atitudinilor şi preocupărilor< u >numeroşilor emisari veniţi în mod deosebit pe linia cultelor neoprotestante şi a sectelor, concomitent cu descifrarea naturii legăturilor lor cu persoane din interior… majoritatea emisarilor cultici şi sectanţi şi-au îndreptat atenţia asupra unor zone şi localităţi din Transilvania.”(Dosar SRI/Nota nr. 0386588 din 12.11.1991, cu activităţile cadrelor fostei U.M. 0610 în perioada 15-30.12.1989).
În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 1630. la sediul C.J. Cluj al P.C.R., s-a desfăşurat o şedinţă cu Nicolae Constantin, la acea dată membru al Comitetului Politic Executiv al P.C.R. “Personal, l-am informat pe Nicolae Constantin asupra unei probleme către care se concentrase atenţia organelor de securitate şi anume prezenţa masivă în judeţ şi mai ales în municipiul Cluj-Napoca, a unor grupuri de turişti maghiari şi sovietici. Cifra acestora era incomparabil mai mare în acea perioadă, raportat la perioada de referinţă din anii anteriori…” – Col. Ioniţă Nicolae, fost şef al Securităţii (Dosar nr. 61/P/199I, vol. 2, fila 112, 115).
Un interes aparte l-a manifestat şi fosta Uniune Sovietică, aspect ce rezultă şi din analiza situaţiei intrărilor-ieşirilor la graniţa ţării noastre premergătoare acţiunilor revoluţionare din România. Astfel s-a constatat că deşi în luna decembrie 1989 s-a înregistrat un regres al intrărilor cetăţenilor străini faţă de perioada corespondentă a anului 1988 (de la 300.879 la 231.967), cele ale cetăţenilor sovietici au marcat creşteri spectaculoase (de la 30.879 la 67.530 – vezi anexe).
Astfel, din unele date şi informaţii obţinute de la fostul organ de securitate Caraş-Severin rezultă că: “…în a doua parte a lunii noiembrie 1989 s-a constatat o prezenţă mai numeroasă a cetăţenilor străini pe teritoriul judeţului, comparativ cu perioadele anterioare, îndeosebi din Ungaria şi fosta U.R.S.S., atingându-se un flux maxim în perioada 15-20 decembrie 1989. În autoturismele care circulau de regulă în coloană puteau fi văzuţi câte 2-3 bărbaţi de vârstă medie (25-40 ani), care nu se foloseau de locurile de cazare existente, iar când se întâmpla să intre în contact cu organele de ordine rutieră, direcţia de deplasare era prezentată confuz, neconvingător”.
“În ziua de 21 decembrie 1989, în municipiul Reşiţa au fost văzute mai multe autoturisme sovietice staţionate în apropierea unor intersecţii importante”.
De asemenea, pe raza judeţului Covasna s-a înregistrat “…prezenţa unui număr sporit de cetăţeni străini veniţi în calitate de turişti, vizitatori la rude, îndeosebi din Ungaria, dar şi intensificarea fluxului de turişti în tranzit mai cu seamă din U.R.S.S.”. (Dosar S.R.I. nota 4144 Sec. Cc/asna, fila 96).
Ancheta de presă efectuată de redacţia ziarului “Armata României”, în perioada 01.09.1991-15.01.1992, în garnizoana Brăila a relevat printre altele că: “…şi această parte a României a devenit începând cu a doua decadă a lunii decembrie ţinta unui interes turistic nemaiîntâlnit. Au trecut prin zonă sau au rămas aici numeroşi străini în special cu autoturisme Dacia şi Lada venind dinspre nord. Grănicerii au confirmat că în această perioadă au trecut pe la punctele de trecere a frontierei de stat cu fosta Uniune Sovietică multe asemenea vehicule cu câte 2-3 persoane, în general, bărbaţi tineri atletici. Unii s-au cazat în hoteluri uzând se pare de legitimaţii false pe nume româneşti, alţii prin cimitire sau la anumite adrese. Trei dintre musafiri, negăsindu-şi adăpost au recurs chiar la sechestrarea, începând cu 17 decembrie, timp de 3 zile a unei familii în apartamentul său. După depoziţiile soţiei titularului locuinţei, unul dintre ei dispărea zilnic, ca apoi să transmită telegrafic comunicate la un aparat aflat într-o geantă. Pe l9 decembrie au părăsit apartamentul şi l-au somat pe şoferul unei Dacii, să-i ducă la Bucureşti. N-a mai fost nevoie să folosească acest autoturism deoarece a sosit o Dacia Brek care i-a luat şi au pornit împreună cu şoferul spre destinaţie”. (Informare în urma documentării de presă a M.Ap.N. nr. 590 (anexa 505) din 10.02.1992)
Judecate din perspectiva evenimentelor petrecute în decembrie 1989 în ţara noastră, considerăm a nu fi lipsite de semnificaţii unele situaţii semnalate la frontierele României, sesizate de organele de specialitate ale M.Ap.N. şi care par a se înscrie într-o. anumită logică a faptelor, prefigurată de celelalte categorii de informaţii.
– În U.R.S.S. se semnalează o serie de aplicaţii notificate precum şi unele executate de mari unităţi tactice în zona Cernăuţi în perioada 14-17.10.1989. Totodată, s-a constatat intensificarea activităţilor practice desfăşurate de unele unităţi de marină şi aviaţie aparţinând F.M.M. în special în lunile octombrie în cadrul cărora au fost executate trageri navale şi aeriene. În perioada 18- 22 decembrie 1989 în cadrul Forţelor Maritime Militare sovietice s-au executat lansări de rachete într-un raion maritim situat la vest de Peninsula Crimeea. (M.Ap.N./M.St.M./Dir.Inf. Buletin inform. 4454 din 19.12.1989 şi Sint.Inf.4362/1989).
Din informarea sinteză înaintată în urma documentării de presă în garnizoana Brăila a rezultat, în afara creşterii interesului turistic nemaiîntâlnit în această zonă începând din 18 decembrie 1989, că pe şoseaua Reni-Giurgiuleşti a fost semnalată o coloană de peste 70 de camioane militare. (Inf.Sint.M.Ap.N./M 590 din 10.02.1992).
La Braşov, în cadrul misiunilor menţionate mai sus, lucrătorii de la serviciul Circulaţie, au sesizat prezenţa pe teritoriul judeţului, în special în municipiul Braşov, a numeroşi turişti sovietici, ce se deplasau cu autoturisme în echipaje de 2-3 bărbaţi, evitau cazarea şi se concentrau în zone şi locuri strategice. Despre această situaţie, au informat pe şeful Inspectoratului Judeţean al M.I., în vederea luării de măsuri pe linie de securitate.
Ceauşescu condamnă FMI şi Pactul Ribbentrop – Molotov
Evaluarea informaţiilor sosite pe diverse canale nu putea prevesti nimic pentru dictator. (…) Despre aceste probleme Nicole Ceauşescu îşi va expune fără echivoc opiniile cu câteva prilejuri:
“Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, în Cehoslovacia şi în Bulgaria, acum şi în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organizate de URSS cu sprijinul american şi al Occidentului.
Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei ţări – R.D. Germană, Cehoslovacia, Bulgaria – au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii, cu pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel.“(Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989)
“Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989) .
“Reiese clar chiar din declaraţia lui Bush că a discutat despre situaţia din România, că trebuie să se ia unele măsuri împotriva României. Bush a declarat că a discutat cu Gorbaciov la Malta acest lucru. Iar Gorbaciov a ascultat fără să dea nici un răspuns, de fapt a fost de acord. Gorbaciov a spus că nu a dat nici un răspuns.”(Stenograma teleconferinţei din 20.12.1989)
“Vom trece de această situaţie. Am mai avut şi situaţia din 1968, dar acum este mai rău decât în 1968, pentru că se face demagogie, se înşeală poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că se urmăreşte de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989)
În cuvântarea la Congresul al XIV-lea Ceauşescu se referă în premieră la pactul Ribentrop-Molotov cu trimitere directă la problema Basarabiei, renunţă la clauza naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, întrerupe raporturile cu FMI, obstrucţionează unele reuniuni internaţionale, etc.
Câteva opinii privind posibila implicare a spionajului sovietic în acţiunile din decembrie 1989
Din analiza lucidă şi mai aprofundată a acţiunilor derulate în decembrie 1989 rezultă că dispozitivul informativ şi de diversiune sovietic a fost conectat la toate fazele evenimentelor din decembrie 1989 în România. Încă din 1982 se cunoştea că România era “lucrată” de organele de informaţii sovietice, dar şi de cele militare la nivelul unui stat inamic, lucru accentuat după venirea la conducerea URSS a preşedintelui Mihail Gorbaciov.
Rezidenţii sovietici aflaţi în România şi-au intensificat activitatea, în special prin obţinerea de informaţii cu referire la: sănătatea dictatorului, posibilii succesori la funcţiile acestuia şi concepţiile lor politice, precum şi alte date de importanţă militară, economică şi socială. Se urmărea înlăturarea dictatorului, dar menţinerea sistemului comunist căruia urma a i se confecţiona o nouă faţă.
Putea acest lucru să se realizeze fără o legătură în interiorul ţării? Categoric nu!
O direcţie în care s-a acţionat a fost şi aceea de a se contacta vechii activişti, dizidenţi şi alte categorii de oameni nemulţumiţi care sufereau datorită privaţiunilor la care îi supuseseră ambiţiile dictatorului. Era cunoscută de organele de Securitate româneşti opinia spionajului sovietic care era hotărât în schimbarea conducerii în România şi chiar precizau ca dată posibila “Pluguşorul – 90”.
Securitatea românească constată cu mirare intensificarea contactelor între organele de spionaj sovietice şi cele ungureşti, dar şi cu cele aparţinând unor state occidentale, poate şi SUA.
După întâlnirea de la Berlin cadrele care acţionau în România şi-au intensificat activitatea, iar unele sub acoperire de corespondenţi de presă (Victor Volodin – “Izvestia”; Vladimir Vidraşcu – “Pravda”) au acţionat pentru obţinerea de informaţii din diverse domenii, dar şi despre starea de spirit a populaţiei. Articolele acestor ziare aveau un pronunţat caracter critic la adresa României şi a lui Ceauşescu, iar cotidianul Izvestia a publicat chiar “Scrisoarea celor Şase”.
Sarcini de mobilizare şi propagandă au primit şi agenţii sovietici din rândul cetăţenilor autohtoni, precum şi unii turişti al căror număr a crescut semnificativ în raport cu anii anteriori.
Este cunoscut că începând din 09 decembrie 1989 numărul turiştilor sovietici în maşini particulare a crescut până la 80 – 100 pe zi.
Organele de circulaţie româneşti la controalele de rutină efectuate şi asupra unor asemenea autovehicule au constatat calitatea de militari a unor ocupanţi.
Pe teritoriul ţării noastre au fost unele accidente de circulaţie în care au fost implicaţi turişti sovietici. Vom reţine atenţia asupra incidentului petrecut la scurt timp după revoluţie marcat prin accidentarea maşinii în care se găseau turistul sovietic Lout Alexander şi încă un bărbat. Cu ocazia reparaţiei ce s-a efectuat la un service în maşină s-au găsit 12 uniforme militare de camuflaj româneşti tip M.Ap.N. şi un veston sovietic cu gradul de maior. Cei doi au afirmat că sunt ofiţeri în rezervă şi că au luptat în Afganistan.
Un alt caz interesant s-a întâmplat în judeţul Mehedinţi pe raza comunei Butoieşti unde a avut loc un accident în care a fost implicat un autoturism sovietic ce a fost acroşat de o autospecială TIR. În urma accidentului o persoană a decedat iar una a fost grav rănită. În autoturismul sovietic s-au găsit 240 capse pirotehnice de fabricaţie sovietică.
În Bucureşti au fost surprinşi grupuri de turişti sovietici care dialogau şi care remarcau că şi-au “îndeplinit misiunea”, iar în unele din aceste grupuri au fost observate cadre de spionaj sovietic cunoscute de către contraspionajul românesc. Este interesantă remarca lui Jigau Alexei, cetăţean moldovean, cadru didactic în Chişinău, care spunea că românii să nu mai caute “terorişti” întrucât aceştia “sunt demult plecaţi din România”.
Totodată recunoştea că în timpul revoluţiei fratele său cadru KGB se afla “în zona Craiova, undeva între Timişoara şi Bucureşti”. Organele de securitate româneşti au constatat că în această perioada şi-au intensificat activitatea unele persoane cunoscute ca agenţi sovietici şi că activitatea lor a fost coordonată cu cea a turiştilor. O asemenea persoană după ce a contactat mai mulţi intelectuali prosovietici, în seara zilei de 2 decembrie 1989 s-a deplasat la Bucureşti unde conform propriilor afirmaţii a predat Ambasadei URSS documente cu referire la desfăşurarea evenimentelor de la Timişoara.
Un alt lucru semnificativ este şi faptul că în perioadă 17-20 decembrie blocul din Piaţa Aviatorilor în care locuiau mai mulţi diplomaţi sovietici a fost evacuat începând cu femeile şi copiii. Iar în ziua de 21 decembrie 1989, membrii Consulatului sovietic din Constanţa au distrus prin ardere, în curtea clădirii, o mare cantitate de documente.
Va urma
Sursa: BURSA – 21.12.2015
Vedeţi şi Planurile de împărţire a Europei după căderea lui Ceauşescu
Câteva facsimile mai jos:
Sursa: Ziaristi Online
– See more at: http://www.ziaristionline.ro/2015/12/21/decembrie-1989-teroristii-au-fost-turistii-sovietici-raportul-sri-si-raportul-comisiei-speciale-a-senatului-apar-in-bursa-documente/#sthash.mBpGMQkS.dpuf