În seara asta am audiat o conferință la care mi-au sunat în minte versurile lui Cheloo ”Vin bine dispus de la o înmormântare de lesbiene/ Unde mai devreme m-am întins la bere” (În focuri, 2002). Eul liric al autorului insinuează că la înmormântările de lesbiene tradițional se servește bere, ceea ce binedispune audiența, în ciuda ocaziei funerare, aspect care indică o legătură a modernității cu obiceiurile strămoșești…

Revenind, am fost la ”discuția publică Idenitate | Corp | Activism, despre rolul identității persoanelor implicate în activități politice, folosirea corpului ca instrument principal de rezistență și formarea identității de activistă” (de aici). Vorbitoare: Iana Jdanova de la FEMEN și Angelica Frolov, activistă și lesbiană din Chișinău. Ca de obicei la tipul acesta de evenimente titlul și conceptul sunt super tari, dar conținutul nu le prea respectă. Pe scurt, Iana Jdanova și Angelica Frolov ne-au povestit cum sunt ele activiste și cât de dificilă este viața de activistă din cauza stereotipurilor și a înapoierii mintale a societății și cum sparg ele barierele.

Acum să vă explic esența și în același timp contradicția fundamentală a mișcării FEMEN. După cum a spus-o marele gânditor contemporan Vasile susținut de maestrul Eftimie, trebuie să ne uităm cu atenție la activistele FEMEN.

Și ce vedem? Vedem femei tinere, sub 30 de ani, care își dezgolesc piepturile și transmit mesaje feministe. Și toată lumea preia pozele și clipurile cu FEMEN, pentru că ”ATENȚIE: ȚÂȚE!” Esența campaniei publicitare: vă arătăm țâțe și poate vedeți și mesajul nostru politic. Și aici apare contradicția: feminismul vrea să elimine instrumentalizarea corpului feminin tocmai prin instrumentalizarea corpului feminin. FEMEN face așa: luptă împotriva țâțelor din spațiul public invadând acest spațiu cu și mai multe țâțe. Doar că inflația de țâțe le scade valoarea, ca în orice sistem afectat de inflație.

Integral la Kishiniov.eu

Sursa: Ziaristi Online

Foto: EuroNews