Fiul cel mic al actritei Aniela Petreanu la lansarea ghidului-album “Mami, iti multumesc!” de la Muzeul Satului, de Buna Vestire

Mama – sfânt poem într-un cuvânt

Între atâtea crize de care suferă lumea contemporană, criza familiei este, pe departe, cea mai îngrijorătoare pentru viitorul Europei, mai ales a celei occidentale, aşa cum o ilustrează convingător datele statistice. În țara noastră, conform statisticilor, populaţia a ajuns la nivelul pe care l-a avut în anul 1966, când Nicolae Ceaușescu a dat celebru Decret, urmat de generația “decrețeilor”. Motivaţia este deosebit de complexă şi tratarea ei doar dintr-o perspectivă sau alta este sterilă ştiinţific şi inoperantă ca practică socială, dacă nu chiar dăunătoare. Deşi se spune mai rar, familia rămâne celula primordială a societăţii şi asta nu în anatemizatul limbaj de lemn, ci, cu îngăduinţa Dvs., la modul cel mai concret. Anume, acela care, aşa cum o dovedesc cu prisosinţă cercetările științifice contemporane, celula este originea întregii patologii cu  amplul  spectru malefic al consecinţelor. De la celulă porneşte boala şi vindecarea ei este o condiţie a vindecării întregului, chiar dacă nu şi singura. Cel puţin la noi, soluţiile nu că ar lipsi, dar nu prea sunt luate în seamă şi cu atât mai puţin aplicate de cei îndrituiți să o facă…

…Rămâne ca o sursă nesecată iniţiativa personală, gândul bun al unui om care e conştient că nu poate schimba lumea întreagă, dar poate şi se simte dator să încerce a-i arăta măcar încotro să privească în aşa fel încât speranţa să nu fie actul reflex al respiraţiei ci corolarul bucuriei de a trăi. Tânăra doamnă Cristina Nichituş Roncea şi-a asumat această responsabilitate pe care o onorează cu talentul artistic de excepție şi iubirea sa care îl potențează și dă mesajului pertinență molipsitoare. Aşa s-a făcut că fotografiile pe care le face cu o sensibilitate cu totul specială  poartă un mesaj încurajator într-un timp făcut să descurajeze până şi pe cei mai optimişti dintre noi. Înmlădiată de talent, tehnologia se asociază ideii și o transfigurează în forme seducătoare  și culori pe care le auzi parcă murmurând un cântec de leagăn.

Lucrarea „Mami, îţi mulţumesc!”, subintitulată cu o discretă ghidușie, „Ghidul părinţilor isteţi în imagini povestite”, realizată împreună cu dr. Roxana Hristianovici, dr. Iulia Cristiana Balint-Boia, psihologul Raluca Mihai şi Mara Popescu şi lansată simbolic de sărbătoarea Bunei Vestiri  convinge că pentru deveni realitate cotidiană, speranţele trebuie să-şi tragă seva din tradiţiile noastre în care este sedimentată o experiență de viață seculară.  În aceste tezaure de trăire și gândire în zarea de lumină a iubirii, aflăm putere, ştiinţă şi imboldul de a merge mai departe,  trecutul oferind și garanţia viitorului dezirabil. Asta  dacă vom urma chemarea vieţii trăită în credinţa creştină adusă pe aceste meleaguri de Sf. Apostol Andrei, care vestea: Am aflat pe Mesia. Semnificativ, mamele care ne privesc zâmbitor din fotografii poartă costume naţionale ca şi pruncuţii pe care îi poartă în braţe iubitoare spre viitorul pe care îl re-încep cu fiecare clipă. Măiestria artistei te întâmpină cu prietenie şi înconjură privitorul cu imagini şi culori izvorâte dintr-o alchimie tainică a iubirii, aceea care, încredinţează Sf. Ap. Pavel, „nu cade niciodată”.

Părintele Justin Pârvu spunea că „mamele au fost cei mai puternici eroi ai naţiunii noastre…Crescut de mamă îngerească, copilul va fi îngeresc” şi, anii ce vin, mângâiaţi de îngeri ne vor aduce biruinţa  acelei „răutăţi ale zilei” ca biruință a bucuriei care în familie se ivește  și crește ca pom al vieții și izvor al istoriei.

Sub acoperirea acestei iubiri, arta face casă bună şi primitoare cu ştiinţa într-o adevărată enciclopedie a bunei creşterii întru unime a trupului, sufletului şi minţii  spun cu gingăşie: Mami, îţi mulţumesc!

În Cuvântul înainte, prof. univ. dr. Ilie Bădescu încadrează lucrarea în ceea ce s-ar putea numi o „antropologie testamentară, biblică”, imaginea mamei ce-şi alăptează pruncul fiind emblematică pentru sublimul divin ce se revelează cu discreţie în firescul cotidian. Odinioară, mama, oricât de obosită sau grăbită ar fi fost, înainte de a-şi duce pruncul la sân, îl însemna cu Sfânta Cruce şi şoptea o rugăciune către Maica Preasfântă a lui Dumnezeu. Şi minune, întreaga ştiinţă a omenirii cu teoriile ei riguroase şi conceptele a căror victorie este lovită de relativitatea trecerii vremii se prefac într-un cântec de leagăn al viitorului. În acest scop cartea are o alcătuire programatică, alăturând în paginile sale și sfaturi de specialitate pe care talentul Cristinei Nichituş Roncea le investeşte cu puterea de a fi urmate pe un drum al cuviinţei. În spectrul diafan al fiecărei imagini se resimte şi o duioşie în faţa căreia cuvintele se pleacă a recunoştinţă pentru autoare, pentru toate mamele care veghează neostoit la cei care, oricât de mai şi importanţi ajung, rămân copii ai iubirii şi bucuriei ei.

Şi un corolar – cu toate că lucrarea este, indubitabil, de autor, ea drapează elegant o comuniune a tuturor mamelor care au participat și a colaboratorilor; comuniune a cărui liant sigur este copilul care, la sânul maicii se hrăneşte, odată cu laptele cu o iubire care îl va urma toată viaţa şi o va lăsa moştenire fiilor lui. Câte mari personalități mărturiseau că patria se confundă cu chipul mamei din satul unde a văzut lumina zilei.  De aceea, dacă îmi este îngăduit, aş adăuga îndatoritor „Sărut-mâna, maică dragă”. E o datorie a fiecăruia să sărutăm cu pioşenie mâna grijulie care ne-a hrănit, ne-a spălat şi îmbrăcat, ne-a însoţit primii paşi, ne-a mai dojenit la nevoie, dar mai ales ne-a mângâiat. În ordinea rostirii, această mângâiere ne rămâne pentru întreaga viaţă şi o luăm cu noi în lumea de dincolo, rodind imn iubirii fără de care, tot după Sf. Ap. Pavel, nimic nu este, iar noi nimic nu suntem.

Elena Solunca Moise

Sursa: Ziaristi Online