Venerabila doamnă Teresia Bolghiş Tătaru ne scrie de la Augsburg, pe adresa redacţie, cu o serie de întrebări către neotovarăşii zilei:

După limba rusă ce limbă ne mai pregătiţi, tovarăşi?

Așa, măi tovarăși! Ce stați pe gânduri, căci doar știți cum se face, ați mai făcut-o și în 1948 și de atunci încoace, mereu! Scoateți din programa școlară cât mai multe ore de limba română, căci la ce ne trebuie? Ce nu știm noi că limba asta nu’i bună numai de spus înjurături și bancuri proaste? Căci doară tov. Roman Patapievici progenitură cartilaginoasă nomenclaturistă, post…(ce?) știe ce spune, căci doar „e deștept maică”! Ce, n’are dreptate? Scoateți cât mai multe asemenea ore din educația viitorilor cetățeni ai Țării, care țară? Ca să facem loc orelor de limbă… care limbă? În 1948, făceam loc limbii ruse, pentru că era limba lui Lenin și Stalin și’n consecință trebuia să devină și limba noastră maternă, la comanda Moscovei, acuma, ce limbă maternă vom întroduce? Poate limba tov. Wiesel, la comandă, căci așa ne arată prognoza. Comuniștii sunt psihologi, cei mai mari psihologi „pă sama lor” când e vorba de manipulat masele, se pricep ca nimeni alții. În afară de asta, ei au vreme, ei nu se grăbesc, ei toate le fac „planificat” și la timp, căci au „esperență.” Ei își fac loc, de pe acum, în programa școlară românească, cu ceea ce vor introduce în anii viitori, pentru a distruge, pregătesc, de acum, „din timp” întroducerea orelor de altă limbă maternă. N’au făcut la fel și cu legea Wiesel? Au moșit-o încă din 2002, ca în 2012 să înceapă să o trîmbițe așa, cu încetinitorul, pentru ca în 2015 să o scoată pe piață cu surle și tobe „vânătoare de legionari” de distrugere a Culturii românești, de ucidere a „istoriei noastre de oameni”(Arghezi).

Se poate, tovarăși, din Ministerul Învățământului și Culturii să nu dăm concursul nostru neprecupețit la realizarea unor asemenea mari idealuri? Ce’i aia Limba română și Cultura română, pe care „generația soarelui” „generația de la 1939, ” a ridicat-o pe treapta universală, căreia Vintilă Horea i-a cimentat faima în 1960 la Paris!? Ce’i aia: ”Limba este Patria mea” după Nichita Stănescu. Cine’s ăștia și ce la trebuie sau ce le trebuia? Noi n’avem nevoie de ei. Noi avem Institutul Wiesel și ăsta ne ajunge pentru că’i mai mare decât Parlamentul! Se poate tovarăși să nu facem loc, de pe acum, în locul orelor de Istoria Românilor de Giurescu, Iorga, ori Djuvara,   pentru mai multe ore de istorie a tovarășului Wiesel, care să le spună copiilor noștri despre holocaustul făcut de părinții și bunicii lor cu evreii?!

Elevii noștri, unii, vor căuta cu lupa, pe harta țării, unde au ars bunicii lor în România, evrei – din cei salvaţi cu sutele de mii, după cum ne spune chiar Shimon Peres, ex-preşedintele Israelului -, dar nu vor găsi oricât de mult va mări lupa, în schimb cu litere de-o șchioapă vor găsi, probabil, în cartea de istorie Wiesel asemenea locuri. Ei, dar desigur că ăsta este scopul căci doar am trecut de faza, din 1948, când învățam Istoria Rîpîrî, comandată de Ana Pauker, după Roller, alt rrromân, din Buhuşi, a la tov. Florian, directorul Institutului Wiesel, care din pântecele mamei sale a fost comunist, dar el nu stă la masă cu un „fascist,” directorul „Fundației Ion Gavrilă Ogoranu.” Dar tovarășul Florian, pentru că el nu este „fascist” el este născut comunist, el are voie să ne calce în picioare Istoria și limba și țara și educația tineretului: cu de la cine putere și de ce și pentru cine tovarășu’ Florian? Dar asta nu avem voie nici să ne întrebăm, nici să ne mirăm.

Doar că pentru noi creștinii, ortodocși sau catolici, visul de aur este în Christos, în „comunismul” lui Christos Domnul, fără de care nu există nici „vis de aur” și nici fericire. Noi credem și îl adorăm pe acel Christos pe care cei de rea credință îl neagă, pe acel Chistos pe care l-au servit şi „Frățiile de Cruce” a căror bază a educației era credința în Dumnezeu, dragostea de Patrie și morala creștină, ceea ce aducea ca o datorie a asculta în fiecare duminică Sfânta Liturghie, jertfa pe Cruce a Domnului Chistos pentru omenire. Așa educați acești tineri „legionari” aveau un ideal și erau capabili să moară pentru el de aceea erau împotriva comunismului ateu și distrugător de țară, iară tovarășii nu s-au temut de nimeni, mai rău, decât de „legionari”, de aceea i-au persecutat mai crunt ca pe nici o altă grupare de opoziție.

Așa se face că după 70 de ani ne-am apucat din nou să „vânăm legionari” români, mișcare absolvită de tribunalul de la Nürnberg, ca nefascistă, considerată național românească și creștină după cum a și fost. De aceea noi stăm pe banca „teroristului” Ogoranu, din Carpați, cu ADEVĂRUL și alături de noi stau și evreii de bună credință, căci sunt și din aceștia, care cu inimă curată au contribuit la răspândirea culturii și limbii românești în lume. Pentru aceștia România n’a fost și nu este ca și pentru rromânul Roman Patapievici. „Radiografia plaiului mioritic este ca a a fecalei: o umbră fără schelet o inimă ca un cur, fără șira spinării” (Politice, ed.1996, pag. 63, tov. Patapievici), care dumnealui are șira spinării. Așa deci, tovarăși din Ministerul Învățământului și Culturii, ascultați de Patapievici și Wiesel, ba și de un român (?) de rușine națională, Mircea Cărtărescu și introduceți ca lectură suplimentară obligatorie, la cls. X, creația lui „Mendebil” ca să formăm oameni cu spinare de fecală și cultură de gunoi. Scoateți limba latină, scoateți şi limba română şi Istoria, ca să ne pierdem ideea națională care duce la pierderea însăși a sufletului neamului. Scoateți și faceți loc educației sexuale și homosexuale, pentru că așa’i modern.

Ne bucurăm, dar ne și mirăm că s’a mișcat Academia să facă glas în problema orelor de limba română, latină și Istorie, cum nu s’a ridicat în vara lui 2015 și încă nici acum să protesteze împotriva ipocritei legi Wiesel, 217/2015 și să ceară să fie ștearsă inclusiv din memorie că ar fi existat așa ceva în Parlamentul românesc. Dar ne-a rămas și ne rămâne în memorie pentru veșnicie acel îndemn românesc, creștin, de: „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! – împotriva tuturor acelora ce te calcă’n picioare: „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”- de la coarne de plug și de la Academie, de la Biserică și din uzină, de la coconi și cocoane, la bătrâni și icoane, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Ajută-ne Doamne!

Teresia Bolchiş Tătaru

Augsburg

Ilustratie: Dinu C. Giurescu