“În România, şcolile, operele şi personalităţile care contribuiseră la înălţarea „noului spirit european”, au fost desfiinţate, interzise, asasinate. Începea lunga serie a etnocidului cultural în care au pierit şi membrii şcolii sociologice de la Bucureşti, fie prin moarte civilă (ca în cazul lui Gusti), fie prin exterminare lentă sau brutală în puşcării, ca în cazurile lui Mircea Vulcănescu[1] şi Anton Golopenţia. (…)

1. Procedeul „fracturării sistemelor de referinţă” (frame break) ale spiritualităţii unui popor

Între multele procedee utilizate în acest scop (de la programe de „reeducare forţată”, la suprimarea unor părţi din cultură, prin instaurarea unui regim prohibitiv față de manifestările vieţii religioase, mergând până la eliminarea ei din sfera publică, ori față de unele opere și personalități sub eticheta de mistici, retrograzi, legionari, fasciști etc.), se distinge, prin formula sa de o incredibilă amănunțime și absurdă, criminală cruzime, acela al cenzurării (tăieturile din opere, croşetarea unor pasaje, pagini, capitole întregi uneori). Nici o operă, aici o teorie, nici o personalitate, nici o mişcare, sau curent cultural etc., n-au scăpat de acţiunea aceasta de incredibilă desfigurare. (…)

Cenzorul kominternist voieşte să elimine din câmpul de înţelegere al românilor noua paradigmă lansată în perioada interbelică de sociologii şi filosofii români, paradigmă care aşează în centrul explicaţiei globale raportul dintre Naţiuni şi Internaţionale: întregul spaţiu pe care D. Gusti îl consacră, în studiul său, relaţiei dintre naţiune şi Internaţionale este eliminat de cenzor fără a menţiona chiar şi croşetele). În centrul analizei gustiene se află relaţia dintre Internaţionalele şi formaţiunile naţionale („internaţionalismul naţional”) şi cele care resping naţiunile („intemaţionalismul antinaţional”). „Contradicţia dintre internaţionalismul naţional şi cel antinaţional (…) o găsim într-un mod şi mai instructiv în interpretarea doctrinei lui Karl Marx…” (p. 304, „Sociologia militans”, I, ed. cit.); „Internaţionalismul antinaţional” mai este denumit de Gusti şi „internaţionalism abstract” întrucât este un internaţionalism care ignoră naţiunile ori neagă pur şi simplu principiul naţionalităţilor şi, deci, ideea naţională. Unul dintre promotorii internaţionalismului abstract asupra căruia stăruie analiza lui Gusti, este Gustave Hervé, „exponentul şi conducătorul luptei vehemente care s-a dat în Franţa, înaintea războiului din 1914, împotriva ideii de Patrie, ca fiind o prejudecată burgheză, absurdă şi bizantină…’’ (ibid. p. 303). Să ne amintim că internaţionaliştii români de după 1989 au respins ideea naţională şi ceea ce au denumit „naţionalismul balcanic” punându-i cam aceleaşi etichete, socotindu-l adică, prejudecată bizantină şi tribalistă. Centrala pariziană a Internaţionalei abstracte a organizat în 1991 un Congres internaţional de condamnare a naţionalismului balcanic, „tribalist”. Chestiunea opoziţiei dintre naţiune şi internaţionalele actuale este de o dramatică actualitate, căci lupta Naţiunilor cu Internaţionala comunistă sovieto-komintemistă posbelică, nu s-a încheiat in 1989 ci a intrat doar într-un ciclu nou, acela al războiului dintre naţiunile răsăritene şi noua Internaţională care a ieşit triumfătoare după „revoluţiile anticomuniste” din Europa centrală. (…)

[1] Pe Mircea Vulcănescu, un adevărat sfânt al închisorilor comuniste, Legea 217 din 2015, prin efectele ei, îl interzice din nou, într-o manieră care amintește celebrele Publicații interzise ale perioadei de predominare a Kominternului în prima fază a comunizării politice a României postbelice, faza regimului bolșevic pur, străin de interesele reale ale poporului român și de imperativele spirituale ale culturii române.”

Fragment din:

Dimitrie Gusti
Omul și ideile sale (I)
Sociologia naţiunii şi a relaţiilor internaţionale
Comentariu și antologie de texte
Fascicula I îngrijită de:
Ilie Bădescu și Ioan C Popa
București 2015 – TipoMoldova
Lucrare disponibilă şi la Librăria Mihai Eminescu

Integral la sursă: Sociologia Azi

Citiţi şi: O enciclopedie pe fascicule a Școlii sociologice de la București. Dimitrie Gusti – Omul și ideile sale (I). Ecourile lansărilor de la Craiova şi Piteşti

Preluare: Ziaristi Online