Regiunea Marii Negre pare tot mai amenintata, ea tinde sa ajunga o linie intai a fronturilor ce se prefigureaza in confruntarea (nu neaparat razboinica) dintre America (nu tot Occidentul) si Rusia. Sau un Sarajevo, sau un Danzig al acestei confruntari (chiar daca, repet, un nou, al treilea razboi mondial nu va izbucni, poate doar unul “hibrid”).
Oricum, spatiul pontic isi adevereste tot mai ingrijorator, ca pe vremea celor vechi, faima de taram inospitalier. Razboiul nervilor dintre fostii supermari din razboiul rece e in toi. Traseele si proiectele energetice se fac si se desfac peste noapte. Intrecerea inarmarilor si gesticulatiile militare au luat frecventa si amploare. Rusia si Turcia isi rasfata nostalgic, fiecare in felul ei, ambitii hegemonice cu vechi traditii, in imediata apropiere dar nu numai, vezi Rusia in Siria si vestul Mediteranei, Turcia in tinuturile incremenite parca in timp ale sultanilor, seicilor, emirilor. Ucraina se afunda intr-o criza existentiala sub privirile compatimitor-distante ale Occidentului, iar R. Moldova sta sub amenintarea de a-i urma sumbrul traseu. Si toate acestea, doar in spatiul strict al Marii Negre si al tarmurilor sale. Caci intr-un areal mai extins, sunt – si vor mai fi – alte si alte evolutii ciudate si imprevizibile, iar prin aceasta preocupante: Polonia, Ungaria, poate Germania, sigur la nivelul Uniunii Europene si in America (an de alegeri prezidentiale).Dar de intelegeri ruso-germane facute sau pe teava ce sa mai zicem? Sau de un nou grand bargain ruso-american, despre care oricum se tot vorbeste prin merida? Oricat de putin pret ar fi de pus pe ce tot profeteste George Friedman de la Stratfor, semnalele sale, preponderant alarmante, nu sunt deloc vorbe-n vant.
Dar ce conteaza? Romania isi urmeaza cararea-n codru, cum zice poetul. Tara pare sa se infasoare intr-o splendida izolare (autista), departe de toata aceasta multime dezlantuita. Un presedinte-ficus cu aer olimpian si revendicari imobiliare, un guvern de verze de Bruxelles care nu da seama nici in fata parlamentului, nici a vreunui partid (de cetatean nu poate fi vorba caci nu prin votul lui a ajuns la guvernare), partide fantomatice, o societate civila care face servicii pentru inafara si doar contra cost, fara sindicate care sa-si merite numele, dar cu banci grijuliu si permanent ocrotite si rasfatate de stapanire.
Cu o asemenea “Gradina a Maicii Domnului” iti vine sa exclami: mare-i gradina Ta, Doamne! Cum poate Romania sa-si puna linistita capul pe perna cand Marea Neagra, despre care ni s-a spus zeci de ani de la Nicolae Iorga incoace ca e vecinul nostru cel mai bun, ajunge sa fie zona de granita cea mai tensionata si mai exploziva? Zilele trecute, un avion militar rusesc i-a sters fata deasupra Marii Negre unui avion american tot militar si doar sase metri au masurat distant pana la ciocnire/dezastru. Vorba de duh a lui Nicolae Iorga a ajuns anacronism. Se intampla. Turcii – tot din zona – spuneau pana mai ieri, dupa Ataturk, “Pace in tara, pace in lume” sau, mai nou, “Zero probleme cu vecinii”. Si iata ca… Dar Ankara a produs o schimbare spectaculara in politica sa, a percutat la noua situatie (nu spunem daca in bine au in rau). Romania va astepta, mioritic? Ideea emisa de (prin?) MAE cu Flota NATO in Marea Neagra a fost anuntata cu atata discretie si atata stanjeneala de parca ar fi fost vorba de o boala rusinoasa. Se va fi consultat Bucurestiul mai inainte cu marii nostri aliati – SUA, Germania, sau cu aliati riverani – Turcia, Bulgaria? Oricum, din esecurile de pana acum din politica “pontica” a Bucurestiului, macar atata ar fi fost de invatat: ca Rusia si Turcia, chiar daca nu au intotdeauna au ultimul cuvant in materie de Marea Neagra, nu sunt de neluat in seama. Altfel, in cel mai bun caz, vorba glumitei: te scoti pe strada sa te faci de ras.
Corneliu Vlad
Sursa: Curentul via Ziaristi Online
Foto: Fluviul subacvatic din Marea Neagra
